Superbanca lui Viktor Orban: Cum vrea puternicul premier al Ungariei să controleze sistemul financiar prin fuziunea a trei dintre cele mai mari bănci din ţară

Un vânt rece de început de aprilie a suflat peste Budapesta în timp ce liderul Ungariei a urcat pe scenă pentru un discurs de victorie electorală. După ce şi-a asigurat a patra victorie succesivă, Viktor Orbán a jubilat în timp ce se adresa unei mici mulţimi de susţinători ai partidului în faţa Balenei, un centru de convenţii în formă de peşte de pe malul Dunării, conform Financial Times.

“Cu siguranţă suntem într-o formă bună”, a spus el în râsete şi aplauze. “Am câştigat atât de mult încât se poate vedea de pe Lună”.

În apropiere, un grup de bancheri cu legături strânse cu cercul de elită al premierului era la fel de uşurat.

Orbán, cel mai longeviv lider de guvern din Europa, a susţinut ani de zile efortul lor de a fuziona trei dintre cele mai mari bănci din ţară într-o singură instituţie, sperând că aceasta va servi atât obiectivelor sale politice, cât şi clienţilor. Victoria sa a însemnat că proiectul Hungarian Bankholding va merge definitiv mai departe.

Într-adevăr, era deja în curs de desfăşurare. În aceeaşi noapte, fuziunea a făcut primii paşi. Noaptea alegerilor a fost aleasă ca fiind momentul în care unele dintre sistemele primilor doi membri, Budapest Bank şi MKB Bank, urmau să fuzioneze. Takarékbank, cel de-al treilea partener, este prevăzut să se alăture în 2023.

Fuziunea a decurs fără probleme, sistemele au fost puse în funcţiune, iar Orbán era sigur în funcţie pentru cel puţin încă patru ani, poate suficient timp pentru ca aşa-numita "superbancă" să se maturizeze. Proiectul Hungarian Bankholding prindea viaţă, fiind menit să ofere sistemului politic al lui Orbán o coloană vertebrală financiară solidă.

Când Orbán a preluat puterea în 2010, partidul său, Fidesz, a declarat că va guverna în baza unui “Sistem Naţional de Cooperare” (NER), în cadrul căruia toţi membrii societăţii vor trage împreună în urmărirea unor obiective comune. În practică, NER a devenit treptat o reţea de instituţii de stat şi de întreprinderi selecte, conduse de obicei de prietenii şi aliaţii lui Orbán, despre care se spune că se ajută reciproc pentru a susţine regimul iliberal al prim-ministrului.

 

Liderii UE l-au acuzat pe Orbán că direcţionează subvenţiile UE şi contractele de achiziţii publice către această reţea pentru a-şi cultiva loialitatea şi a-şi consolida regimul. Guvernul său neagă aceste afirmaţii, dar acum se confruntă cu o lipsă de finanţare, deoarece UE reţine fonduri de recuperare post-pandemică în valoare de 7,2 miliarde de euro din cauza preocupărilor legate de statul de drept şi de corupţie.

O mare bancă privată precum Hungarian Bankholding ar putea contribui la stimularea economiei Ungariei. Guvernul afirmă că intenţia fuziunii este de a crea o bancă “importantă din punct de vedere strategic” care va contribui la creşterea siguranţei şi eficienţei sectorului bancar din Ungaria.

Dar o bancă care să coopereze îndeaproape cu guvernul şi, poate, chiar să primească instrucţiuni de la acesta, ar accelera, de asemenea, dezvoltarea economiei hibride, care reprezintă sistemul NER, spun bancherii de top.

“În afară de profiturile directe şi de finanţarea companiilor lor, ceea ce râvnesc cel mai mult [Orbán şi guvernul] este influenţa”, spune un executiv bancar care a solicitat anonimatul. “Ei doresc o bancă mare, ceea ce este o afacere excelentă, dar este, de asemenea, un considerent de putere”, spune un alt executiv din sectorul financiar. “Te poate ajuta să finanţezi construcţia sistemului naţional de cooperare”.

În cele trei mandate consecutive pe care le-a deţinut din 2010, Orbán a creat o maşinărie politică aproape imbatabilă, care i-a asigurat succesul electoral. Acum, el poate urmări ceea ce bancherii şi alţii spun că este moştenirea sa dorită, asigurarea supremaţiei economice şi ideologice, indiferent cine se află la putere în mod oficial.

Proiectul Bankholding îl va ajuta pe Orbán să creeze o elită economică şi socială rezistentă, spun persoane familiare cu gândirea sa.

De asemenea, ar putea contribui la îndeplinirea agendei sale naţionaliste de slăbire sau de îndepărtare a rivalilor străini şi chiar i-ar putea permite să finanţeze aliaţi de peste hotare. Partidul francez de extremă dreapta al lui Marine Le Pen a primit un împrumut de la una dintre băncile care a fuzionat în Bankholding.

