Adrian Sârbu: „Am avut capitalism de cumetrie, am avut capitalism cu baroni şi acum avem cheboluri politruco-securistice”

Autor: Mădălina Dinu 23.05.2022

Despre asta a discutat, în cadrul emisiunii ŞTIU, Adrian Sârbu, care şi-a expus opinia în legătură cu acest subiect. Redăm discursul integral.

Lucian Nemoiu: Haideţi să încercăm să explicăm adulţilor ce-i cu această nouă lege, adică legea asta va face o presă mai liberă sau, dimpotrivă, în România mai mult strică lucrurile sau mai mult le repară?

Adrian Sârbu: „Evident, o presă mai liberă. Din 2015, când spunem presă uităm puţin de ceea ce înseamnă noţiunea originală şi anume un ziar pe hârtie. Vorbim de televiziune, care este presa principală în România, fie că e în internet sau în cablu, televiziunea are o problemă din 2015. Şi anume închiderea frecvenţelor radioelectrice, pe care un radiodifuzor, un canal de televiziune sau de radio le primea odată cu licenţa. Şi atunci, emiteai tu cu emiţătorul tău, îţi făceai audienţa iar cablul te prelua.

Însă din 2015 cablul nu te mai preia, cablul te distribuie, adică în Value Creation Chain între început şi sfârşit, adică program, emisie şi distribuţie, cablul e o parte a acestui proces. El a fost lăsat în vechile legi ale audiovizualului. În afara ţării era considerat transmiţător, o şmecherie a cabliştilor ca să aibă mai multă libertate, deşi libertate ca a lor n-a avut nimeni în audiovizualul românesc.

Dar din 2005 nimeni nu s-a preocupat de faptul că orice cablist poate să decidă dacă TV, Nemo, sau radio, Alex, poate să ajungă la spectatori sau nu şi asta e situaţia zilei de azi. Când această situaţie are şi o ipostază ameninţătoare terifiantă şi anume o companie cu „no face, no name, no number“ controlează 75% din distribuţie şi overall cu satelitul 61.

Şi restul, foştii giganţi UPC, Vodafone, Orange au dispărut, sunt sub 10 % fiecare, e la mâna, ca să nu zic de alte organe, oricărui cetăţean care controlează o astfel de companie să stabilească cine are dreptul sau cine nu să ajungă la spectator. Asta este o acţiune complet anticonstituţională, complet în disrespectul şi încălcarea a ceea ce în America e un amendament la Constituţie, deci ei s-au gândit să facă ceva separat de Constituţie, la noi în Constituţie, da, liberul acces la informaţie. E o chestiune odioasă, e o crimă culturală informaţională care se petrece în fiecare zi nepedepsită şi să sperăm că legea asta, să sperăm, să ne dorim, să ne rugăm, că legea asta pe care o s-o voteze senatorii în comisie, teoretic, marţi, e cameră decizională senatul şi parlamentul miercuri va readuce audiovizualul acolo unde a fost el în 1990, când aveam aceeaşi situaţie – TVR-ul avea 95 % din distribuţie. Era radioelectrică, releele, emiţătoarele erau ale TVR-ului, alocate TVR-ului. Voiai să faci o televiziune, nu-ţi dădeau aia voie. Toată lumea occidentală urla că nu se poate să nu deschidem audiovizualul şi atunci s-au găsit nişte nebuni care au scris legea audiovizualului, repede, în vara lui ’95. Pardon, în vara lui ’90, şi care a stat în parlament 2 ani, dar, Slavă Domnului, am avut cel mai liber peisaj audiovizual din ţările foste comuniste. Nu vă spun cine au fost cei 2 nebuni.

Lucian Nemoiu: Chiar voiam să vă întreb cine a fost unul din acei nebuni, hai să zicem nebuni frumoşi, ai acelei perioade.

Adrian Sârbu: Nu era necesar. Culmea că eram în Guvern şi într-un fel subminam TVR-ul, care era partea Guvernului. Eram chiar şeful TVR-ului, că eram pe o funcţie de ministru, secretar de stat cu informaţii, şi ce m-am apucat eu… M-am dus la Paris. Nu trebuia acolo. Ar fi trebuit să mă duc în America la FCC. Am luat legea aia, cam îngustă, aşa, ca drepturi ale audiovizualului francez, şi în vara lui ’90, împreună cu persoana extraordinar de competentă care a făcut foarte mult pentru România, fostul ministru Andrei Chirică, cu care am reuşit să deblocăm şi frecvenţele de mobil prin ’95 – ‘96 am ajuns şi noi în rândul lumii. Şi puteţi şi voi acum să vă uitaţi la un site mai fain de noapte, dacă nu vă uitaţi la Aleph News. Şi am scris legea aia şi a ajuns în parlament. Atunci, legea audiovizualului a spart monopolul TVR-ului. Atunci, cabliştii, care erau o adunătură de infractori, că nu erau prinşi în nicio lege, dar nu plăteau niciun drept, au explodat şi, odată cu lansarea Pro TV-ului, audiovizualul românesc şi cablul românesc au devenit un business interesant.

Hai să vă spun puţin ce părere am eu despre ce se întâmplă astăzi. O să fie, sper, nu foarte plictisitor. Eu zic aşa: că Digi RCS RDS a dobândit cu sprijinul instituţiilor statului şi în dispreţul legii monopolul absolut al pieţelor audiovizualului şi comunicaţiilor. Astăzi, îşi distruge concurenţa şi dictează legi guvernului şi parlamentului. Întreabă-te de ce i se permite. «Nu mă întreba cum am făcut primul milion de dolari», îmi spunea Henry Ford cu mâna pe o manivelă cu care a învârtit America. Mai departe, zicea el, îţi spun totul. «Nu mă întreba cum am ajuns să controlez 75 % din piaţa de cablu din România, peste 50 % din accesul la internet şi învârt România cu telecomanda, că e la mine. N-am să-ţi spun, pentru că eu nu exist.»

