Guvernul „a uitat“ de 14% din economia României: plafonarea preţurilor la energie nu se aplică şi marilor consumatori din industrie. "Prin această măsură guvernul trage zăvorul companiilor mari din industria prelucrătoare din România.“

♦ Petru Ianc, preşedintele Societăţii Române de Metalurgie: „Companiile care nu beneficiază de plafonare înseamnă 14% din economie. Prin această măsură guvernul trage zăvorul companiilor mari din industria prelucrătoare din România.“

Ordonanţa de urgenţă a guvernului privind plafonarea preţurilor la energie pentru consumatorii casnici şi industriali exclude unele dintre cele mai mari companii din industria românească.

Împreună, companiile excluse înseamnă circa 14% din economia României, potrivit datelor lui Petru Ianc, preşedintele Societăţii Române de Metalurgie. Printre aceste companii se numără Liberty Galaţi (fostul Sidex), Chimcomplex, Tenaris Zalău şi Azomureş.

„Prin această măsură guvernul trage zăvorul companiilor mari din industria prelucrătoare din România. Această chestiune creează o lipsă de compe­titivitate a companiilor din România cu ceilalţi competitori din Europa şi toată lumea. Companiile europene au con­tracte bilaterale pe termen lung, faţă de consumatorii industriali din România, care cumpără energie de pe PZU (Piaţa pentru ziua următoare – n. red.)“, a spus Petru Ianc.

Potrivit ordonanţei de urgenţă publicate în Monitorul Oficial, compa­niile care sunt excluse de la plafonarea preţurilor la energie şi gaze sunt cele care au beneficiat de schema de ajutor de stat din ordonanţa 81/2019. Ordo­nanţa în cauză se referea la compensarea certificatelor de emisii indirecte, însă acest ajutor de stat este oferit încă din 2013 în mai multe state din Uniunea Europeană, fiind o directivă a Comisiei Europene. În România însă, ea a intrat în vigoare în 2019 şi compensările s-au făcut, până acum, pentru anii 2018 şi 2019.

În 2019 statul a efectuat plăţi de 73 mil. euro pentru 34 de companii, iar pentru 2020 s-au efectuat plăţi de 127 mil. lei pentru 33 de companii.

„Până când nu a apărut criza energiei companiile mari plăteau în jur de 80 de euro pe MW, adică o cheltuială de 2,8 mil. euro pe lună, pentru o fabrică precum Tenaris Silcotub, sau TMK Slatina. În condiţiile actuale, se plăteşte în medie 250 de euro/MW, care îns­eamnă 9 mil. euro pe lună. Adică înainte plăteau 35 mil. euro pe an, iar acum plătesc 107 mil. euro. Ajutorul de stat prin OUG 81 a fost pentru multe companii sub 2 mil. euro, cam 1,5 mil. euro în general. Aşadar, pentru un ajutor de 1,5 mil., ei plătesc în plus 70 de milioane pe an“, a mai spus Petru Ianc.

Multe companii din cele excluse de la plafonarea preţului la energie sunt din industrii strategice.

Spre exemplu, Liberty Galaţi, fostul Sidex, este cel mai mare combinat siderurgic din ţară şi unul dintre cei mai mari exportatori.

De asemenea, Azomureş livrează peste jumătate din toate îngrăşămintele din ţară, iar în acest moment activitatea de la Mureş este oprită. Mai mult, contextul este cu atât mai greu cu cât războiul din Ucraina a blocat mule livrări de materii prime din Rusia şi Ucraina.

Discuţia este mai complicată pentru TMK România, companie care a intrat sub incidenţa sancţiunilor economice, ca răspuns la atacul Rusiei din Ucraina. Şi acolo, însă, pe lângă companie şi angajaţii acesteia, ecosistemul de business este afectat puternic de o eventuală închidere a activităţii: clienţii şi furnizorii îşi pierd unul dintre cei mai importanţi colaboratori.

„Toate companiile din OUG 81/2019 fac până la 70% din industrie. Undeva la 14% din PIB. Ele nu mai pot continua, pentru că au pierderi îngrozitoare. Practic nu îşi pot vinde marfa. Fie vând la preţuri mai mici decât costurile, cu pierderi, fie nu mai produc, nu există alternativă“, a mai spus Petru Ianc.