Cum să locuieşti mai bine. Subfinanţarea cronică plus un deceniu de îngheţ al preţului gigacaloriei pentru voturi au dus la veri fără apă caldă şi ierni cu frig în case în capitala României. Ce se poate face pentru Bucureşti?

♦ Bucureştenii au plătit anul trecut pentru căldură un preţ mai mic decât locuitorii din Vaslui sau din Rădăuţi, dar nici nu au primit mare lucru la schimb ♦ Un sistem care ar trebui să asigure confortul termic pentru aproape 563.000 de consumatori a primit investiţii de numai 2,7 mil. lei, o sumă ridicolă în contextul în care 90% din conductele magistrale sunt mai vechi de 30 de ani ♦ Cu bani cu ţârâita şi cu un sistem rupt între autorităţi lipsite de orice coordonare, bucureştenii sunt victime sigure şi se îndreaptă spre încă o iarnă în care vor primi apa caldă cu picătura.

„Principala cauză pentru lipsa calităţii şi conti­nuităţii în fur­nizarea agen­tului termic este re­pre­zentată de subfinan­ţarea cronică ca urmare a deciziei administrative de alocare a bugetului PMB (Primăria Municipiului Bucureşti) pentru com­pensarea preţului energiei termice, şi nu pentru investiţii pentru moder­nizarea sau cel puţin rea­bilitarea sistemului“, spun repre­zentanţii Com­paniei Municipale Termoenergetica Bucureşti (CMTEB), deţinută de Consiliul General al Bucureştiului.

Datele din cel mai nou raport al Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) privind starea serviciului public de alimentare cu energie termică în sistem centralizat, pentru 2021 arată că sumele alocate pentru modernizarea infrastructurii sunt infime, cel puţin în cazul Bucureştiului.

De exemplu, anul trecut pentru Bucureşti şi Ilfov erau programate reparaţii de 61 de milioane de lei din care s-au realizat doar 27 de milioane de lei, acest grad de îndeplinire a programului fiind cel mai scăzut la nivel naţional. Mai departe, tot pentru regiunea Bucureşti-Ilfov, valoarea investiţiilor programate era pentru anul trecut de numai 4,7 milioane de lei din care oricum s-au realizat 2,7 milioane de lei. Raportate la nevoia de investiţii, aceste sume sunt ridicole.

„La nivelul companiei, lucrările de revizii şi reparaţii, inclusiv avarii se efectuează cu costuri care se regăsesc în tarifele aprobate şi practicate de CMTEB. Potrivit metodologiei de fundamentare a tarifelor, compa­nia are avizul Autorităţii Naţio­nale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) şi aprobarea Asociaţiei de Dezvoltare Interco­munitară Termoenergetica Bucureşti-Ilfov (ADI TBI) pentru o cotă de dezvoltare în procent de 5% (respectiv suma de 66.779.042 lei/an), sumă care poate varia în funcţie de cantitatea de energie termică vândută. Această sumă este utilizată în exclusivitate pentru modernizarea sistemului de termoficare. Deoarece compania nu este proprietarul reţelei de termoficare (aceasta aparţinând Primăriei Municipiului Bucureşti), CMTEB nu a putut depune proiecte pentru accesarea fondurilor europene“, explică reprezentanţii CMTEB. Situaţia dezastruoasă a investiţiilor este direct legată de faptul că bucureştenii continuă să fie printre cei mai subvenţionaţi consumatori de energie termică în sistem centralizat din România.

„Din 2011 până în 2022, preţul plătit de populaţie pentru Gcal a rămas neschimbat la 137 lei (fără TVA), în timp ce alte administraţii publice din ţară au decis creşterea acestui preţ, proporţional cu costurile din structura tarifului, economia făcută în acest sens la buget fiind folosită pentru modernizarea sistemului.“

La acest moment, după zeci de ani de subfinanţare, situaţia sistemului este următoarea: din totalitatea de aproxi­mativ 900 km de reţea de transport, cu excepţia unor reabilitări punctuale de mai puţin de 10% din reţea, ţevile au o vechime mai mare de 30 de ani. Aceasta este cauza pierderilor de 38%, iar consecinţa acestei vechimi este repre­zentată de necesitatea opririlor periodice, repetate, pentru remedierea avariilor multiple.