Îl cheamă Zoli pe acest cetăţean şi este invizibil. I se trage de la o îngheţată mâncată prin ’90, primul lui business, aşa cum declară. Azi nu-l întreba cum a băgat primul milion de abonaţi la cablu în sacoşa de îngheţată cu care venea periodic, n-ai vrea să ştii de unde, plină de cash nici de al 2-lea al 3-lea al 4-lea sau chiar al 5-lea million. Nu l-a întrebat nici onorabilul Chiriţoiu Bogdan de la Consiliul Concurenţei în ultimii 14 ani de când Chiriţoiu este preşedinte. Şi iacătă că, după 30 de ani de invizibilitate şi timiditate, că Zoli e şi un băiat timid şi modest, Zoli a devenit stăpânul absolut al cablului, televiziunii şi accesului la internet în România. Astăzi, Digi stabileşte cine are dreptul să fie în cablu şi cine nu, cât de vizibil poate să fie un canal de televiziune şi ce audienţă va avea şi te întreb – Ţi se pare normal?

Hai să luăm cazul Aleph News.

Aleph News s-a lansat în 2020 şi în 21 cu un statut must carry din ianuarie. Astăzi, el este ţinta a ceea ce se numeşte abuz de poziţie dominantă, termen consacrat în vocabularul concurenţei ţintă de către Digi RCS luată de către Digi, care are, cum spuneam, 70 % din cablu şi deţine şi canalul concurent Digi 24. Da, o chestie faină. După ce ai crescut 30 de ani la 75 %, conform reglementării din 72 din 2015 din legea audiovizualului, Digi ar fi obligat să includă Aleph News în grupul tematic de ştiri, pe poziţiile 12-20 în lista de canale unde se află Digi24, Realitatea Plus, Antena 3, România TV şi B1 TV şi aşa mai departe, ceea ce fac şi ceilalţi distribuitori.

Din păcate pentru noi, Aleph News e aruncat pe poziţia 181 atunci când nu e plimbat între 130 şi 150, ca să nu îl găsească nimeni. Partea proastă e că această discriminare reduce reach-ul Aleph news, reach-ul, adică posibilitatea de a ajunge la spectator cu 90 % faţă de Digi 24, iar audienţa cu 99 %, de fapt vreo 97,5, 98. În flagrantă neconcordanţă cu performanţa Aleph News în celelalte reţele, Vodafone sau în streamingul pe internet. Ce am făcut şi noi? Deci, în septembrie 2021, am cerut CNA-ului să aplice legea împotriva RCS. Oameni serioşi, în Consiliul Naţional al Audiovizualului, au amendat de mai multe ori RCS. Era ca şi cum i-ar fi trimis fluturaşi sau avioane. Amenzile astea păreau nişte avioane de clasă către profesorii bătrâni de la catedră. Digi pur şi simplu a refuzat să se conformeze şi Aleph News e în continuare la poziţia 181.

Ne-am dus mai departe. Ne-am dus la Consiliul Concurenţei pentru a deschide o anchetă împotriva RCS RDS, deci pentru abuz de poziţie dominant, lucru pe care Consiliul Concurenţei l-a făcut în trecut şi cu sancţiuni grele pentru agresori. Se dau amenzi grave aici. Am furnizat toate informaţiile după vreo 6 luni. În cazul în care nu eram într-o situaţie de urgenţă, în care am cerut nu numai deschiderea investigaţiei, dar şi ceea ce se numeşte măsuri provizorii ca să oblige instantaneu RCS RDS sau Digi, cum îi spune, să includă Aleph News în grupul tematic de ştiri.

Nu s-a deschis investigaţia. Tot onorabilul domn Chiriţoiu… Şi acum ai să te întrebi cum e posibil ca în România democratică şi europeană, instituţiile abilitate ale statului, CNA, Consiliul Concurenţei, guvernul, parlamentul să nu poată sau să nu vrea să-şi exercite autoritatea în aplicarea legilor audiovizualului şi concurenţei.

Trebuie să îţi răspund de ce este evident astăzi. Zoli şi invizibilii lui din diverse instituţii ale României şi de aiurea au ajuns mai puternici decât statul român. Pentru că ce a făcut statul român până acum? I-a cauţionat, i-a încurajat, i-a ajutat, ştiu ei de ce, şi iacătă, dacă a ajuns în poziţia asta, normal să dicteze guvernului cum să modifice legea audiovizualului, pentru ca monopolul lor să rămână neatins.

Am văzut ieri şi alaltăieri pe tristeţea aia de Digi 24 nişte odioşenii în care ei vorbeau de dispariţia lui Digi 24, restrângerea libertăţii presei. Hai să fim serioşi, minciuni sfruntate. M-am confruntat cu aceşti cetăţeni şi la CNA, şi la Comisia de Cultură a Parlamentului. Domnule, parcă sunt educaţi, parcă i-ar fi educat Lavrov, pe cuvântul meu. Te mint în faţă, sfidează în faţă realitatea, când toată treaba e de o simplitate simplisimă. Canalul X, Y, Z stă pe poziţia aia. Canalul Aleph News să se ducă acolo, că nu-i mănâncă pâinea lui Digi 24 şi nici nu ia bretelele lui Prelipceanu. Nu i le ia, bă nene. Îl lasă cu bretele acolo, să fie ce e. Şi acum, realitatea zilei de azi e că până acum aceşti cetăţeni au câştigat. Mâine, un om în această ţară poate să întoarcă ceea ce au câştigat. Nu spun eu cât am vorbit şi omul ăla nu sunt eu. Să nu credeţi că mă bag în faţă. Întrebarea este: cum poate acest om să instrucţioneze, să instructeze senatorii coaliţiei. Văd că Digi acum o ia spre M PSD, iar M PSD. Nu mai e coaliţie, dar n-ar zice M coaliţie, că ăştia toţi votează în coaliţie. Ca senatorii să voteze cum e corect în interesul poporului român, în interesul oricărui cetăţean de azi şi de mâine care vrea să-şi facă o staţie de televiziune, măi fraţilor.

