Vacanţele anului 2022: zece oameni, zece destinaţii

E greu să găsesc un loc care să concureze la poziţia pe care o ocupă Kenya în topul destinaţiilor în care am ajuns până acum şi cred că am cam ridicat standardele cu această experienţă. Kenya e o poveste de la început până la sfârşit, te ameţeşte cu incredibilul senzaţiei pe care ţi-o dă apropierea de elefanţi, zebre, hiene, tigri sau rinoceri, te lasă mască în faţa amabilităţii oamenilor, te mângâie cu soarele blând care te însoţeşte pe plaje. M-am simţit în Kenya ca şi cum aş fi intrat în documentarele pe care le urmăream în copilărie pe Discovery.

Liviu Popescu, editor pieţe de capital, Ziarul Financiar

Camping Valea Iarului, vara lui 2020. Fără semnal la telefon, fără zgomot, doar cu muzica oferită de natură şi cu un aer extrem de rece şi de îmbietor. Gazda este prietenoasă. Corturile sunt încălzite (au calorifer). Baia este extrem de curată. Iar apa e sănătoasă. Deconectarea de tehnologie începe să se realizeze, iar conectarea la natură e deplină. Nimic rău nu se întâmplă în acest loc aflat departe de lume.

Miruna Diaconu, redactor turism şi transporturi, Ziarul Financiar

E un labirint de străduţe înguste printre care te poţi pierde, iar fiecare mică intersecţie e doar o nouă surpriză. Fie că alegi să urmezi un traseu turistic, mergând pe drumul istoriei, fie că îţi doreşti să descoperi mica cetate după propria raţiune, Toledo îţi pune în cale la fiecare pas fie o lecţie de istorie, fie una de religie, de arhitectură, de cultură sau de pictură. Cândva capitala unui regat, Toledo încă păstrează aerul unui oraş, devenit între timp monument, în care apariţia unui Don Quijote nu ar fi chiar neobişnuită. Stră­duţele înguste te pot duce fie la cele mai populare monumente istorice ale oraşului, fie la mici localuri - cu mese aşezate strategic, deşi aparent la întâmplare, pe pavelele din faţă, unde poţi savura o sangria -, fie la marginea cetăţii, unde tabloul natural vine doar să completeze opera făcută de mâna omului.

Roxana Petrescu, senior-editor, Ziarul Financiar

Tarifa este un loc pe atât de spectaculos pe cât sună cuvântul în sine. Destinaţie pentru surferii din toată lumea, cel mai sudic loc al Europei Continentale este punctul de întâlnire între Oceanul Atlantic şi Marea Mediterană şi un loc din care poţi vedea, peste ape, Africa. Plajele de aici oferă un mix spectaculos de nisip auriu, dune imense, conifere, iar în spate ai toată protecţia munţilor. Punta Paloma este un astfel de exemplu. În plus, gastronomia este senza­ţională. În multe locuri nepretenţioase găseşti ton făcut impecabil, care se topeşte în gură de nici nu-ţi vine să crezi că l-ai gustat vreodată. Cum fiecare bucăţică dispare ca prin minune, singurul pericol este să ceri porţie după porţie pentru a te convinge că nu visezi.

Bogdan Cojocaru, editor business internaţional, Ziarul Financiar

O vale secretă din Bucegi. De fapt nu este secretă. Multă lume trece pe acolo. Secrete îi sunt... secretele, pentru că nu multă lume se opreşte să i le descopere. Unora le plac aventurile rapide, ultrarapide, cu echipament ultralight. Altora le place să bifeze obiective, să fie văzuţi.

Mie-mi place să văd, să pipăi, să gust, să miros, aşa că încetinesc. Stau cât mai mult într-un loc care-mi place, o noapte, poate chiar zile, îl descopăr, mă înfrupt din tot ce are. Aşa încetinesc timpul, dar şi aşa nu-mi dau seama când trece. Şi oricât aş cunoaşte locul, cu greu mă satur – altă confi­guraţie de flori, acelaşi apus copleşitor şi senzaţia de satisfacţie că nu ai fost dezamăgit; noaptea di­men­­siunile o iau razna, stânca se măreşte, cerul coboară, vine apoape, devine imens, o senzaţie familiară deja.

Dana Ciriperu, redactor-şef adjunct, Ziarul Financiar

Oricât de des şi de sus ai urca în Retezat, mereu mai există ceva ce nu ai văzut, o potecă la capătul căreia ţi se deschide o privelişte de vis, o vale, un lac, o cabană veche de zeci de ani, o stână pe care nu o ştii.