„Reţeaua de distribuţie de aproxi­mativ 3.000 de kilometri, deşi înre­gistrează pierderi mai mici decât reţeaua de transport, nu a beneficiat de moder­nizări pentru a ajunge în standardele actuale. Principalele centrale care produc agentul termic, ale ELCEN (Electrocentrale Bucureşti, în insolvenţă) în subordinea Ministerului Energiei sunt vechi de peste 50 de ani cu randamentele specifice anilor 1960.“

Pe lângă lipsa investiţiilor, ca urmare a creşterii continue a costurilor din structura tarifului energiei termice, compensaţia plătită de Primăria Municipiului Bucureşti a ajuns să reprezinte 30% din bugetul total al instituţiei. Astfel, în perioada 2011-2022 au existat constant situaţii în care această compensaţie nu a fost plătită sau a fost plătită cu întârzieri, care la rândul lor au dus la penalităţi aplicate Termo­energeticii.

„Urmare a situaţiei expuse mai sus, compania are de încasat, astăzi, de la Primăria Capitalei aproximativ 900 de milioane de lei sub formă de: compensaţie, acoperire pierdere indusă de prestarea serviciului, rest de capitalizare etc. Este important de subliniat că lanţul de insolvenţe RADET, ELCEN a întârziat accesarea directă şi implicit obţinerea finanţărilor europene pentru modernizarea echipamentelor. Un exemplu în acest sens este ELCEN care, din cauza insolvenţei, nu poate accesa direct fonduri destinate surselor de producere în cogenerare, precum PNRR.“

Anul acesta, au fost înlocuiţi aproximativ 30,85 km de reţea, din care 4,89 km reţea termică primară şi alţi 25,96 km din reţeaua termică secundară.

„Previziunile privind dimensiunea conductelor reţelei de termoficare care se vor înlocui şi moderniza sunt cele de anul trecut, aproximativ 65 de km de reţea (primară şi secundară).“

Partea proastă este că, potrivit reprezentanţilor CMTEB, la nivelul pieţei, se văd deja efectele cauzate de criza produsă de războiul din Ucraina, piaţa materialelor de construcţii şi aprovizionarea cu materiale feroase (ţeavă, compensatori, vane etc.) fiind deja afectată. Materialele feroase sunt absolut necesare pentru realizarea lucrărilor, iar evoluţia acestei situaţii are o influenţă directă asupra realizării lor.

Soluţia este însă accesarea altor fonduri, cele europene fiind o alternativă.

„În prezent la PMB există un proiect pentru fonduri europene care are în vedere înlocuirea a 100 de km de traseu de reţea primară (200 de km de conducte) prin Programul Operaţional Infrastructură Mare pentru care a fost finalizată procedura de achiziţii publice şi pentru care urmează faza semnării contractelor. Conform calendarului de lucrări, în sezonul rece 2022-2023 se va realiza proiectarea (având în vedere faptul că în sezonul de iarnă nu se pot desfăşura uşor intervenţii asupra reţelei). Pentru acest proiect, lucrările vor fi începute efectiv în 2023.“

Reprezentanţii CMTEB mai spun că în prezent, se aşteaptă deschiderea liniilor de finanţare din Fondul de Modernizare (finanţare europeană) gestionat de Ministerul Energiei, care vizează ca proiecte prioritare modernizarea reţelelor de termoficare.

Ce este de făcut pe termen lung?

„În primul rând, sistemul trebuie să intre într-o funcţionare normală, fără a mai fi viciat de neplata facturilor de compensaţie, care reprezintă o cotă principală din cifra de afaceri a operatorului, având în vedere faptul că populaţia nu plăteşte decât o fracţiune din preţul agentului termic“, cred reprezetanţii CMTEB.

Potrivit acestora, următorul pas este reprezentat de asigurarea unei viziuni strategice integrate între producătorul principal de energie termică (şi electrică) ELCEN (Ministerul Energiei) şi Compania Municipală Termoenergetica, în calitate de operator de transport şi distribuţie.

„Faptul că aceste două companii, indisolubile în funcţionare una faţă de alta, au subordonări diferite, Elcen fiind în subordinea Ministerului Energiei şi Termoenergetica în subordinea Primăriei Municipiului Bucureşti, nu a permis o dezvoltare unitară pe baza unei viziuni strategice fundamentate a întregului sistem. Mai mult decât atât, de cele mai multe ori, între cele două au existat conflicte majore de ordin economic. Odată rezolvată şi integrarea celor două entităţi şi stabilirea unei strategii de dezvoltare integrată, investiţiile majore în sistem, care oricum trebuie să aibă loc, pot fi mult mai bine direcţionate, astfel încât efectele acestora să fie resimţite de cetăţeni.“