Sigur, azi e influenţă, Uite, doamna de lângă mine vrea să-şi facă o staţie de televiziune, să ne spună cât broccoli să mâncăm şi ce mai sparanghel. Şi ce-o mai fi. Şi eu mănânc avocado toată ziua din 5 numite de doamna, 4 mănânc şi eu, slavă Domnului, o să trăiesc veşnic. Şi asta suntem. Vă zic că statul român e paralizat. Paralizat, de ce? Ia uite aici. Unii ca noi, disciplinaţi mergând pe calea legii cu petiţii, cu rapoarte, cu documentaţii, ce să faceţi, şi noi avem pile la invizibil, suntem foarte invizibili, asta e meseria noastră – să fii invizibil. Şi mâine un cetăţean din statul român va lua o decizie – a câştiga Digi şi meciul următor sau a câştiga poporul român şi spectatorul sau va câştiga poporul român şi spectatorul.

Eu nu mă las. Vorbesc şi mâine, şi poimâine, şi cu membrii Comisiei. Le-am pregătit o scrisoare, am fost pe acolo, am vorbit frumos, mai energic. O să le scriu şi tuturor parlamentarilor care votează miercuri legea. Dacă cumva şi dacă şi dacă nu decizia de mâine va fi decizia corectă, pentru că din 1990, de când legea, practic 92 a intrat asta în vigoare, 2 ani TVR ne-a plictisit pe aici. Din 1990 nu e o lege mai importantă în vizual şi eu aş zice că de la legea Ticu, nu vreau să ridic foarte mult importanţa unei legi a audiovizualului, dar legile audiovizualului sunt făcute pentru 2 motive: să controleze poziţia dominantă, să nu vină Nemo să nu-l mai lase pe Alex să vorbească şi el să-l îmbrâncească din cadru sau să-l facă mic de tot acolo cum scrie în bulina aia şi doi, dacă Alex e mic să aibă şi el dreptul să fie văzut atât timp cât nu cere bani de la cablişti. 2 principii must carry şi poziţia dominantă. Pare neimportant faţă de situaţia energiei a lui Popescu, a lui Ionescu şi alţii şi aşa mai departe. Sigur, sunt alte lucruri care se întâmplă în lume astăzi, dar să nu ajungem, Alex, să strângem bani să ne cumpărăm staţii de internet de la Elon Musk că poate o să vrem şi noi să vedem ceva – nişte invizibili, că e Zoli, că e altul, o să hotărască ei că n-avem acces la internet, că trebuie să aibă altcineva. Şi uite aşa ne întoarcem la anii 80 când ne făceam antene de Bulgari, de ruşi, de unguri. Cam asta este situaţia.

Alex: Ce credeţi că o să zică Elon Musk când o să vină cu Starlink-ul lui în România şi o să vadă situaţia de aici în care un distribuitor de internet are 50 % din piaţă? Unde a mai văzut el în lumea asta?

Este o situaţie de securitate naţională. Avem un CSAT, cu tot felul de nu vreau să spun ce pe-acolo, oameni deştepţi, să zicem. N-au apucat să fie atenţi la ce se întâmplă. Avem servicii secrete, aşa zise, avem cetăţeni din servicii, blatişti, cu Teszari, adică cu Zoli. Atenţie, omul e un om foarte civilizat, timid, vorbeşte încet, ce face face oricine care a ajuns la o putere necontrolabilă lăsat de cine sau ajutat de cine. Putem discuta.

Alex: Păi asta urma să vă întreb. Cum a ajuns Digi în poziţia asta şi cine este Digi, cum au ajuns ei să aibă 75 % din piaţă?

Adrian Sârbu: Pâş-pâş, cu pătura în cap. Simplu. Cu strategii de creştere a marketshare-ului. Păi tu, dacă ai avea un business şi ai vinde pâine, n-ai vrea să mănânce toţi din Bucureşti numai pâinea ta? Da, dar mai trebuie să mai fie şi alţi brutari. Simplu. Nu e Digi în acţiunea lui de condamnat. Mai bine Bogdan Chiriţoiu, care e avocatul monopoliştilor, el, care de 14 ani trebuie să le taie macaroana şi o avocăţeşte impecabil. Mai au ăştia şi alţi avocaţi pe alte nenorociri pe care le-au făcut avocaţi mari. Păi el a vrut să-şi ducă mai departe visul. Visul fiecărui antreprenor în capitalism e să fie monopolist, ca în comunism, cum o să fie din nou în Rusia. În Rusia o să fie ca înainte de război. Un singur producător de unt şi căruia să-i spună: «nu mai scrie President pe ambajaj, sau orice altceva. Scrie unt pe el.» Ăsta-i visul fiecărui capitalist. Să fie monopolist, dar de aia e o ţară, o economie de piaţă, un sistem economic, un sistem global, de aia e OECD-ul. De aia nu suntem membrii în OECD. Acolo sunt nişte oameni, nişte economii mai mature, nu vine oricine şi se face vătaf peste un sector. Nu se poate. Nu se poate într-o economie normală. Dar da, se poate în economii comuniste care sunt complet dictatoriale.

Lucian Nemoiu: Şi am văzut la ce au dus aceste economii comuniste.