Bankholding nu a răspuns la multiplele solicitări de comentarii, dar guvernul ungar a respins ideea că superbanca ar servi agenda lui Orbán. Faptul că statul deţine doar 30,35% din Bankholding înseamnă că “nu există şi nu poate exista o influenţă politică în funcţionarea sa zilnică”, spune el. Este “supusă aceluiaşi cadru legal destul de strict şi aceloraşi standarde de funcţionare ca orice bancă naţională”.

 

Una dintre principalele vulnerabilităţi ale băncii, conform zecilor de interviuri ale FT cu profesionişti din domeniul financiar maghiar, este că registrele sale sunt deja încărcate cu împrumuturi pentru persoane care se află în slujba regimului lui Orbán, iar dacă Orbán eşuează, multe dintre aceste companii riscă să îşi piardă contractele grase cu statul şi ar putea să nu-şi mai plătească împrumuturile, lovind la rândul lor banca.

Totuşi, acest lucru nu înseamnă neapărat că o superbancă maghiară este o idee proastă. Persoane care cunosc îndeaproape situaţia acesteia, care au vorbit de cele mai multe ori sub protecţia anonimatului din cauza sensibilităţii subiectului, au declarat că o instituţie financiară cu capacitatea de a acorda împrumuturi pe scară mai largă ar putea fi un beneficiu pentru economia ţării, dar numai dacă este liberă de influenţa politică şi i se permite să depăşească expunerea sa supradimensionată la sistemul lui Orbán.

În acest moment, acest lucru pare puţin probabil. Alături de stat, ceilalţi proprietari ai băncii sunt cel mai apropiat aliat şi prieten din copilărie al lui Orbán, Lőrinc Mészáros, cu aproximativ 40 %, şi un grup de investitori care are legături cu fiul guvernatorului băncii centrale, György Matolcsy, un alt aliat apropiat al lui Orbán.

După cum a spus o persoană, până când acest lucru se va schimba, Hungarian Bankholding, al cărui bilanţ combinat al membrilor în 2020 se ridica la aproximativ o şesime din PIB-ul ţării, “va fi cel mai mare risc al economiei ungare”.

 

Construirea superbăncii

 

Orbán a fost mult timp convins că influenţa economică trebuie să susţină puterea politică pentru ca regimul său să fie durabil, lecţie pe care a învăţat-o atunci când primul său mandat de premier s-a încheiat cu o înfrângere în 2002, în ciuda unui dosar solid de administrare economică.

Când a revenit la putere în 2010, şi-a propus să preia controlul asupra economiei încă de la început.

Se poate spune că sistemul bancar avea atunci nevoie de o reformă. Banca locală OTP Bank domina o piaţă fragmentată, cu o cotă de peste 20 de procente. Filialele mai multor bănci străine deţineau fiecare aproximativ 10 %, cu o serie de micro-creditori.

Majoritatea nu au înregistrat profituri semnificative, dar companiile-mamă le-au păstrat oricum în reţelele lor internaţionale. “Nimeni nu a renunţat în ciuda şocurilor şi a dezvoltării lente”, a declarat un bancher cu zeci de ani de experienţă pe piaţa maghiară. “Asta până când a apărut Orbán”.

În manifestul său din 2010, Orbán a transformat băncile în ţapi ispăşitori şi a promis să lupte împotriva creditorilor deţinuţi în mare parte de străini, despre care a spus că îi suprataxează pe maghiari. “Este un sistem construit pentru a domina în timp ce se preface că este competitive”, a scris el. “Statul trebuie să intervină împotriva unor astfel de situaţii. Acolo unde este posibil, operaţiunile de tip cartel trebuie să fie desfiinţate, chiar şi prin sprijinirea intrării de noi concurenţi.”

Orbán a corectat o gaură fiscală uriaşă cu taxe suplimentare pe marile întreprinderi, în mare parte cu capital străin, inclusiv bănci.

Insolvenţa fiind evitată, el a început să revizuiască întregul sector, a luat măsuri drastice în ceea ce priveşte împrumuturile în monedă străină, a introdus taxe suplimentare pe tranzacţii şi cel mai important, a trecut la trecerea proprietăţii în mâini naţionale de încredere.

“Ne-am stabilit obiectivul de a crea un nou sistem economic, o ambiţie semnificativă”, a declarat Orbán la un forum de afaceri în vara anului 2012, semnalând o îndepărtare de modelul occidental al economiei sociale de piaţă. “O parte a noului model este de a avea 50% din sistemul bancar în mâinile Ungariei”.

Premierul nu a pierdut timpul. Câteva luni mai târziu, tot în 2012, statul a cumpărat o participaţie importantă în Takarékbank, o reţea de cooperative de economii şi împrumut, de la DZ Bank din Germania. În 2013, şi-a mărit participaţia pentru a deveni acţionar majoritar. În 2014, statul a cumpărat MKB de la BayernLB din Germania. În anul următor, General Electric a vândut Budapest Bank guvernului.

