Putin a pus în sfârşit capăt unei perioade de două secole de excepţionalism german

Ca tânăr ofiţer KGB staţionat în Dresda, Vladimir Putin a învăţat foarte bine germana şi a ajuns să se creadă expert în cultura germană. Ce ironic că decenii mai târziu acţiunile sale au dus la un punct de turnură în istoria germană care nu va fi pe placul său, dar pe care lumea ar trebui să-l salute, scrie Andreas Kluth, editorialist la Bloomberg.

În opinia acestuia, războiul pornit de Putin a declanşat o „revoluţie germană“, marcând începutul sfârşitului a două decenii de „Sonderweg“, sau „calea specială“ din istoria germană. În mare parte, această cale nu a dus nicăieri, pentru Germania, Europa şi întreaga lume. Sfârşitul excep­ţio­nalismului german este prin urmare un lucru bun, potrivit lui Andreas Kluth.

Termenul Sonderweg a fost pentru prima dată menţionat de istoricii germani în secolul XIX, aceştia folosindu-l cu conotaţii pozitive. Germania era menită să fie specială, se spunea atunci. Nici vestică, nici estică, dar unică, aceasta însemnând mai eroică, mai profundă, mai plină de suflet. Asemeni ideilor altor ţări despre a fi excepţional, totul era o aiureală, scrie Kluth.

În mod oficial, toată această afacere legată de Sonderweg a luat sfârşit odată cu căderea Zidului Berlinului în 1989. Însă până atunci, Germania pornise deja pe o mulţime de alte „căi speciale“.

Germania de Vest postbelică îşi clădea o nouă identitate bazată pe ispăşire. Propaganda în favoarea răz­boiului era tabu; pacifismul, sau cel puţin antimilitarismul, era la modă.

Cu aceste atitudini a apărut o nouă abordare faţă de Pactul de la Varşovia şi Uniunea Sovietică.

Ideile primului cancelar german social-democrat, Willy Brandt, cunoscute drept Ostpolitik, au adus o apropiere de Kremlin. Indiferent de ce abordare aveau americanii, nemţii aveau să schimbe Rusia prin comerţ.

O mare parte a stângii germane a mers mai departe şi a combinat anti-militarismul cu rusofilia într-o cerere pentru dezarmare, dar una unila­terală. În ţara reunită după războiul rece, această mentalitate a devenit o ideologie nouă, unic germană.

Şi în acest fel, nemţii au început demilitarizarea. Şi din nou, nemţii s-au simţit speciali şi superiori, scrie editorialistul Bloomberg. Puţini nemţi realizau cât de aroganţi păreau aliaţilor şi altora.

Al doilea cancelar social-democrat, Gerhard Schroder, a făcut posibil un gazoduct, Nord Stream, care să ocolească Ucraina, Polonia şi restul Europei de est. Veţi deveni dependenţi de gazele lui Putin, avertizau aliaţii Germania. Nu, este doar o afacere, răspundeau nemţii. Şi oricum, Putin nu este periculos, discutăm cu el atât de mult, susţineau aceştia.

Mai apoi, Angela Merkel a venit cu un al doilea gazoduct, Nord Stream 2. Aceasta a renunţat de asemenea la energia nucleară, făcând Germania şi mai dependentă de Rusia.

Aceste Sonderwege, asemeni celor din secolele trecute, erau simptome ale unui provincialism profund în politica şi societatea germană, potrivit lui Andreas Kluth. Puţini politicieni sau alegători ştiau cum văd alte ţări lumea, iar celor care ştiau nu le păsa.

Graţie lui Putin, scrie editorialistul Bloomberg, toate aceste iluzii dispar acum. Asemeni altora, nemţii admit într-un final ceea ce e evident. Ameninţările există. Inamicii sunt reali, iar unii nu pot fi opriţi decât cu forţa. Independenţa energetică este un obiectiv legitim al geopoliticii. Alianţele trebuie onorate. Armatele sunt necesare. Discuţiile sunt bune, dar numai dacă eşti puternic.

Poate că Putin va distruge totuşi continentul. Însă, acesta a schimbat istoria germană înspre bine, scrie editorialistul Bloomberg.

Andreas Kluth, editorialist la Bloomberg, spune că războiul pornit de Putin a declanşat o „revoluţie germană“, marcând începutul sfârşitului a două decenii de „Sonderwege“, sau „căi speciale“ din istoria germană.