Ce se întâmplă cu performanţa sportivă a României? Medaliile României la Jocurile Olimpice se împuţinează de la ediţie la ediţie

Autor: Miruna Diaconu 13.05.2022

Numărul medaliilor câştigate de sportivii români la Jocurile Olimpice scade de la ediţie la ediţie, ajungând la doar trei medalii obţinute la Tokio în 2020. Performanţele din 1984, nemaiatinse de atunci,  când România a avut un total de 53 de medalii, pare acum doar un vis. Ce se întâmplă cu performanţa României?

„Sunt cauze complexe, multiple, greu de explicat într-o frază, dar care au legătură cu selecţia, suficienţa colectivelor tehnice, lipsa unor strategii comune şi a viziunii pe termen lung a federaţiilor care au la bază inconstanţa finanţării şi neactualizarea normelor legislative care reglementează activitatea sportivă în România. Lipsa de sincronizare şi raportarea la contextul mondial al sportului sunt alţi factori care au contribuit la situaţia actuală. Nu putem compara ceea ce s-a întâmplat în 1984 la JO de la Los Angeles, unde am obţinut 53 de medalii, dintre care 20 de aur, sau ediţiile Sydney 2000 şi Atena 2004, cu situaţia de azi din sportul românesc. Atunci, sportul era prioritate naţională, era un mijloc de a te dezvolta profesional şi social, de a vedea lumea. Acum, sportivii noştri încă se pregătesc în aceleaşi baze sau în unele care arată ca atunci. Asta dacă vreţi să ating aspectul infrastructurii, o altă cauză a regresului”, spune pentru ZF Mihai Covaliu, preşedintele Comitetului Olimpic şi Sportiv Român (COSR).

El este de părere că medalia olimpică ar trebui să fie obiectivul primordial al oricărui sportiv care a ajuns la performanţă, însă până la atingerea acestui obiectiv, e nevoie ca toate etapele precedente să fie parcurse sănătos pentru a se putea dezvolta din punct de vedere sportiv.

„Există un mecanism, ca de ceas, al sportului care trebuie să funcţioneze impecabil pentru a arăta ora exactă la Jocurile Olimpice. Momentan, ne lipsesc nişte piese din angrenaj. Este o problemă de mecanism, de sistem. Avem goluri între generaţii care au fost produse de criza financiară începută în 2009, iar măsurile legislative impuse prin eliminarea premiilor au făcut ca mulţi părinţi să îşi retragă copiii din sportul de performanţă, tinerii să îşi reconsidere priorităţile”, explică Mihai Covaliu. Cu toate că numărul sportivilor a scăzut puternic, există foarte mulţi copii care îşi doresc să facă sport, însă cauzele pentru care aceştia nu ajung la performanţă ţin şi de contextul social. Una dintre cele mai mari probleme ale zilelor noastre este faptul că românii nu conştientizează importanţa sportului în dezvoltarea armonioasă a unui copil, ceea ce face din această materie să fie una ignorată începând chiar de la orele de sport de la şcoală.

„O naţiune care este preocupată de viitorul ei trebuie să conştientizeze că sportul este o investiţie în formarea viitorilor adulţi, în sănătatea oamenilor. E adevărat că sportul nu mai e tratat ca o prioritate naţională, dar, pe de altă parte, şi lumea sportului trebuie să se adapteze vremurilor. Copiii sunt mai dependenţi de părinţi în ceea ce priveşte mobilitatea. Pentru generaţiile anterioare, sportul de performanţă era asociat cu mai multe beneficii. Acum, copiii renunţă la sport fie imediat după iniţiere, când devine un pic mai greu, sau  atunci când programul este mult mai serios”, este el de părere.

Sportul de performanţă ar putea recâştiga teren  dacă am asista la o descentralizare şi o responsabilizare a administraţiilor locale pe linia sportului de masă, care ar putea încuraja practicarea sportului în rândul copiilor. Însă, nu întotdeauna este vina statului, este de părere Valeria Răcilă, fosta canotoare care a obţinut medalia de aur la Jocurile Olimpice din 1984, care au avut loc în Los Angeles, SUA.