 

 

 

În 2016, guvernul a reprivatizat MKB şi în decurs de 12 luni, unul dintre cei mai apropiaţi prieteni ai lui Orbán a preluat o mare parte din aceasta. Mészáros, un fost instalator de ţevi care a crescut în acelaşi sat cu prim-ministrul, ajunsese să devină una dintre cele mai bogate persoane din ţară, deoarece companiile sale au câştigat numeroase contracte de achiziţii publice. Odată, el a atribuit cu jovialitate ascensiunea sa meteorică lui “Dumnezeu, norocului şi lui Viktor Orbán”.

Mészáros, care nu a răspuns la o solicitare de comentarii pentru acest articol, a dobândit participaţii mari nu doar la MKB, ci şi la Takarékbank, în 2019. Componentele superbancii se aflau în mâini loiale, în multe privinţe fiind canalul perfect pentru NER.

“NER a avut mai multe motive pentru a reorganiza structurile de proprietate din sectorul bancar”, a declarat József Martin, director al Transparency International în Ungaria. “Au vrut să scape de capitalul străin şi să transmită acţiunile către cercurile de afaceri pro-guvernamentale, în cele din urmă către Mészáros.”

Scena a fost pregătită şi în decembrie 2020, Hungarian Bankholding a început operaţiunile înainte de fuziunea planificată.

Cei trei creditori care şi-au unit forţele aveau profiluri foarte diferite. MKB era puternică în domeniul împrumuturilor corporative şi al serviciilor bancare private. Budapest Bank era o bancă universală modernă, cu servicii de retail, corporate şi de investiţii.

Takarékbank, între timp, a fost un amestec între un nucleu modern şi cooperative de economii rurale rămase din perioada comunistă. Clienţii obişnuiţi depuneau economii modeste, trăgând numerar o dată pe lună, iar împrumuturile se bazau adesea pe calcule pe spatele unui plic şi erau înregistrate în carnete cu cecuri. Acesta va fi integrat mai târziu, posibil anul viitor, a declarant un reprezentant Bankholding.

 

 

 

 

 

Finanţarea imperiului

 

Fuziunea nu este încă finalizată, dar registrele Bankholding sunt deja împânzite de împrumuturi acordate aliaţilor lui Orbán, prietenilor şi membrilor de familie din reţeaua NER, spun surse cu cunoştinţe directe despre operaţiunile sale.

Deşi nu se cunoaşte cu exactitate amploarea expunerii NER, unele proiecte sunt de notorietate publică. În august anul trecut, Opus Energy, o filială a Opus Global, a cumpărat reţeaua de vânzare cu amănuntul a energiei electrice Titász din estul Ungariei, folosind un împrumut în valoare de aproximativ 130 de milioane de euro de la MKB Bank şi Takarékbank, ambele membre ale Bankholding, potrivit documentelor depuse la bursă.

Într-un alt exemplu, BDPST, un dezvoltator imobiliar controlat de ginerele lui Orbán, István Tiborcz, a primit în iulie anul trecut două împrumuturi de la Takarékbank în valoare totală de aproximativ 100 de milioane de euro pentru a dezvolta Hotel Dorothea, un hotel de lux aflat în construcţie în inima Budapestei, arată documentele de la registrul funciar.

Şi o altă filială a BDPST a lui Tiborcz a primit aproximativ 14 milioane de euro de la Budapest Bank în septembrie anul trecut pentru a cumpăra hotelul luxos Iberostar din centrul oraşului, situat vizavi de banca centrală, potrivit registrului funciar.

Numai aceste trei împrumuturi au extins expunerea Bankholding din Ungaria la NER cu aproape un sfert de miliard de euro, mai mult de 1% din bilanţul său cumulat. Surse care cunosc direct operaţiunile spun că multe alte proiecte mari ale NER au primit, de asemenea, împrumuturi de la aceste bănci.

Un purtător de cuvânt al Băncii Naţionale a Ungariei, banca centrală a ţării, care acţionează şi ca regulator al pieţei, spune că Bankholding nu prezintă “vulnerabilităţi suplimentare semnificative sau riscuri prudenţiale” dincolo de profilul de risc al oricărei instituţii financiare. “În opinia noastră, fuziunea şi integrarea completă ar putea contribui în mare măsură la consolidarea cadrului de gestionare a riscurilor [celor trei bănci]”.

 

 

Influenţa politică a Bankholding depăşeşte, de asemenea, graniţele. În martie, în contextul apropierii fuziunii, a ieşit la iveală faptul că MKB Bank a împrumutat peste 10 milioane de euro candidatului naţionalist francez la preşedinţie, Marine Le Pen, potrivit unor documente depuse de aceasta la Paris.