Adrian Sârbu: Păi, care? Distrugerea competiţiei, distrugerea creativităţii, a inovaţiei, non performanţă gravă şi implozia comunismului. Păi ce se întâmplă?Sunt lecţii pe care noi le-am trăit nu din cărţi, din viaţă. Dincolo de lipsurile incredibile. Că vreau într-o zi să vorbim de diferenţa dintre ziua de azi şi ziua de azi acum 35 de ani, să zicem 85. Şi putem începe de la 50 de produse şi servicii pe care vreţi să le listaţi voi şi vă povestesc eu câte din astea existau în 85. Şi noi am trăit atunci. Nu mai vrem să aibă fiecare, indiferent de situaţia noastră de astăzi. Suntem victimă, victimă a celui care abuzează şi victima celor care trebuie să aplice legea, nu vreau să îi calific mai colorat, aşa.

Şi, sigur, ne ducem şi la tribunal, dar eu în fiecare dimineaţă mă scol şi odată cu mine se scoală nişte sute de oameni ca voi, cu copii, cu familii, care trebuie să mănânce. Şi noi mâncăm din banii pe care îi obţinem din audienţă, din publicitatea vândută în funcţie de audienţă. Şi dacă eu, Aleph, tu, ŞTIU, Nemo, Alex, ai audienţă de 99 de ori mai mică decât a lui Digi News, dar ce o fi, mă, Digi News ăsta? Pornhub de dimineaţă până seară? Ce o fi, nene? Ce o fi euroviziunea. Ia uitaţi ce se vede aici – audienţa. Ia vedeţi linia aia de jos. Bă, dar cât de mult să ne fi străduit noi să fim atât de non performanţi? Pe când toţi: B1 TV, Realitatea TV şi, mulţi alţii, sunt oameni într-o ordine a lor, în funcţie de public, în funcţie de puterea lor, sunt acolo. Da, şi mai e şi Digi. Şi pentru că Digi are pile la Zoli, adică e al lui, păi de ce să nu ia el numai 10 pe linie şi noi să fim repetenţi? Adică, se traduce în business în următorul fel: scoşi din business, exmatriculaţi din business – ăsta e obiectivul colegilor noştri de piaţă, vizibili şi invizibili, de la RCS: Aleph News să nu mai existe. Asta e viaţa, ce să faci?

Lucian Nemoiu: Pomeneam mai devreme de situaţia noastră de situaţia de victimă şi nu pot să fac o comparaţie cu o lege naturală da într-un habitat să zicem într-un mediu oarecare există acea relaţie între prădător şi pradă. Dacă una dispare din lanţul trofic automat dispare şi cealaltă e cumva aş compara situaţia şi cu piaţa concurenţială dacă în piaţa concurenţială evident cam toată lumea toate firmele competitoare pe un anumit domeniu sunt şi prădători şi pradă sau pot fi şi prădători şi pradă în acelaşi timp. Ce facem dacă dispare prada?

TOP ARTICOLE

Adrian Sârbu: Digi a dobândit, cu sprijinul statului, monopolul absolut al pieţelor audiovizualului
Senatorul american Mitt Romney îl avertizează pe Putin: „Dacă folosiţi arme nucleare, răspunsul nostru va fi devastator”
Prima ţara din Europa care introduce carantină obligatorie pentru variola maimuţei
Adrian Sărbu: Murim de foame. Simplu. Noi suntem prădători pentru că toţi cei care operează în media caută să atingă o audienţă pe care s-o convingă, pe care s-o ţină cât mai mult, audienţă care să fie cât mai valoroasă, cum e cazul nostrum, că mă uit că acolo n-avem niciun fel de audienţă şi noi ştim câte sute de mii de oameni şi de ce calitate educaţională, intelectuală şi materială ne urmăresc, dar nu trăim aşa într-o depresie inutilă, dar ăştia suntem şi prădători şi pradă. Problema e că nu ţi se dă acces la piaţă. Aici e problema. Că eşti prădător, că eşti pradă, nu ţi se da acces la piaţă, dispari şi sigur că trebuie să-ţi faci loc în piaţă. Nu înseamnă că dacă mâine-poimâine senatorii, deputaţii vor vota cum le cer invizibilii sau le cer unii dintre aceşti indivizi, noi o să dispărem, nu ne văicărim. Se văicăreşte Digi. L-am auzit. Zice, Doamne, moare libertatea presei, că prin această lege, ca oriunde în lume, n-am inventat eu lumea. Lumea audiovizualului o copiem. Domnule, e obligat Isari să vândă Digi 24 şi toate canalele de televiziune, să facă ceea ce se numeşte unbundling. Adică dacă ai 75 % din piaţă, acuma te-a prins cu 75 %, urmează să te şi taie în 2. Cum s-a întâmplat în America. N-aţi auzit de gigantul AT&T, care a fost tăiat în baby bells, dar foarte simplu. Nu s-a supărat nimeni în America.

Deci până să te taie pe tine, pentru că de fapt asta îl ustură pe domnul Zoli, te obligă să-ţi vinzi canalele de televiziune. Păi ce o să facă Digi? Păi le vinde, că oricum nu erau ale lor. Adică ce să vorbim de Digi 24? Putem vorbi puţin ce înseamnă canal de news în România în ultimii 25 de ani. Nu erau ale lor, de facto, erau pentru alţii. Ei doar le finanţau, Digi 24. Şi ce faci? Îl iei de la Digi Communication şi îl vinzi la Dinei, care, eu cetăţean acolo, la Bendei, care a fost unu foarte şmecher care conducea pe acolo. E puţin acum pe tuşă, că mai are de aşteptat până se va prescrie povestea frumoasă cu Mitică Dragomir. Nu intrăm în detalii. Ce o să facă? Aoleu, o să ţi-l dea ţie, mie sau să-l închidă? Nu, o să şi-l dea tot lor sau un director al ălora pentru care le-au făcut. Că ăsta a fost un canal făcut la cererea lui Băsescu, de la Traian.

