Opinie Dragoş Dragoteanu, Euroest Invest: Diferenţa dintre corporatişti şi antreprenori este ca între vedetele din Survivor şi luptătorii din Mariupol

    Din curiozitate m-am uitat la o parte din reality-show-ul Survivor. Am fost curios sa vad care-i treaba. Alegerile nu se discuta. Nici gusturile. Printre ''picanteriile'' din cel mai vizualizat spectacol mediatic actual citeam stirile despre razboiul din Ucraina. Pozele cu luptatorii de la otelaria Azovstal si conditiile in care lupta pentru supravietuire m-au motivat sa scriu acest articol. 

    Desi e greu de crezut, multi angajati care lucreaza pentru multinationale tanjesc sa aiba propria afacere.  Desi sunt bine platiti, din discutiile avute cu ei, unii se simt ca niste sclavi. In opinia mea, comunismul in afaceri il regasesti in corporatii, indiferent de tara sau de limba vorbita. Birocratia in administaratia publica e o gluma pe langa procedurile impuse in marile firme internationale. Angajatii acestora suporta cu stoicism tot ce li se baga pe gat. Cu 1.500-2.000 euro pe luna „universul” le apartine. Acesta este pretul mediu platit pentru acceptarea comunismului din multinationale.

     Cei care lucreaza in astfel de companii stiu despre ce vorbesc. Desigur, putini recunosc, pentru ca adevarul doare. Uneori, frustrarea e maxima si, odata cu trecerea timpului, perspectiva a de a fi propriul stapan se indeparteaza. Pana la urma este o chestiune de alegere.

    Ma uitam cu stupoare cum se vaitau non-stop luptatorii din Survivor, cum isi dadeau la ''gioale''- fiind in propria echipa, se certau si se invinovateau continuu. Totul li se parea extrem de greu. Ce mai, o nebunie. Sa stai in Caraibe, valuri, mare, soare, aer curat si sa participi la un concurs televizat, sa castigi bani si sa capeti notorietate e chiar ''nasol''!... Daca sunt eliminati pleaca spre casa. Cu avionul!

     Parca vedem in fata ochilor „soldateii” din multinationale care sunt intr-o competitie interna pentru a ajunge angajatul lunii sau pentru a castiga o prima la sfarsit de an. Unii sunt capabili de orice ca sa iasa in fata sau ca sa impresioneze „spectatorii” din companie. Daca nu le iese strategia, strang bagajele si pleaca. La alta „competie”, in conditii similare. Si tot asa, din firma in firma. Mercenariatul profesional este o competitie continua de dat din coate. E valabil in toata lumea, la orice nivel, in corporatii.

    De partea cealalta, numai antreprenor sa nu fii in zilele astea. Unii patroni se simt ca in Mariopol. Lupta pentru supravietuirea afacerii, zi de zi. Nu se mai pot baza pe nimic. Nici pe stat (pentru cei care au facut greseala asta!), nici pe angajati, care sunt din ce in ce mai greu de tinut si unii s-au transformat in mercenari profesionisti. Probabil, singurul aliat al patronilor autohtoni a ramas adrenalina de antreprenor. Cei mai multi se incranceneaza si cauta o solutie pentru a-si salva business-ul. Pentru multe firme de familie, mica lor afacere este viata lor. Este ceea ce ii motiveaza sa ramana in picioare. In orice conditii! 

    Cei mai multi, pur si simplu, nu mai stiu ce sa faca. ''Dusmanul'' (inflatia) e la usa si va mai ramane cel putin un an, conform recentei prognoze a BNR. Concurenta neloiala pare o gluma frumoasa pe langa noile facturi legate de costurile de baza. Dar, nu-i asa?, au facut o alegere constienta si constiinta nu-i lasa sa traga obloanele si sa plece rusinati spre casa. Daca dau faliment, in marea majoritate vor fi atat de afectati de insucces incat le va fi extrem de greu sa se angajeze la alt patron si, probabil, vor lua calea pribegiei.

     Ipotetic vorbind, daca am transfera concurentii din Survivor in otelaria Azovstal spectacolul s-ar termina repede. Nicio „vedeta” nu ar da plajele din Caraibe pe intunericul, foametea, umilinta si pe conditiile mizere ale unei competitii reale.

    Ca antreprenor, asa vad eu lucrurile comparativ cu statutul privilegiat al angajatilor din multinationale. Aici ma refer strict la spiritul de lupta. La puterea de mobilizare pentru a supravietui pana la capat, in orice conditii economice.  Antreprenoriatul este ca un razboi. Supravietuiesti sau mori. Ori ramai in afaceri, ori te angajezi un fel de ''concurent'' intr-o corporatie. Fiecare antreprenor care si-a pierdut afacerea are o poveste. De cele mai multe ori, trista. Nu stiu cum se va sfarsi asaltul asupra combinatului Azovstal, din Mariopol. Ceea ce stiu este ca oamenii aceia fac tot ce le sta in putinta si nu renunta la crezul lor. Ceea ce conteaza cu adevarat este ca incerca sa ramana ceea ce sunt. Si pentru asta merita tot respectul. Uneori, a supravietui inseamna a invinge.