„Nu trebuie să dăm vina mereu pe stat, pe vremuri erau altfel criteriile de selecţie, acum nu mai există nici motivaţie în niciun fel. Mă doare sufletul să văd ce se întâmplă, sportul este cel mai important mod de a ne dezvolta atât fizic, cât şi psihic. Nu înţeleg părinţii care îşi scutesc copiii de la sport ca să lucreze la o altă materie, sportul este foarte important şi sunt atâtea motive pentru care copiii ar trebui să facă sport”, spune Valeria Răcilă,

Începând cu anul 2008, Valeria Răcilă este directoarea Maratonului Internaţional Bucureşti, astfel că, deşi nu mai practică canotaj, sportul rămâne în continuare un job full time. Ea este de părere că practicarea sportului ar trebui insuflată copiilor încă de la vârste fragede, iar părinţii sunt puterea exemplului.

„Dacă copilul îşi vede părintele că citeşte, va citi şi el, dacă vede că face mişcare, îşi va dori şi el să facă mişcare. Dacă părinţii vin de la muncă şi doar se aşază pe canapea, atunci nici copiii nu îşi vor dori să facă ceva. Eu organizez sporturi de masă, maraton, semimaraton. Sâmbătă (n.red. când a avut loc Bucharest Half Marathon) am avut 3.000 de copiii la start, copiii vor să facă mişcare, dar trebuie să îi lăsăm”, precizează ea.

Totodată, Valeria Răcilă este de părere că statul ar putea contribui la încurajarea practicării sportului, pe de o parte, prin a-i face pe oameni conştienţi de importanţa sportului, dar şi prin susţinerea cluburilor sportive din ţară.

Care sunt soluţiile ca România să urce pe mai multe podiumuri ale Jocurilor Olimpice în ediţiile următoare?

„De jos în sus şi de sus în jos, fiecare trebuie să fie corect şi să îşi îndeplinească obligaţiile, cultul muncii, apoi perfecţionarea antrenorilor, educaţia sportivilor şi bunul exemplu al celor care au reuşit. Să ne alegem modele dintre cei care au succes şi au reuşit să transforme sportul românesc într-un brand de ţară. Performanţa în sport e la fel cu cea obţinută în orice alt domeniu de activitate de succes. E nevoie să punem la dispozţie mijloacele necesare pentru a stimula practicarea, continuitatea atunci când  sportivul se îndreaptă spre marea performanţă”, precizează Mihai Covaliu.

El este de părere că societatea ar trebui să se raporteze la particularităţile generaţiilor din prezent, comunicând avantajele sportului şi incurajarea acestuia prin intermediul reţelelor de socializare, pentru a fi cât mai aproape de tinerii din ziua de azi. Atât Mihai Covaliu, cât şi Valeria Răcilă consideră că părinţii joacă un rol important, dacă nu chiar cel mai important, în a-i aduce pe copii aproape de sport, iar dacă aceştia îşi văd părinţii practicând sport, îşi vor dori şi ei să facă acelaşi lucru.

„Actualii campioni trebuie să devină influenceri. Acum trebuie să ne adaptăm limbajului Generaţiei Alpha, a celor născuţi după 2010. Această generaţie va fi cea mai educată din istorie, copiii aceştia încep şcoala mai devreme,  provin din familii cu stabilitate financiară mai mare, cu puţini fraţi/surori şi cu o tendinţă mai mare spre materialism, dar nativi tehnologici. Au crescut cu smart devices în mână. Lor trebuie să ne adaptăm pentru că ei sunt cei care vor schimba într-adevăr lumea, pentru ei tehnologia nu este o unealtă, ci o parte integrantă a existenţei lor. Nu e de mirare că apariţia lor coincide cu apariţia iPad-ului”, mai spune el.

Ediţia următoare a Jocurilor Olimpice, care va avea loc la Paris în 2024, ar putea aduce câteva suprize având în vedere tinerele apariţii pe scena sportului românesc precum David Popovici, Adrian Şulcă, Cătălin Chirilă sau Vlad Dascălu. Însă, performanţa României nu ar trebui să fie un joc de noroc, ci în sine o certitudine.

„Avem nevoie de o asumare comună: Ministerul Sportului, Federaţiile Sportive Naţionale şi COSR, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Sănătăţii. Cu o împărţire clară şi delimitare a rolului fiecărei părţi în ”ceasul” de care vorbeam mai înainte, adică sistemul, mecanismul, sportului românesc. Dacă toţi se focusează doar pe vârful piramidei sportului, performanţa şi înalta performanţă, baza rămâne şubredă sau, mai rău, e distrusă”, explică el.