Practic, de la Florian pentru Traian. Şi acum nu mai e nici Florian, deşi aud că şi-a trimis nişte Florinei pe acolo să cumpere Digi 24 mai alaltăieri, dar probabil că Zoli are alte gânduri, cum spuneam, să i-l dea vreunui „bendei, ardei, faflei, dragavei“ ce ar fi pe acolo… Şi care e nenorocirea? Că Zoli nu mai are canal să sperie nişte politruci. Nu mai sunt aşa sperioşi astăzi politicienii. chiar au devenit din politruci unii politicieni. Am văzut că i-a luat cu PSD… Nu cred că îi îndoaie, nu-i nicio nenorocire. Ai un canal, ai un set de canale, l-ai folosit, îl vinzi, păi alege.

Şi să faci toată această campanie, atât de ridicolă, nu se pricep ăştia la campanii. Ceva ridicol fac de vreo 3 zile. Că ei, nu numai că au canale la vedere, au şi multe prin interpuşi, cum a avut şi reţelele de cablu, că le cumpăra Vasilică, nu-i dau numele, că nu-i frumos. Ce făcea Vasilică? Cumpăra reţeaua de cablu a lui Nemo, un ban frumos, că voia şi Nemo, mulţumit şi domnul Vasilică începea să opereze. Şi nu mai avea bani şi săracul spunea: Dragii mei clienţi, domnule, nu mai pot să vă dau servicii de calitate d-alea, dar uite, vine Digi şi vă dă el şi atunci nu se producea o vânzare de business, dar nu mai întreba cum au ajuns ăştia de la sacoşa cu aşa zisa îngheţată, dar era altceva, a lui Teszari, până la 5 milioane şi nu mai putea nea Ionică ăsta să ţină reţeaua de cablu şi o cumpăra natural. Asta se numeşte o dezvoltare organică recomandată de doctor Chiriţoiu şi mai sunt vreo 2 doctori acolo care au doctoratul la zona aia despre care vorbim, în sensul că noi le-am arătat evidenţa abuzului de poziţie dominantă şi ei au zis: Nu, domnule, nu deschidem investigaţia. Ce? Se poate să te atingi de Digi? Ce? E ca pe vremuri, dar voi nu ştiţi. Pe vremuri era o vorbă, zicea: Domnule, dai în mine? Dai în fabrici şi uzine.  Nu se poate, însă. Adică distrugi societatea comunistă. Aşa şi cu băieţii ăştia.

Deci nu se va întâmpla nimic. Nu, legea va fi votată, treaba va merge înainte, Digi communications, adică RCS RDS, distribuitorul, până o să vină unul cu curaj şi să-i spună: Domnule, n-ai cum să fii 75 % în România… O să vină de la Bruxelles, fraţii mei, vă spun eu. Nu îmi place Bruxelles-ul, dar eu vă promit că fac vara asta la Bruxelles. Nu se poate aşa ceva şi o să vină pac, taie-o. Şi ce face Teszari? Rămâne cu jumate, că bani are. Compania e foarte profitabilă, au crescut foarte inteligent, că au fost ajutaţi. Şi, în primul rând, oamenii sunt  muncitori, dar nu poţi să ajungi aici… Şi ce o să facă? Întâi ia televiziunile. Ia, mă, nene, care vrei. Nu i le dai lui Florian, i le dai lui Lucian sau interpusul lui Lucian. Sunt personaje cunoscute în lumea invizibilă, ca şi Găbiţă, de exemplu, Edi nu le vrea. L-am întrebat şi mi-a zis că nu le vrea. Le ia oamenii şi continua. Adică, ce? Are o problemă Prelipceanu? N-are nicio problem. Şi mai ştiu colegi de-ai noştri. Unii au lucrat pentru mine, alţii au lucrat cu voi, voi aţi lucrat pe acolo.

Mai departe, însă, legea spune aşa: domnul care eşti în poziţie dominantă trebuie să respecţi nişte reguli care se respectă oriunde în lume. Accesul unui broadcaster. Ştiţi ce au făcut colegii în procesul ăsta de afluirea propunerilor către lege? Domnule, au venit cu o propunere, sigur, tot printr-un interpus, zice: Domnule, să nu mai dea CNA-ul licenţă până nu îi dăm noi aprobare că avem loc în cablu. Cum e asta, fraţii mei? E ca la gostat. Băi frate, faceţi lista. Fac eu lista. Gestionarul de la gostat de pui şi dacă am 14 pui, numai ăia rămâneţi la coadă, restul la revedere. Asta a propus, deci nu se va putea. Legea o să-i spună: domnule, care ai canal de televiziune distribuite, mai ales că acum costurile tehnice, banda, nu mai e o problem, capacitatea de transport nu mai e o problem. Transportă-i pe toţi, după care după un an care se califică pe o listă rezonabilă de 20, nu ştiu cât e must carry 20-25,  pe ăia îi duci în continuare, restul au dovedit că nu pot să-şi atragă spectatori. Vor să mai stea? Poate CNA-ul decide că se poate face o taxă rezonabilă şi pentru, ştiu şi eu, creştere de gândaci de mătase tv, care poate e o situaţie utilă. Mâine-poimâine vedem că ăştia, viermii de mătase ar putea produce nu ştiu ce anti-vaccin, anti-virus. Asta e treaba. Deci nu se întâmplă nimic. E o lege normală care trebuia dată în 2005 pe minutul în care s-a închis frecvenţa radio electrică.

