ALEPH BUSINESS. Cum a ajuns Alex Morar să lase o bancă de investiţii de la New York pentru a se întoarce în ţară şi să ajungă să conducă NEPI, cel mai mare jucător de pe piaţa mall-urilor din România (Promenada, MegaMall): Când am venit la NEPI, nimeni nu ştia de ei. Erau doar doi oameni. VIDEO

Autor: Irina Apetrii 17.04.2022

Alex Morar a condus până la începutul acestui an operaţiunile NEPI Rockcastle, cel mai mare dezvoltator imobiliar din România şi unul dintre cei mai mari dezvoltatori din Europa Centrală şi de Est. Din poziţia de CEO, el a fost cel mai puternic executiv român din piaţa imobiliară europeană, conducând de la Bucureşti un portofoliu de circa 6 miliarde de euro format din malluri, centre comerciale şi centre logistice la nivelul Europei Centrale şi de Est. Alex Morar a lucrat pentru NEPI (ulterior NEPI-Rockcastle) timp de aproape 15 ani, încă de la fondarea dezvoltatorului imobiliar, dintre care ultimii şase în poziţia de CEO.

Vedeţi VIDEO pe ALEPH BUSINESS

(Interviul a fost luat anul trecut. Între timp, de la 1 februarie 2022, el a părăsit poziţia de CEO al NEPO Rockcastle)

 

Executivul român şi-a început cariera la New York, la banca de investiţii Julius Baer, pentru a veni apoi în România, unde a lucrat o vreme pentru Deloitte, în departamentul de M&A şi proiecte mari. A urmat NEPI-Rockcastle. La începutul unui nou drum, Alex Morar a vorbit în emisiunea Viaţa ta e un business, a canalului TV Aleph, despre perioada NEPI, dar şi despre cele mai importante lecţii de afaceri din cariera sa.

Te-ai reîntors în România în condiţiile în care foarte mulţi tineri ar da ani din viaţă să meargă în SUA şi să rămână acolo. Tu ai revenit în ţară de la New York, de ce?

Motivele pentru care m-am întors au fost mai multe. Unul a fost personal, iar din punct de vedere  profesional am considerat întotdeauna că în România şi în ţările din această zonă este multă oportunitate. La vârsta respectivă nu mă gândeam că cine ştie ce o să fac eu, dar aveam convingerea asta că e un loc mai propice pentru o persoană ca mine decât New York, unde aveam senzaţia că totul se făcuse deja. Cred că era o senzaţie în principal de oportunitate.

Tu cum de ai văzut această oportunitate şi mulţi alţii care pleacă din ţară acum, fără să se mai uite înapoi, spun că viitorul lor este în afară? Ce vezi tu la România? Ce a văzut NEPI la România, un fond sud-african, de nu au văzut alţii?

E ideea aceasta că iarba dincolo de gard pare mai verde. Şi eu, dar şi investitorii noştri, au văzut mai multe laturi ale acestui gard şi au putut să compare. Când eu terminasem facultatea, aveam un job care îmi plăcea şi era OK, dar am venit aici într-un concediu de vară şi îi mulţumesc şi acum şefei de atunci care a spus  „Alex, du-te şi vezi, poate îţi place şi dacă nu îţi place te aşteptăm aici, că nu stă firma asta în tine.” Şi în perioada în care am venit în România, am fost la un interviu şi mi s-a părut că oportunitatea parcă e altfel, parcă sunt mult mai multe potenţiale deschideri, nu este doar e un job, în care ăsta e biroul, ăsta e computerul, bagi şi introduci date şi mai ai un proiect. Primul meu job aici a fost la Deloitte şi tipurile de proiecte aveau în titlu cuvântul „dezvoltare” -  adică noi suntem într-o emerging market (încă suntem), iar asta implică oportunităţi pe care nu le găseşti în ţări foarte dezvoltate, îţi dă oportunitatea să construieşti.

Când ai fost la facultate în New York, ce te gândeai că vei ajunge?

Când am terminat facultatea, sincer, nu mă gândeam că o să devin ceva anume şi nici acum nu am genul ăsta de gânduri. Pot să zic că atunci când eram în liceu mă gândeam la multe chestii gen matematică, arhitectură, inginerie, chiar şi biologie. În final, am ales economia pentru că mi se părea alternativa cea mai flexibilă la nivel global ca să ajungi pe picioarele tale, cumva îţi faci de lucru în direcţia asta. Când am terminat facultatea doar eram deschis să încerc cât mai multe lucruri şi să profit de oportunităţile pe care le aveam. Şi s-a ivit o oportunitate în România.

Tu când ai fost la Julius Baer în SUA, banca de investiţii, care a fost primul tău salariu, ţi-l mai aminteşti?

Nu îmi amintesc, dar nu era nici mult, nici puţin, era suficient încât să trăieşti.

Şi la Deloitte, când ai venit aici?

Asta e o întrebare cu multă substanţă pentru mine. Nu îmi amintesc exact cifra, dar ce îmi amintesc este că făcusem calculul şi eram la fel ok şi cu unul şi cu altul, costurile legate de casă erau însă semnificativ mai mici ca în New York.

Citiţi articolul integral pe Business MAGAZIN.