După plecarea americanilor de la Exxon, cine asigură securitatea exploatării gazelor din Marea Neagră şi care sunt beneficiarii finali ai controversatului proiect

Săptămâna aceasta, directorii executivi ai Romgaz ar trebui să semneze tranzacţia prin care compania de stat cumpără 50% din proiectul de gaze Neptun Deep din Marea Neagră de la gigantul american Exxon, care a decis să se retragă din această afacere pentru 1,06 miliarde de dolari.

Este cea mai mare achiziţie pe care a făcut-o vreodată statul român prin intermediul unei companii controlate de stat. O parte din tranzacţie, respectiv 325 de milioane de euro, este finanţată printr-un împrumut luat de la Raiffeisen Bank, asta apropos de implicarea în România a băncilor care au în spate acţionari străini. Restul banilor de achiziţie vine din resursele interne ale Romgaz, una dintre companiile cash-cow ale statului.

Un amănunt mai puţin remarcat este că, deşi în proiectul de gaze din Marea Neagră procentele sunt egale - 50% pentru Romgaz, 50% pentru OMV Petrom, liderul de proiect –, prin pachetele de acţiuni pe care le deţine la Romgaz (70%) şi Petrom (20%), statul deţine practic 45% din proiect, fiind asttfel principalul acţionar.

Grupul austriac OMV, prin faptul că deţine 51% din Petrom, are în final 25% din proiectul de gaze din Marea Neagră, sub procentul deţinut de stat.

Pe locul trei se află cele şapte fonduri Pilon II, unde până acum 7,6 milioane de români sunt participanţi cu banii lor de pensie. Conform ultimei statistici pe decembrie 2021, cele şapte fonduri Pilon II aveau 12% din Petrom şi 12% din Romgaz, ceea ce înseamnă că deţin 12% din proiectul de gaze.

Acţiuni la Petrom şi Romgaz deţin şi SIF-urile, unde câteva milioane de români au acţiuni fără să ştie. De asemenea, şi fraţii Pavăl de la Dedeman, care au creat cea mai mare afacere antreprenorială românească, deţin acţiuni la Romgaz şi Petrom, companii listate la Bursă.

Dacă cineva, orice român, începând cu Iohannis şi terminând cu George Simion sau Dragnea, crede în acest proiect, poate să investească fără probleme, prin achiziţia de acţiuni Petrom şi Romgaz la Bursă şi astfel va beneficia de câştigurile acestui proiect, la fel cum câştigă statul ca principal acţionar, sau străinii prin OMV.

Asta apropos de retorica trădării naţionale, că străinii câştigă mai mult din gazele din Marea Negră decât românii.

Acum, întrebările care se pun ar fi: când se aprobă controversata Lege offshore, care ar acorda motivaţia OMV de a începe proiectul din Marea Neagră?

Când se discută în Parlament această lege, iniţiatorii şi susţinătorii – Guvernul, ministrul energiei Virgil Popescu – ar trebui să vină şi cu structura acţionarilor finali.

A doua întrebare şi cea mai importantă este legată de securitatea acestui proiect, în noul context în care Rusia a atacat militar Ucraina şi a schimbat geopolitica acestei zone, fiind o ameninţare pentru toată lumea, inclusiv în Marea Neagră, de unde ar trebui extrase aceste gaze. Nimeni nu ştie când se va termina războiul şi mai ales cum va arăta sfârşitul lui.

Prin plecarea gigantului american Exxon, securitatea acestui proiect, în vremuri de război, este pusă sub semnul întrebării. România şi Austria – o ţară care nu este în NATO – nu au forţă militară pentru a apăra proiectul dacă s-ar pune problema în aceşti termeni. Exxon ar fi avut în spate forţa militară a Statelor Unite.

Proiectul Neptun Deep, în cea mai fericită variantă, ar vedea prima moleculă de gaz peste 5 ani, dacă decizia de începere a exploatării s-ar lua astăzi. Având în vedere întârzierile inerente în astfel de proiecte, probabil că se adaugă încă cel puţin 1 an.