Lucian Nemoiu: Apropo, legat de faptul că ziceţi că ce problemă are Prelipceanu, păi dacă are o problemă cu concurenţa, că nu sunt puţine posturi TVde news în România, sunt chiar destul de multe, numai dacă ne uităm la nivel de Bucureşti, darămite să vorbim de restul ţării.

Adrian Sârbu: Eu văd că trăiesc toţi. O să mai apară, face şi TVR-ul, că de aia îi dă bani parlamentul, mai face şi nu ştiu cine. Să facă, mă frate, eu n-am nimic, eu n-am nicio nelinişte vis a vis de concurenţă. Toată viaţa mea în televiziune, nu spun în altceva, scuzaţi-mi modestia, concurenţa nu o vedeam. De ce? Că era în spate. N-am văzut-o. Şi făceam în aşa fel încât să nu stau prea aproape de ei să-i deranjez, să le iau vizibilitatea. Acum, colegii ăştia au hotărât că eu trebuie să stau în spate şi mi-au pus un zid, aşa, în faţă şi, sigur, şi prin zid se trece.

Avem probe care unii au dat cu capul în zid până l-au spart, deci asta e situaţia. Canale de news, că voiai să mă întrebi de canale de news, sunt multe în România. De ce? Prin 2000 şi un pic toţi visau să aibă canale de news ca să obţină influenţă politică şi să se facă de cacao unii pe alţii. Hai cu Realitatea, hai cu Antena 3, hai cu ăla, şi, într-adevăr, pentru că discursul canalului de news era şi este preponderent politic, şi când spun de news, ele nu erau de news, erau canale de trăncăneală, de părerologie şi de înjurat adversarul politic. Era bătaie. Atunci nu era internetul, nu auziseră de Facebook, de Cambrige Analytica, de SEO, de nu ştiu ce. Trăgeam cu canalul şi fiecare şi-a făcut câte un canal de staţii mai mari sau mai mici şi s-a creat impresia că aceste canale fac legea, determină rezultatele de vot. N-a prea fost aşa, dar în acelaşi timp, după valul ăsta, colegii de la putere, care erau în acel moment la putere, sigur au decis să reglementeze situaţia asta însă în felul următor: Domnule, are Vântu canal? Hai să-l băgăm la pârnaie, să se ducă sebi să i-l ia şi să nu ne mai supere Vântu. Are Voiculescu canal?  Hai să-l băgăm direct pe el la pârnaie, da?

Şi dacă se poate să-i facem şi lui un canal împotriva, aşa s-a născut Digi 24. Nu credeţi că Zoli visa să aibă canal, îi era frică de canal. Îl cunosc pe omul ăsta. Pac, i s-a spus: tu creşti cu cablul că eşti Făt-Frumos. Faci un canal. Faci un canal, ne ocupăm noi de el. Şi uite aşa s-a ocupat. Dar, între timp, Traian s-a dus, Florian s-a dus, şi a rămas canalul la Zoli şi a început să-i placă. Dar nu vezi cum e în America? Îi dai unui copil o armă automată, începe să tragă cu ea. Nu se joacă cu păpuşi. Îi dai păpuşi se joacă cu păpuşi, îi dai o puşcă-mitralieră, se supără pe colegi, îi măcelăreşte. Păi aşa s-a întâmplat. Aşa s-a întâmplat. Şi astăzi vedem o tot mai mare apetenţă pentru canale de news, dincolo de site-uri şi aşa mai departe. Canale de news care în general pierd bani, trebuie să întrebi: de unde are ăsta bani? Canalele de news pierd bani. Aleph, nu mai în zona canalelor, e un univers de 7 canale pentru că noi am început cu canalul de news că e cel mai greu. A venit canalul de business, da? E un canal cultural care se numeşte Smart. O să vină de educaţie, o să vină şi cele de entertainment. Dar în general canalele de televiziune au fost percepute ca utile politic. Astăzi nu mai sunt. Astăzi, politic se lucrează de la om la om. Ăsta e marketingul politic. Şi ne-a rămas şi nouă loc să generăm un tip de program, cât putem astăzi. Nu suntem foarte sus cu proiectul nostru. Dacă reuşim să ieşim mai în faţă, cu siguranţă vom arăta că se poate face televiziune de news şi fără interese sau obiective electorale. Nu pot să spui politice. Sunt electorale. Asta e istoria canalelor de news din România şi ăsta e motivul pentru care suferă habar n-am cine suferă că vezi Doamne, Digi 24 se închide. Nu se închide nimic. Nu s-a închis Realitatea.

Lucian Nemoiu– Că vorbeaţi, apropo de canalele Aleph News. Uite, programul nostru, ŞTIU, despre care vorbim în fiecare seară şi avem diverşi invitaţi aici, cred că am avut sute dacă numărăm aşa, din diverse domenii. Care mai de care mai influenceri. Şi feedback-urile lor sunt în general pozitive. Vin oameni şi ne spun, dincolo de ceea ce putem să-i spunem izomorfă din graficele de audienţă. Oamenii ăştia vin şi ne spun despre realităţi: dom’le, am o grămadă de prieteni care vă urmăresc. Eu vă urmăresc constant. Cu toate astea, graficul ăla arată...