La Buta, o căbănuţă veche situată la aproape 1.600 de metri altitudine, mămăliga cu brânză şi smântână e mai bună decât oriunde în ţară, iar Bela, cabanierul care trăieşte acolo de zeci de ani, şi-a pregătit deja a doua generaţie ca să lase locul pe mâini bune. Dacă ai ajuns acolo, urcând dinspre Câmpu lui Neag, localitatea care „închide“ Valea Jiului şi unde s-a aflat cea mai mică mină de cărbune din Vale, poţi porni pe trasee de munte adaptate de la mic la mare, de la pasionat al muntelui la simplu cetăţean care vrea să respire şi să trăiască liber. Fâşiile mici de zăpadă din iunie, soarele arzător de pe creastă, bujorul de munte în plină floare şi zecile, dacă nu sutele de cascade create peste tot de zăpada care s-a topit te răsplătesc pentru cele câteva ore de mers pe jos. Retezatul sigur este un colţ de rai.

Cristina Roşca, senior-editor, Ziarul Financiar

Am ajuns aici aproape din în­tâmplare, doar pentru că nu-mi ajungea timpul pentru o altă ţară mai generoasă ca suprafaţă, iar la final mi-aş fi dorit să am o singură supraputere, aceea de a opri timpul. E linişte în Laos, ai mai degrabă o simfonie discretă oferită de natură, cu ale ei cascade de un albastru-ciel aproape infinit. Iar mâncarea, aşa necunoscută cum e ea, poate pune la colţ un restaurant cu stele Michelin. Oricât aş vrea, nu pot pune în cuvinte cât de special e Laos. Trebuie savurat cu toate simţurile.

Georgiana Mihalache, redactor sănătate, Ziarul Financiar

Văzută mai degrabă ca o ţară de tranzit dinspre România, spre mult mai turistica Grecie, Bulgaria are câteva locuri care merită un popas mai lung. Oraşe precum Veliko Târnovo sau Sozopol (care are şi ieşire la mare) sunt adevărate bijuterii turistice din ţara vecină, potrivite pentru aproape orice tip de călător. Unde mai pui că sunt la doar câteva ore cu maşina de Bucureşti. Şi, pentru că este începutul sezonului estival, staţiunea Nessebar de la Marea Neagră oferă plajă şi apă curate. Amprenta locală se simte cel mai ade­­sea în că­lă­toriile în Bul­garia, însă vecinii de la sud de Du­năre încep să prindă uşor-uşor gustul tu­rismului.

Sorin Pîslaru,  redactor-şef, Ziarul Financiar

​Dacă vrei să realizezi cât de curat şi organizat este Bucureştiul, mergi două zile la Palermo. Mediterana, în plină savoare, cu pieţele în care în loc de mici se aruncă caracatiţe la grătar, este la picioarele tale. O desfătare de gusturi, mirosuri, de strigăte şi, de ce nu, de cântece ale pieţarilor, din care s-au născut canţonetele şi operele de azi. Palermo e un muzeu în aer liber, cu prăvălii de 100 de ani, catedrale de 500 de ani, un loc unde s-au suprapus, în 2.500 de ani, şase-şapte civilizaţii.

„Io sono siciliano, io non sono italiano“, spune un bătrân care repară plase de pescuit în oraşul Cefalu, la 50 de kilometri est de Palermo. Foamea de identitate este pretutindeni, şi în mica brutărie, unde de la 4 dimineaţa se pregătesc cannoli şi alte bunătăţi, şi în mândreţea cu care, într-o zi de sărbătoare, o familie îşi prezintă „cuibul“ unde ia masa, adică un demisol aparent nelocuibil, dar unde căldura lui „acasă“, de zeci sau sute de ani, este suficientă. Probabil că nu există vreun loc pe Terra unde oamenii să fie la fel de drăgăstoşi cu locul lor, dar la fel de nostalgici când îl părăsesc pentru a căuta o viaţă mai bună, în primul rând mai la nord sau mai la vest.

Cristian Hostiuc, director editorial, Ziarul Financiar

Vourvourou, Grecia este o destinaţie extraordinară pentru o vacanţă liniştită, paşnică, mai ales dacă ai copii. Ai pensiuni cu vedere la mare, precum Filippos sau Anna Karra, ai plaja lângă tine, dar ai şi câteva taverne fabuloase, la mal de mare. După o brânză la grătar, cu ardei umpluţi lângă şi cu vinul casei adus la carafa deja condensată, te gândeşti că grecii nu o duc aşa de rău. Nu multă lume ştie de Vourvourou, aşa că satul nu este foarte aglomerat. Plus că ai posibilitatea de a închiria o barcă pentru a vedea şi lagunele din apropiere.