Bucătăriile intră la apă în noile proiecte rezidenţiale: Arhitect: Probabil că trendul micşorării bucătăriilor va continua până când majoritatea noilor blocuri vor avea bucătării deschise care permit libertate de mişcare limitată – un fel de spaţii unde preferi să găteşti mai rar, ca să nu te enervezi

♦ Rotar Park Residence, în cea de-a doua sa fază, care se află acum în construcţie, notează pe site-ul de prezentare că unele dintre viitoarele apartamente vor avea bucătării de 7,80 de metri pătraţi ♦ În Top House Residence, un proiect din cadrul Metalurgiei Park Residence, o bucătărie dintr-un apartament cu două camere are 7,02 metri pătraţi, în vreme ce una dintr-un apartament similar din proiectul Hils Brauner din zona Pallady are 6,29 de metri pătraţi.

Mai mult decât un loc pentru gătit, bucătăria a devenit pentru mulţi dintre noi mai degrabă un loc de luat masa şi atât, într-o eră în care curierii care livrează mâncarea pedalează la aproape orice oră din zi sau din noapte către cei prea ocupaţi să mai prepare mâncarea acasă. Dezvoltatorii imobiliari au „mirosit“ această tendinţă, astfel că noile ansambluri rezidenţiale încep să aibă bucătării tot mai restrânse, tăind parcă din elanul de a mai găti, chiar şi când acesta ar putea să existe.

Cu bucătării de nici 8 metri pătraţi, aproape cât o baie, noile locuinţe trec într-o nouă eră, cea în care conceptul de „acasă“ devine un loc de dimensiuni modeste, bun doar pentru activităţi strict necesare.

„Din ce am observat de-a lungul timpului, dezvoltatorii au iniţiat trendul de micşorare a bucătăriilor, adesea sub limitele minimale din lege, încă de dinaintea pandemiei. Scopul lor nu are la origini dorinţa altruistă de a ajuta dezinteresat – bucătăriile nu se micşorează din nevoia de a scuti viitorii locatari de cheltuieli suplimentare cu încălzirea şi mentenanţa unei suprafeţe care se umple de praf de când lumea preferă să îşi comande săptămânal din aplicaţie. Apartamentele puţin mai mici care par spaţioase se vând la fel de bine (sau chiar mai bine) decât cele mai mari în lipsa unui sistem de măsurare a eficienţei funcţionale a locuirii. Bucătăria deschisă din filmul american, care a ajuns să fie acceptată prin asocierea cu stilul de viaţă alert al personajelor de pe ecran, are o calitate: face locuinţa să pară mai mare doarece se adaugă spaţiului livingului“, spune arhitectul Radu Negoiţă, iniţiatorul proiectului „Case strâmbe pe radar“, dezvoltat în mediul online, unde urmăreşte proiectele rezidenţiale din Bucureşti şi analizează modul în care acestea se potrivesc cu nevoile efective de locuit ale oamenilor.

Legea locuinţei 114/1996 prevede ca bucătăria să aibă o suprafaţă de minimum 5 metri pătraţi într-un apartament cu două camere şi de minimum 5,5 metri pătraţi în unul cu trei camere.

Radu Negoiţă este de părere că tinerii care cred că fug din blocurile „comuniste“ spre ceva nou mai bun ajung doar să se lase seduşi de promisiuni mai atrăgătoare – deoarece, cel mai adesea, nu primesc ce li se promite.

Radu Negoiţă exemplifică spunând că o locuinţă cu un living de 18 metri pătraţi care are o bucătărie închisă de 8 metri pătraţi va părea întotdeauna mai mică decât dacă ar avea un living de 16 metri pătraţi care stă laolaltă cu o bucătărie deschisă de 6 metri pătraţi, pentru simplul motiv că ochiul percepe că un open-space de 22 de metri pătraţi este mai mare decât un living de 18 de metri pătraţi, iar impresia este subiectivă.

Rotar Park Residence, în cea de-a doua sa fază, care se află acum în construcţie, notează pe site-ul de prezentare că unele dintre viitoarele apartamente vor avea bucătării de 7,80 de metri pătraţi.

În Top House Residence, un proiect din cadrul Metalurgiei Park Residence, o bucătărie dintr-un apartament cu două camere are 7,02 metri pătraţi, în vreme ce una dintr-un apartament similar din proiectul Hils Brauner din zona Pallady are 6,29 de metri pătraţi, cu nici 2 metri pătraţi mai mult faţă de baie. Iar acestea sunt doar câteva exemple.