Adrian Sârbu: Nemo, nu, nu, noi nu suntem aici nici să ne văicărim, nici să ne lăudăm. Noi suntem prezenţi în toate formele de distribuţie, nu doar în cablu, da? Noi avem un reach în cablu, din păcate, de 3-400.000 în loc să avem de 3-4 milioane, cât e potenţialul nostru. Dacă Digi are 2, noi suntem la 3. Indiferent că pe noi ne interesează 500.000 din ăştia. Dar se uită şi alţii. Că unde se uită şmecherii, se uită şi fraierii. E o lege la români. Dar avem audienţă pe online unde, însă, e mai greu să monetizezi. Pentru că acolo preţurile sunt mai mici şi aşa mai departe. Suntem singurul canal de televiziune care emite free pe toate canalele de distribuţie. De ce? Pentru că în 5 ani nu ne mai intresează cablul. Astăzi 50% din cei care au televizor acasă, deci un ecran mare, îl accesează din internet sau din aplicaţii. Deci, evident că această bătălie, sau această frână, ca să doboare bariera va dura câţiva ani.

În câţiva ani nu va mai exista cablul. Nu va mai există telecomanda lui Zoli pe care o ţine bine, ca nu cumva să apărem şi noi acolo printre ei. Pentru că se sperie, dom’le. Se sperie oamenii aştia. Sunt foarte sperioşi. Ce le-om face, nu ştiu… Voi doi, poate îi speriati, că sunteţi mai fioroşi, mai ales Alex, dar fetele noastre sunt drăguţe, atractive, deştepte. Frumoase, nu drăguţe, da? Adică, de ce s-ar speria?

Lucian Nemoiu: Aţi adus discuţia şi despre reach-ul de pe internet. Aş vrea să discutăm şi problema asta, dar dintr-un alt punct de vedere. Dacă nu cumva mai există şi altă problemă decât distribuţia şi ce vreau să vă întreb, dar o să ne răspundeţi după o scurtă pauză, să mai tragem nişte aer în piept. Este dacă nu cumva şi măsurătorile sunt o problemă?

Adrian Sârbu: Acum hai să nu fim şi noi vulpea care nu ajunge la strugurii. Audienţele, în primul rând, piaţa de cablu adică piaţa televiziunii tradiţionale care a ajuns la cablu acuma e încă mare în România ca şi consum de bani. De ce? Se sugerează că ar obţine mesajul comercial al unui brand ar fi, ar atinge un număr foarte mare de spectatori într-un timp instant. Nu e chiar aşa. Dar pentru că Google şi Facebook nu ne spun exact ce impact au mesajele la ei, care în primul rând sunt mult mai targetate şi mult mai ample. Şi nu ne spun de ce, ca să nu dea şi ei nişte bani la noi.

Pentru că, hai să fim serioşi, faţă de Google, Digi e un monopol din epoca de piatră. Să vedeţi ce bătălii se dau cu Google prin Europa. Deci, sunt bani în piaţa de publicitate. Spectatorul încă e conservator şi mai ales seara. Prime-time-ul se consumă acasă în faţa televizorului. Poate n-are chef de pe telefon şi e mai comod să deschidă canalul şi nu să-şi pună o aplicaţie. Dar chestia asta, cum spuneam, în 5 ani nu va mai exista cablul. Astăzi, spectatorul de 20 de ani, deci tot ce-i până în 20 de ani, nu cred că mai e 1% să se uite la televizor. Cred că unii dintre ei nici nu ştiu ce-i ăla televizor. Până în 30, dacă sunt 10%, mare lucru.

Şi sigur, noi ne ducem către ei pe canalele lor, da? De la TikTok, Intagram şi aşa mai departe. Dar banii sunt în cablu, ai dreptate, măsurarea în cablu e mult mai puţin precisă decât în online. Dar mult mai grav, există dubii serioase în privinţa, nu a acurateţii, ci a, să zicem, nu onestităţii, să dăm un alt termen: asupra realităţii pe care o măsurare de televiziune cu People Meter, şi aşa mai departe, a răspunsului pe care îl dă faţă de realitate. Adică: îţi arată cu adevărat audienţa la detalii? Unii zic că da, alţii zic că nu. Oricum, dacă te uiţi, o anumită logică, o anumită coerenţă se menţine, da? E acurateţe? Nu. Câştigă ăla care e mai mare? Da. Cât câştigă ăla care are cablu şi care îmi spui tu că nu, eu spun că da. Ştie unde ai aşezat People Meter-ul într-o casă? Da? Câştigă. Dar hai măcar să ne aşezăm cu toţii pe aceeaşi linie de start în fiecare dimineaţă. Pe aceeaşi linie, mă, frate. Că nu ne deranjează.

Dacă trebuie să ne punem bretele dimineaţa, ne punem toţi bretele, ne aşezăm pe linia aia de start. Dar nu că mă rog, e un drept al meu. Şi o să mi-l iau. Eu, adică noi. Că hotărăsc nişte cetăţeni în următoarele zile, noi o să ni-l luăm. Dar deocamdată această mârşăvie, această nemernicie, această neruşinare, această sfidare, acest furt. Acest tras de tricou, fault în careu, ne împiedică să ajungem unde ar fi trebuit, ne-a împiedicat să ajungem unde ar fi trebuit să ajungem azi, v-am spus. Şi atâta timp cât măsurarea de cablu este cea aprobată prin-un sistem consacrat. Dacă ăla zice că eu am 2.5% din cât are Digi 24, eu sunt obligat, pentru că asta e piaţa, să accept asta. Şi ştiu de ce.

Alex: Până la urmă vorbim şi de un drept al telespectatorului de a alege că şi aici e problema. Nu-mi spune operatorul de cablu la ce pot să mă uit. M-am lovit de situaţia asta din punctul de vedere al telespectatorului de multe ori în care mi-au dispărut canale din grilă. Răspunsul operatorului a fost: păi nu se uita lumea la el. Bă, dar lasă-mă să mă uit eu pentru că aşa ajungi să controlezi la ce se uită o ţară întreagă.