Într-un interviu acordat în ultimele zile presei din Austria, directorul executiv al OMV, Alfred Stern, a declarat că necesarul de investiţii nu ar fi mai mult de 2 miliarde de euro. Probabil se referea la partea OMV/Petrom din proiect. Dacă este aşa, şi Romgaz ar trebui să aducă 2 miliarde de euro. Banii nu sunt o problemă, dar securitatea reprezintă o problemă.

Conform datelor de până acum, proiectul Neptun Deep ar conţine între 42-82 miliarde de metri cubi de gaze, ceea ce, la preţurile actuale, de peste 1.000 de euro/1.000 metri cubi, ar rezulta o cifră calculată între 42 şi 82 de miliarde de euro. Bineînţeles că acesta este un calcul simplist. Până acum, nimeni nu a ieşit în faţă să prezinte cifrele proiectului, respectiv cât înseamnă investiţiile, cât ar ieşi taxele şi impozitele aduse la buget şi cât ar câştiga acţionarii din acest proiect.

Celălalt proiect de gaze din Marea Neagră, deja început de Black Sea Oil & Gas, o companie controlată de fondul de investiţii Carlyle şi BERD, cel mai mare finanţator instituţional al României, ar trebui să scoată prima moleculă la finalul anului sau începutul anului viitor. Fiind un proiect mai mic, iar fondul de investiţii luându-şi riscul de rigoare, aceştia au luat decizia de a începe exploatarea, deşi Legea offshore aprobată de Dragnea în Parlament nu le era favorabilă din punct de vedere al investiţiilor asumate versus câştigurile care ar putea fi obţinute. Dar Carlyle a spus că până când va ieşi prima moleculă situaţia politică se va schimba, iar legea va fi modificată într-un sens favorabil.

Proiectul lor are un zăcământ estimat la 10 miliarde de metri cubi, cu o exploatare anuală de 1 miliard metri cubi de gaze. Investiţia făcută este de 400 de milioane de euro, iar la preţurile actuale zăcământul ar valora 10 miliarde de euro. Repet, bineînţeles, aceste date sunt superficiale. Deja gazele sunt cumpărate de către grupul Engie.

Revenind la proiectul Neptun Deep, Alfred Stern, CEO OMV, a menţionat că gazele din acest proiect nu vin spre Austria, ci ar trebui să se ducă, să fie vândute, în sud-estul Europei.

România are un consum anual de 10-11 miliarde de metri cubi, iar gazele din Marea Neagră ar trebui să acopere ceea ce cumpărăm de la ruşi, de la Gazprom. Restul gazelor sunt asigurate de către Romgaz, care în lipsa găsirii unor alte zăcămite onshore, ar înregistra an de an o scădere, având în vedere epuizarea resurselor actuale.

Nimeni nu ştie cum va arăta lumea peste 5-6 ani, dar întrebarea este cine va asigura securitatea militară şi politică a proiectului din Marea Neagră, astfel încât gazele să fie scoase. Pentru că ruşii nu vor sta să se uite cum altcineva le ia din pieţele europene de desfacere a gazelor, principala lor resursă pentru buget.

Pentru americani nu ştiu dacă proiectul şi securitatea lui mai prezintă interes, odată ce au ieşit din el. Iar aceasta a fost cea mai mare greşeală a statului român, că i-a lăsat pe americani să plece.

Pentru Uniunea Europeană ar prezenta interes având în vedere necesitatea diversificării resurselor, dar UE nu are armată şi trebuie să se bazeze pe americani, inclusiv pentru propria securitate.

Să sperăm că peste 5-6 ani situaţia geopolitică din zonă nu va mai fi atât de tensionată, nu vom avea război la graniţă, nu ne vom trezi implicaţi în război, iar gazele vor fi aduse la suprafaţă. Este mai important acest lucru decât să ne punem problema, încă de pe acum, unde se vor duce, unde vor fi vândute.

Şi, repet, uitaţi-vă cine sunt beneficiarii, cine sunt acţionarii finali, înainte de a îmbrăţişa retorica că ne fură cineva gazul, sau altcineva câştigă mai mult decât românii. Că şi bugetul de stat, teoretic, este tot al românilor.