America rurală înfloreşte economic după pandemie, dar este boom-ul sustenabil?

Chiar şi în faţa inflaţiei şi a riscului de recesiune, perspectivele economice ale Americii rurale s-ar putea îm­bunătăţi pentru prima dată în ultimii ani. Întrebarea este dacă această tendinţă va fi una de durată, scrie The Wall Street Journal.

Comunităţile mici au rămas de multă vre­me în urma marilor oraşe la capitolul creării de locuri de muncă şi creştere a veniturilor. De la pandemie însă multe dintre acestea asistă la o infuzie de muncitori remote atraşi de costurile mai scăzute, stilurile de viaţă mai relaxate şi frumuseţea naturală. Prezenţa a­ces­tora ajută la creşterea angajărilor, venituri­lor şi a preţurilor locu­inţelor în zonele rurale.

Problema este cât vor rămâne aceştia în astfel de locuri.

„Există o redresare economică, cu siguranţă“, arată Gary Giordano, agent imobiliar în Litchfield County, nord-vestul Connecticutului. „Din ce în ce mai mulţi oameni au plecat din oraşe, au venit aici, au cumpărat case, realizând că nu e un loc prea rău în care să munceşti“.

Această tendinţă este doar la început şi ar putea fi ameninţată de un declin economic la nivel naţional. Aceasta depinde de asemenea de cât de departe va merge mişcarea de reve­nire la birou. În ultimele luni, redeschiderile de birouri şi perturbările în scădere deter­minate de pandemie i-au reatras pe unii anga­jaţi înapoi la viaţa urbană, ducând la creşterea chiriilor în oraşe ca New York.

Tendinţa recentă reflectă impactul pe care munca de la distanţă îl are asupra geo­grafiei rurale şi urbane. Zonele rurale au înregistrat o creştere netă a populaţiei de la mijlocul anului 2020 la mijlocul anului 2021, o schimbare dramatică faţă de deceniul de dinaintea pandemiei. Între timp, marile oraşe, care pierdeau deja locuitori, au asistat la un exod accelerat odată cu apariţia pandemiei.

Munca de la distanţă a fost un motor mai important al mutării forţei de muncă în timpul pandemiei decât riscul con­tractării Covid-19 sau restric­ţiile guvernamentale, relevă o analiză realizată de Peter Haslag, profesor de finanţe la Vanderbilt University.

Oraşele mari, cu densitate ridicată riscă în special să piar­dă locuitori pentru că sunt mai scumpe şi au cel mai mare număr de angajaţi în joburi care pot fi făcute de la distanţă, potrivit lui Lukas Althoff, eco­nomist la Princeton University.

Iar migraţia către zonele mai puţin populate pare să continue.

Anunţurile de locuri de muncă din zonele rurale au crescut cu 52% în perioada 2019-2021, comparativ cu o creştere de 11% în marile oraşe. Până la sfârşitul anului trecut, rata de ocupare de forţei de muncă din zonele rurale era uşor mai apropiată de nivelurile prepandemice comparativ cu zonele urbane.

Salariile au crescut în medie cu 6.3% în termeni anuali în zonele rurale de la sfârşitul anului 2019 la sfârşitul anului 2021, com­parativ cu o creştere anualizată de 5,7% în zonele urbane.

Costurile în creştere legate de chirii, în parte având legătură cu dobânzile, ar putea face regiunile mai accesibile din ce în ce mai atractive, potrivit lui Lawrence Yun, economist-şef la National Association of Realtors.

Kevin Steck, în vârstă de 37 de ani, lucrase în New York timp de opt ani ca inginer software când a început pan­de­mia. Acum, acesta lucrează dintr-o zonă rurală a Connecticutului. O parte din săptămână lucrează din locuinţa sa, cu vedere la un lac de 445 de acri, cealaltă se instalează cu laptopul în locuri ca Brinx, o cafenea din apropiere. Proprietarii acesteia ştiu că îi place cafeaua fără lapte.

„E un sentiment minunat. Simţi că faci parte dintr-o comunitate unită“, spune el.

Dorinţa oamenilor de a petrece cel puţin unele zile într-un birou cu colegii explică de ce redresarea economică este mai pronunţată în zonele rurale mai apropiate de marile oraşe.

Multe servicii in-person din Winsted sunt în creştere graţie în parte influxului de muncitori remote. Jackie McNamara, proprietara unui mic magazine de haine, spune că mulţi clienţi spun că intenţionau să facă din Winsted a doua reşedinţă, dar au decis să rămână.

Reînvierea zonelor rurale a produs o creştere a numărului de locuri de muncă şi a salariilor, cât şi penurii de forţă de muncă. Ratele şomajului erau uşor mai ridicate în zonele rurale decât în marile oraşe înainte de pandemie. Însă în decurs de 12 luni până în aprilie, zonele rurale au înregistrat o rată medie a şomajului de 4,2%, sub rata de 5,2% din marile oraşe.

Munca de la distanţă a transformat şi pieţele rezidenţiale. Creşterea numărului de migranţi către zonele cu populaţie redusă a contribuit la o majorare a valorii locuinţelor în zonele rurale cu aproximativ 20% în februarie în termeni anuali, aproape egalând creşterile din zonele suburban şi depăşind creşterea de 13,5% din zonele urbane.