Educaţie, stil de viaţă şi wellness. O întrebare pentru profesori şi părinţi: Ar trebui interzise hainele, pantofii şi ghiozdanele de la branduri de lux în şcoală?

Etalarea hainelor, a încălţămintei şi a echipamentelor şcolare de la branduri de lux încă din clasele primare devine o preocupare tot mai mare pentru unii părinţi din România, care încearcă să-şi ferească, pe cât posibil, copiii de inechităţile din societate.

Andreea are copilul în clasa a II-a la o şcoală privată din Pipera, unde elevii sunt obli­gaţi să poarte uni­for­mă, ceea ce este un mare plus, spune ea.

„Am fost surprisă însă să observ cum unii colegi de-ai băiatului meu mergeau, aşa, în şir, spre şcoală, cu ghiozdane Fendi şi sneakers Yeezy. Copilului meu nu i-am vorbit despre branduri, nu i-am cumpărat haine scumpe şi mă bucur că, începând din toamnă, conducerea şcolii a impus, prin regulament, ca elevii să nu mai poarte încălţăminte «de firmă». Cred că este un act de igienă socială să nu le stabilim copiilor repere din această categorie. Nu mai vorbesc de faptul că evitam să-i şi frustrăm pe cei care nu vor sau nu pot să intre în competiţia brandurilor“, a spus Andreea.

Cele mai multe şcoli private au impus purtarea uniformelor prin regulament, iar tot mai multe recomandări ale directorilor de şcoli sunt în direcţia „eliminării“ articolelor vestimentare din categoria brandurilor de lux, pentru a evita eventualele inechităţi.

„Noi avem un dress code puţin mai strict, iar în noul cod vestimentar am făcut recomandări şi în ceea ce priveşte încălţămintea şi ghiozdanele şi chiar avem şi ghiozdane branduite cu numele şcolii. Fără uniformă nu se intră în şcoală“, a spus Dana Papadima, directorul educaţional al şcolii private Avenor College din Bucureşti, care şcolarizează peste 600 de elevi. În cazul Avenor, elevii au uniformă festivă (sacou, fustă/pantalon formal, camaşă, cravată), echipament sportiv (tricou sport, pantalon/colant, jachetă) care se poartă la evenimentele sportive şi la orele de sport şi ţinută casual pentru zilele de vineri (tricou, pulover, hanorac, pantaloni colanţi, fusta Avenor).

„Vinerea este casual, copiii vin îmbrăcaţi cum vor, dar tot sub imperiul decenţei. Eu aş recomanda uniforma şi pentru şcolile de stat, pentru că tendinţa aceasta de competiţie vestimentară şi de imagine este foarte puternică în toate instituţiile şi provoacă inegalităţi foarte mari. Recomandarea mea este să existe uniformă sau dress code care să meargă spre decenţă, spre bun simţ“, a mai spus Dana Papadima.

Pentru un copil, un tricou alb este tot un tricou alb, indiferent de producătorul tricoului şi de preţul acestuia. Însă copiii intră în contact cu branduri  încă de la vârste fragede, chiar înainte de începerea şcolii, predominant prin intermediul părinţilor.

„Mărcile purtate de copii simbolizează valorile şi statutul material şi social al părinţilor. Ceea ce copiii îşi doresc cu adevărat este să facă parte din grupuri în care se simt acceptaţi şi în siguranţă. Modul cel mai vizibil prin care ei arată că fac parte din acele grupuri este prin purtarea de haine asemănătore, evitând astfel hărţuirea şi umilirea.  Stima de sine scăzută îi face pe aceştia să fie predispuşi la a fi influenţaţi de presiunea grupului din care fac sau şi-ar dori să facă parte.  Şi de aici se nasc o serie de conflicte atât interne, la nivel psihic, cât şi în relaţiile dintre colegi“, spune Cristina Predoiu, psihoterapeut psihanalist, fondatoarea clinicii Mental Care.

Uneori, şi comportamentul părinţilor care şi-au înscris copiii la şcoală este sancţionat de profesori, tocmai pentru a corecta anomaliile care le-ar putea dăuna dezvoltării copiilor.

„Am avut odată, demult, nişte părinţi care voiau să serbeze ziua copilului de la clasa pregătitoare şi au comandat o limuzină albă care a venit în faţa şcolii să ia copiii să îi plimbe prin Bucureşti, cu şampanie pentru copii. Am interzis şoferului să ia copiii, chiar dacă evenimentul se petrecea în afara şcolii. A fost un singur caz, izolat, dar l-am oprit instant, de la rădăcină. Acum a rămas ca o anecdotă în istoria noastră“, a mai spus Dana Papadima.