Adrian Sârbu: Aici, Alex lucrurile sunt foarte clare. Eu am spus în prima propoziţie, da? Cetăţeanul ăsta este deţinătorul telecomenzii în România. România vede ce vrea el. Fără discuţie. Este acest lucru acceptabil din punct de vedere moral, legal, cultural? Din punct de vedere al securităţii României? Evident că nu. Sunt oameni plătiţi să pună lucrurile la punct? Da. Să-şi facă treaba. Că o să-i scoatem în faţă. Nume, prenume. Fără discuţie. Acum l-am dat pe Chiriţoiu pentru că el putea să rezolve treaba asta de azi, iar el e participant împreună cu o echipă de încă doi cetăţeni, acolo, la construcţia acestui monopol.

Ce-o să facă el după ce am vorbit eu acum? O să se sperie? Nu! Se va duce la ăla care i-a spus să nu deschidă investigaţia şi o să spună: uite, bă, ce mi-a făcut! Mai de-al dracu’ n-o deschide. Dar nu că are el curajul ăsta. Că tu nu poţi să-mi spui mie că într-o ţară civilizată s-a întâmplat chestia asta.

Păi dacă se întâmpla cu Vodafone, jumătate din publicul românesc spunea: Huo! Să iasă străinii din ţară, şi aşa mai departe. Sau, nu ştiu, cu Orange. Măi, copii, aştia Vodafone şi Orange sunt viitoarele victime ale lui Zoli. La mobil. Aşa cum le-a făcut altor fraieri cu cablul, aşa le face lor. Vodafone-ul a venit cu CEO-ul lui global şi s-a plâns aici pe la nişte ştabi. Cine l-a luat în seamă? Nimeni, absolut nimeni. Păi, aici suntem.

Am avut capitalism de cumetrie, am avut capitalism cu baroni şi acum avem cheboluri politruco-securistice. Astea sunt. Păi dacă fiecare serviciu are dreptul să aibă activităţi economice. Păi să avem şi noi dreptul să avem activităţi de inteligence. Ca să fie dreptate în ţară. Concurăm în inteligence şi economic cu toţii. Păi normal că dacă are ăla şi poate, şi putere, păi normal că o să facă. Că nu o să vrea el aşa din delicateţe să nu pună mâna să-şi facă o treabă mai ales că nu-l întreabă nimeni de unde vin banii ăia. Şi avem experienţe odioase. Vorbesc de Hexifarma sau altele. Sunt actuale. Şi sigur, şi aici hai să clarificăm. S-a vorbit, dom’le, Digi UM 24. Uite, hai să spunem adevărul: eu nu cred că invizibilii ăştia ai lui Zoli sunt prea din România. Şi nici nu cred că el e atât de controlat de unii. Da? Că o fi şi el ce este pe acolo, dar nu cred chestia asta. Să nu trăim, să plecăm cu impresia de aici că, domne, gata, Securitatea.. Nu există nicio Securitate în România, hai să fim serioşi. Sunt câţiva cetăţeni care îşi fac interesele personale din poziţii publice. Unii, corupţi şi trădători dovediţi, şi nepedepsiţi. Până la următoarea revoluţie. Dacă o să o mai apuc. Această lege de mâine-poimâine este o revoluţie.

Dacă o să o mai apuc. Această lege de mâine-poimâine este o revoluţie. Aici, în audio-vizual. Şi va conta foarte mult cum actuala coaliţie va înţelege că nu e o glumă. Nu e o glumă chestia asta. Au evitat-o. Elefantul din parlament nu se vedea. Hai să ne dăm bine, să ne gudurăm pe lângă Digi că e cu noi, că e cu ăia. Că e cu nişte partide, că e cu altele. Nu! Nu-i cazul. În primul rând că noi vorbim despre RCS distribuitor. Nu mă interesează Digi. Digi are atâta audienţă cât sunt în stare cetăţenii ăia de acolo, bravo lor. Dar să aibă fiecare, plain field. Mă interesează un cetăţean care azi, cum stau eu aici cu mobilul, zice: Aleph? Ce internet au ăştia aici? Ia să se strice mă internetul la ăstia. Şi mâine îl strică şi la altul şi lucrurile se strică şi la celălalt. Păi? S-a rupt un cablu. S-a rupt un cablu. Sau, s-a oprit din server. Cum poţi să te joci cu aşa ceva instituţii ale statului plătite, finanţate şi cu obligaţii de securitate naţională? Noi despre asta vorbim. N-are nicio legătură Digi 24 care va fi afectat. Nu va fi afectat. Are Aleph News care nu-i lăsat să concureze. Nu-i primit pe teren. Concurează pe margine. Sper că m-aţi înţeles, da?

Lucian Nemoiu: Am înţeles. Şi totuşi rămân cu o urmă de speranţă pentru că practic aţi făcut în direct o mică istorie, mai ales în ultima parte. Aţi vorbit şi despre baroni, şi despre un feudalism aşa, primitiv. Acum vorbim despre epoca monopolului. Parcă totuşi evoluăm aşa, ca şi etapele istorice. Sperăm ca mâine-poimâine vom ajunge şi noi la democraţie, poate.

Adrian Sârbu: Suntem în democraţie, Nemo. Dar nu o apărăm. Şi de ce? Pentru că ni se pare că ne-a picat din cer. Că noi, poporul român, trăim cu sentimentul că ne ajută Dumnezeu non-stop. Că avem o ţară frumoasă, ne dă de toate. Mai trebuie să şi luptăm pentru aerul ăsta numit democraţie.

Eu cred că trebuie să apărăm această democraţie şi dacă în creşterea asta a societăţii democratice, în evoluţia noastră spre o cultură, o civilizaţie pe care noi am abandonat-o în 1945. Şi a evoluat în alte părţi. Dacă nu punem umărul, asta se va întâmpla. Diverşi cetăţeni o să îşi construiască diverse împărăţii. Pe segmente.”