Care criză? La cât sunt de aglomerate mallurile, la cât sunt de pline tăvile cu cartofi prăjiţi şi aripioare, la cât este traficul de maşini, inflaţia nu există, scăderea puterii de cumpărare nu se vede, iar războiul din Ucraina, de lângă noi, este doar la televizor

Parcă trăim într-un capitol din Kafka.

De aproape o lună ne uităm oră de oră, seară de seară la ştirile şi imaginile de coşmar din Ucraina, ţară de la graniţa noastră care a fost atacată militar de către Rusia şi care se luptă cu arma în mână să nu se predea lui Putin.

În timp ce Kievul este înconjurat de tancuri - tocmai citesc o ştire că în seara asta un mall a fost lovit de mai multe rachete, Harkovul este bombardat non-stop, Odessa se pregăteşte de asaltul de pe mare, iar Mariupol tocmai a primit un ultimatum ca până la ora 05.00 luni dimineaţă să se predea, noi tocmai am terminat de urmărit în linişte Madrid-Barcelona (0-4).

Puţin mai încolo, Rusia a intrat în cea mai mare criză economică din istorie din cauza sancţiunilor lumii occidentale, ca urmare a atacării Ucrainei. Şi Ucraina, şi Rusia vor înregistra o cădere de cel puţin 30% a economiei, iar puterea de cumpărare se va înjumătăţi.

Fiind bombardaţi non-stop de către ruşi, ucrainenii se ascund cum pot.

La Moscova, dincolo de aplauzele forţate pentru Putin, companiile îşi închid porţile, iar sute de mii de ruşi care lucrau pentru firmele străine şi-au pierdut locurile de muncă. Ruşii nu pot să-şi scoată banii din bănci şi să-i schimbe în euro sau dolari ca să se protejeze de această criză.

În timp ce în partea asta de Europă bombardamentele au intrat deja în cotidian, cealaltă Europă, protejată de NATO şi Uniunea Europeană, îşi duce liniştită înainte viaţa burgheză, lăsând pe seama politicienilor şi militarilor să se lupte cu Putin.

După căderea înregistrată imediat după atacul Rusiei împotriva Ucrainei de pe 24 februarie, pieţele financiare şi-au revenit. Inclusiv la Bucureşti piaţa bursieră a recuperat pierderile înregistrate.

În mallurile din Bucureşti a revenit aglomeraţia din vremurile bune, mai ales după ridicarea restricţiilor de Covid, semn că piaţa Capitalei mai are nevoie de încă un mall. Food-court-urile sunt pline, iar tăvile cu cartofi prăjiţi şi aripioare sunt la vedere. În ochii tuturor se vede, se simte optimismul că nu se poate întâmpla nimic rău.

Restaurantele, trattoriile sunt pline ca în 2019, chiar dacă clienţii sunt puţin mai atenţi la ceea ce consumă şi la cât sunt preţurile.

Chiar dacă suntem asaltaţi de creşterile de preţuri, acest lucru nu prea se vede. Străzile sunt pline de maşini, deşi plinul de benzină a crescut cu 50% faţă de finalul anului trecut.

Traficul la metrou şi-a revenit destul de bine după ridicarea restricţiilor, ceea ce arată că a revenit viaţa în clădirile de birouri. În februarie, 9 milioane de călători a transportat metroul, dublu faţă de anul trecut.

Toată lumea îşi caută vacanţe, iar companiile aeriene se pregătesc pentru cel mai aglomerat sezon de vară din istorie.

Economia şi consumatorii par să reziste destul de bine, chiar dacă sunt bombardaţi de creşteri de preţuri şi estimări de scădere economică, creşterea cursului valutar şi majorări de dobândă. Inflaţia, care se apropie de două cifre, nu pare să ridice probleme nimănui. Poate doar lui Mugur Isărescu, guvernatorul BNR.

Nimeni nu a înţeles nimic din schemele de compensare şi plafonare a preţurilor la utilităţi – energie electrică şi gaze, dar atât timp cât guvernul a intervenit, totul e bine. Nu contează că factura totală la energie, estimată acum la 4 miliarde de euro, este plătită din buget, din banii noştri.

Creşterea dobânzilor la credite încă nu se vede. Trebuie să le mulţumiţi lui Dragnea, Vâlcov şi Zanfir pentru acest IRCC, indicatorul de referinţă pentru creditele de consum şi ipotecare. Am ajuns să avem o dobândă mai mică la împrumuturile ipotecare faţă de Statele Unite: acolo dobânda a depăşit 4%, cel mai ridicat nivel din ultimul deceniu, în timp ce la noi, cu un IRCC de 1,17% plus 2 puncte procentuale marja băncii, avem o dobândă la creditele ipotecare de 3,17%.

Nu suntem deloc conştienţi de războiul din Ucraina, imaginile terifiante cu bombardamente şi refugiaţi intrând deja în cotidian.

Dar în spatele tututor acestor lucruri şi acestui optimism criza roade din economie şi din business.

Piaţa muncii este solidă în acest moment, beneficiind de o conjunctură favorabilă.

Există un optimism că războiul din Ucraina nu va ţine prea mult, ceea ce va permite companiilor să depăşească această perioadă legată de preţurile la utilităţi, scăderea cererii sau întreruperea lanţurilor de aprovizionare.

În timp ce Kievul este asaltat de bombe, corporatişti dau asaltul la city-break-uri pentru weekendul următor.

Este adevărat că suntem mai bine echipaţi pentru crize faţă de perioada din 2008 sau faţă de precedenta criză din Rusia din 1998, iar acest lucru se vede, cel puţin acum.

Mâine vom vedea ce va fi.