Orbán a susţinut politica acesteia şi s-a întâlnit frecvent cu ea în ultimii ani, apărând chiar într-un mesaj video la mitingurile sale. Atunci când Le Pen nu a reuşit să obţină finanţare din cauza reticenţei îndelungate a băncilor franceze de a se asocia cu partidul său de extremă dreapta, banca ungară i-a sărit în ajutor.

Acesta a fost un fel de test de loialitate pentru Bankholding. Potrivit a două persoane care cunosc situaţia, a fost nevoie de ordinul direct al lui Orbán pentru a acorda împrumutul către Le Pen, lucru pe care conducerea băncii şi chiar Mészáros au fost reticenţi să îl facă într-un moment politic atât de sensibil. În cele din urmă, voinţa lui Orbán a prevalat şi un ofiţer de credite al Bankholding a fost trimis la Paris pentru a semna actele cu Le Pen, au declarat aceste surse. Banca a trecut testul. Le Pen nu a răspuns la solicitările repetate de comentarii.

Întrebat dacă va analiza acordul de finanţare a lui Le Pen, NBH a declarat pentru Financial Times că un astfel de control nu este de competenţa sa.

“În conformitate cu legislaţia UE, autorităţile de reglementare a pieţei nu au voie să urmărească sau să autorizeze împrumuturi pentru clienţi individuali. NBH nu are cunoştinţă de o astfel de tranzacţie şi nu o examinează”, a declarat un purtător de cuvânt al băncii centrale, adăugând că un partid politic este un client adecvat dacă prezintă garanţii adecvate.

Cu toate acestea, există dovezi că banca centrală ar putea avea un conflict de interese atunci când vine vorba de superbancă. Două companii, Blue Robin Investments şi Magyar Takarék Holding, controlează în prezent aproximativ 23% din Bankholding, potrivit documentelor companiei. Ambele sunt deţinute de fonduri mutuale administrate de István Száraz, un partener de afaceri şi prieten apropiat al lui Ádám Matolcsy, fiul guvernatorului băncii centrale.

Purtătorul de cuvânt al NBH a declarat într-un comunicat că “Banca Naţională a Ungariei neagă cu tărie faptul că guvernatorul băncii centrale sau orice membru al familiei sale are vreo relaţie de proprietate cu Hungarian Bankholding. Orice informaţie contrară este un zvon fals deliberat, pentru a induce în eroare cititorii”.

 

Expunerea băncii la reţeaua NER a ţinut întregul sector bancar pe jar înainte de alegeri. Hungarian Bankholding era o realitate juridică, chiar dacă nu era încă o companie complet fuzionată, iar cota sa de piaţă combinată şi bilanţul de 21,4 miliarde de euro, cu uşurinţă a doua ca mărime din ţară, o făceau prea mare pentru a da faliment. Dacă opoziţia ar fi câştigat, ar fi putut să-i deposedeze pe aliaţii lui Orbán de contractele guvernamentale profitabile, lăsându-i în imposibilitatea de a rambursa împrumuturile.

Dar acum că Orbán este în siguranţă la putere, fuziunea continuă cu paşi repezi. “Procesul Bankholding este în mod clar ireversibil, iar modul în care a fost condus, canalizând activele prin intermediul statului, este complet unic în lumea occidentală”, spune Martin de la Transparency International. “Este o parte instrumentală a Orbanomics şi a capitalizării originale a acestui sistem”.

Nimeni din sectorul bancar nu a fost dispus să îşi împărtăşească opiniile despre Bankholding în mod oficial, de teamă să nu-l înfurie pe primul ministru, dar mulţi spun în privat că simt anxietate faţă de riscurile proiectului.

Este de aşteptat ca împrumuturile NER să continue, prinzând întreprinderea într-o fază în care debitorii şi proprietarii sunt în egală măsură la fel de îndatoraţi lui Orbán, a declarat un alt bancher senior, adăugând: “Lumea se schimbă şi aceste companii pot da faliment”.

Alţii sunt mai relaxaţi şi spun că poate continua să finanţeze NER fără probleme grave. “Dacă au suficient timp, 4-5 ani, atunci pot să o pună cap la cap şi să înceapă să facă bani cu sau fără favoruri guvernamentale”, a declarat o sursă.

Pentru unii, totuşi, există un sentiment de oportunitate ratată faţă de ceea ce ar fi putut face această superbancă pentru Ungaria. Proiectul Bankholding “are multe elemente logice”, spune un alt lider bancar cu vechime. “Integrarea cooperativelor de economisire este înţeleaptă şi fuzionarea portofoliilor de retail, corporatiste şi de afaceri mici este inteligentă. Dar cu greu se pot ocupa de asta, deoarece sunt ocupaţi cu finanţarea imperiului”.