„Probabil că, pe viitor, trendul micşorării bucătăriilor va continua până când majoritatea noilor blocuri vor avea bucătării deschise care permit libertate de mişcare limitată – un fel de spaţii unde preferi să găteşti mai rar, ca să nu te enervezi. E cert că nu se va ajunge la dispariţia totală a bucătăriilor din apartamente, dar revenirea la standardele de suprafaţă şi accesibilitate în exploatare proprii locuinţelor confort I din perioada ceauşistă este puţin probabilă, din păcate.“

Dora Pătraşcu face parte din echipa de organizare a Salonului Imobiliar Bucureşti, un eveniment care are loc periodic în Capitală, şi spune că, pe baza discuţiilor cu expozanţii şi vizitatorii, nu a observat ca apartamentele de două-trei camere să dispună de suprafeţe mai mici ale bucătăriilor, însă multe dintre ele erau proiectate înainte de pandemie, iar acum sunt deja construite, chiar dacă între timp priorităţile s-au mai schimbat.

„Merită să fim atenţi la o potenţială tendinţă de micşorare a suprafeţei în cursul anilor următori“, spune Dora Pătraşcu.

Ea adaugă şi că, în ceea ce priveşte casele, cele construite recent nu par să aibă spaţii dedicate bucătăriilor mai mari decât cele de acum cinci-zece ani, lucru care poate fi pus fie pe seama creşterii consumului de servicii tip home-delivery, fie pe seama timpului limitat pentru gătit şi curăţenie pe care îl au oamenii în general.

„Din datele noastre, bucătăria a devenit un spaţiu şi mai important. A crescut obiceiul de a comanda mâncare la domiciliu, însă ce s-a întâmplat cu bucătăria este că a devenit un spaţiu multifuncţional, după ce mulţi i-au dat şi funcţie de birou“, spune Adina Iuga, director de proiecte la Imoteca, agenţie de consultanţă imobiliară. Bucătăriile au ajuns să aibă, în medie 7-8 metri pătraţi, spune ea.

Spre deosebire de piaţa românească, unde preferinţele se îndreaptă către bucătării închise sau parţial închise, în străinătate există o deschidere mai mare către cele de tip open-space, mai spune directorul de la Imoteca.

Un studiu realizat de platforma Statista arată că, în Marea Britanie de pildă, tendinţa este tot de reducere a suprafeţei pe care o ocupă bucătăria. Astfel, dacă în anii 1960, suprafaţa medie a unei bucătării dintr-o locuinţă nouă era de 15,37 de metri pătraţi, în 2010 ea a ajuns la 13,44 de metri pătraţi.

Istoria bucătăriei

Bucătăria modernă cu blat, dulăpioare, spălător, plită şi cuptor are, la origine, zona vetrei din casele ţărăneşti, explică arhitectul Radu Negoiţă. Şi aceasta era multifuncţională – soba cu plită apărută mai târziu, mai eficientă termic decât vatra deschisă, se folosea pentru fierberea sau coacerea ingredientelor, iar rolul său paralel era de nucleu termic al locuinţei. Tot în zona vetrei sau a sobei se ţineau cele necesare gătitului, de la ceaune la vătraie şi linguri de lemn.

„Diferenţele principale faţă de bucătăriile prezentului sunt lipsa apei curente, spaţii de depozitare pentru artefacte mai puţine (sub formă de poliţe, la început) şi statutul bucătăriei de parte integrantă a camerei principale – spaţiile mai mici se încălzeau mai uşor, deci interesul, cel puţin în zona noastră climaterică, era «împachetarea» activităţilor în jurul nucleului generator de căldură.“

Arhitectura funcţionalistă a consacrat bucătăria închisă pentru că locuinţele noi, grupate laolaltă, nu mai depindeau de sobe pentru menţinerea unei temperaturi ambientale acceptabile. Orăşenii de la bloc aveau suprafeţe mai mari decât cele din casele ţărăneşti şi îşi permiteau să separe zona care generează miros de mâncare de spaţiile cu fotolii tapiţate şi radio unde îşi primeau oaspeţii. Blocurile private, apărute înaintea celor de masă, chiar aveau bucătăria exilată într-un colţ de locuinţă legat de accesul de serviciu, pe unde aducea produsele de la piaţă personalul angajat.

„Pe scurt, blocurile funcţionaliste, care s-au multiplicat exponenţial în perioada anilor 1970-1990, au consacrat, în mentalul colectiv, bucătăria minimală de apartament dotată cu blat echipat şi un mic loc de luat masa.“