Cu un gazoduct propriu nou care ajunge până în Norvegia şi cu un terminal de LNG, Polonia îşi poate creşte de patru ori capacitatea de a importa gaze naturale. Are şi foarte mult cărbune. În felul acesta, poate sări chiar şi în ajutorul Germaniei

Când toată lumea, şi mai ales Germania, petrecea cu gaze ruseşti ieftine, Polonia a insistat să-şi con­struiască un gazoduct scump care să-i aducă combus­tibil din Marea Nordului şi să-i reducă dependenţa de energia toxică im­portată din Rusia, un partener în care nu avea încredere. Guvernul polonez avea de gând ca anul acesta să taie legăturile cu Gazprom, mo­nopolul rus al exporturilor de gaze.

Însă, potrivit strategiei energetice polo­neze, tot anul acesta urmează să intre în funcţiune gazoductul cu pricina, Baltic Pipe. Proiectul dezvoltat în paralel cu gazoductul controversat ruso-german Nord Stream 2 are toate şansele să fie dus la bun sfârşit conform planului, deşi s-a lovit de obstacole „birocra­tice“ pe alte meleaguri.

În schimb, NS2 pare mort, iar Germania se teme că Rusia o va lăsa fără gaze. Moscova a sistat deja exporturile de com­bustibil către Polonia înainte ca acordul de export-import dintre cele două ţări să expire.

Varşovia a mai insistat cu un proiect energetic considerat, de asemenea, prea costisitor: un terminal de gaze naturale lichefiate la Marea Baltică.

Pe acolo Europa a primit ceea ce a ajuns să fie cunoscut, printr-un accident jurnalistic, primele „gaze ale libertăţii“, adică GNL exportate pe mare de SUA.

Dar prin acel terminal ajung acum în Europa gaze şi din alte părţi ale lumii. Spre exemplu, sâmbăta trecută a fost celebrat al 100-lea transport de GNL din Qatar pe care-l primeşte terminalul polonez. Este vorba despre 120 de milioane de metri cubi de gaze lichefiate.

Anunţul a fost făcut de cea mai mare companie de petrol şi gaze din Polonia, PGNiG, care are un contract pe termen lung cu Qatargas. De la începutul acestui an, platforma de descărcare şi regazeificare de la Swinoujscie a fost vizitată de şase vapoare-cisternă cu LNG din Qatar, opt din SUA şi două din Nigeria.

Terminalul a fost pus în funcţiune în 2015, iar de atunci a primit 164 de trans­porturi. În criza energetică europeană, Polonia pare să mai aibă un as în mânecă, dar unul mai murdar: cărbunele, cel mai poluant com­bustibil. Circa 70% din energia poloneză este pro­dusă prin arderea cărbunelui. Este cea mai ridicată cotă din Uniunea Europeană. Anul trecut, producţia naţională de cărbune a fost majorată, iar anul acesta guvernul încurajează minele să producă şi mai mult pentru a frâna scumpirea energiei şi a apei calde.

Preţul cărbunelui s-a dublat în ultimele 12 luni în Polonia, ceea ce poate crea nervozitate în societate pentru că una din trei locuinţe poloneze este încălzită prin arderea cărbunelui, arată AP. Pentru a dezamorsa această posibilă bombă socială, guvernul vrea să relaxeze legislaţia pentru a permite folosirea celor mai poluante tipuri de cărbune, notează Reuters.

De asemenea, va subvenţiona combustibilul achiziţionat de gospodării. Sectorul cărbunelui urmează să fie reformat, termocentralele fiind scoase din responsabilitatea companiilor de utilităţi ale statului pentru a fi comasate într-o agenţie de stat nouă, NABE, scrie Bloomberg.

Varşovia are atât de multă încredere în industria minieră şi că se poate ajuta de energia din cărbune încât vrea să interzică importurile de cărbune rusesc. Renaşterea industriei miniere are şi o faţă murdară. De la începutul anului, mai mulţi mineri au murit în accidente de muncă în minele poloneze. Industria de profil este un angajator de top în zone precum Silezia Superioară. De asemenea, îndepărtarea de cărbune în favoarea dezvoltării energiei verzi se va face mai lent. Guvernul polonez susţine că emisiile de noxe ale termocentralelor pot fi ţinute sub control la cote nepericuloase cu tehnologia potrivită. În paralel, Polonia continuă să investească în energie regenerabilă şi este hotărâtă să-şi contruiască primele reactoare nucleare. Actuala strategie energetică, care are ca scop independenţa, părea a fi înainte de criza energetică prea costisitoare pentru a se justifica economic. Însă acum ea are sens, mai ales că preţurile sunt mari peste tot şi la orice, iar, aşa cum a avertizat Polonia, Rusia îşi foloseşte energie ca pe un instrument de şantaj sau de forţă geopolitică. Îndepartat pare planul de acum un deceniu, îngropat în eşec, de reducere a dependenţei de Rusia prin dezvoltarea unei industrii a gazelor de şist pe baza a ceea ce se credea atunci că sunt cele mai mari rezerve din Europa după cele ale Marii Britanii. Cu noua strategie, depozitele de gaze ale Poloniei sunt cele mai pline din UE, ajungând la o cotă de umplere de peste 96%. Dar aceste rezerve acoperă doar 15% din consum.