Polonia are depozitele de gaze pline, dar acestea nu acoperă decât 15% din consum. În schimb, Letonia are rezerve pentru un an şi depozitele pe jumătate goale. Companiile germane cer să fie exceptate de la planurile de raţionalizare a energiei. Urmează o iarnă a incertitudinilor şi probabil a preţurilor tot mai mari

Autor: Bogdan Cojocaru 11.08.2022

Luna aceasta a fost pornită o ini­ţiativă neangajantă la nivel european de reducere a consu­mului de gaze naturale cu 15% ca răspuns la întreruperea livrărilor de către Rusia. Planul presupune şi constituirea de rezerve de gaze la nivelul fiecarei ţări membre a UE pentru asigurarea consumului la iarnă.

Depozitele cresc, în unele ţări mai repede, în altele mai greu. În Polonia, cea mai mare economie est-europeană, depozitele sunt pline în totalitate. În Germania, gradul de umplere este de 70%, iar ţara se pregăteşte de raţionalizare. Dar chiar şi dacă depozitele sunt pline pot să apară probleme.

Spre exemplu, în Polonia la un grad de umplere de 100% nu poate fi asigurat con­sumul decât pentru două luni sau chiar mai puţin. Pe deasupra există şi alte probleme, cum ar fi nivelul atât de scăzut al Rinului încât poate face imposibilă circulaţia barjelor cu cărbune către termocentralele germane. Astfel, Germania ar fi nevoită să ardă şi mai multe gaze.

Facilităţile de stocare a gazelor din UE erau pe 10 august pline în proporţie de 73%, potrivit Gas Infrastructure Europe (GIE). Acest nivel reprezintă o creştere de 10% în ultimele 30 de zile, în pofida livrărilor puternic reduse dinspre Rusia prin conducta principală Nord Stream 1.

Europa primeşte însă mai multe gaze ca niciodată de la SUA. Ţinta la nivelul UE este umplerea depozitelor până la 80% din capacitatea totală până pe 1 noiembrie. Polonia este ţara europeană care s-a străduit cel mai mult pentru a-şi reduce dependenţa de gazele ruse, dar strategia sa pare să aibă o vulnerabilitate.

În comparaţie cu alte state, capacitatea de stocare a gazelor în Polonia este mică, scrie The Warsaw Voice. Practic, ni­mic nu a fost făcut în ultimii şapte ani pentru a rezolva această problemă. Investi­ţii­le noi abia acum au înce­put să curgă. Premierul Mateusz Morawiecki declara pe 22 iulie că facilităţile de stocare poloneze sunt pline.

Însă gazele din depozite nu pot acoperi decât 15% consumul anual. Calculele arată că în perioada de vârf a consumului, când gazele sunt folosite pentru încălzire, nu vor fi suficiente rezerve nici măcar pentru două luni. În alte părţi, lucrurile stau mai bine. Letonia este campioana UE deoarece poate depozita gaze într-o cantitate egală cu cererea internă pe doi ani (în prezent depozitele îi sunt pline doar pe jumătate). Însă consumul normal al Letoniei este de 20 de ori mai mic decât cel al Poloniei, ceea ce înseam­nă că ţintele Letoniei sunt mai uşor de atins. În Franţa, care consumă gaze de două ori mai mult decât Polonia, capacita­tea de stocare acope­ră 30% din cererea anuală.

Cehia, la un grad de um­plere a depozitelor de 80%, se laudă cu rezerve record, aces­tea putând acoperi 35% din con­sumul anual. Dependenţa Cehiei de gazele ruse este aproape totală. Ţara îşi pune baza acum într-un terminal de GNL din Olanda. Totuşi, riscul ca Polonia să rămână fără gaze la iarnă este considerat mic.

Anul acesta ar trebui să intre în funcţiune Baltic Pipe, un gazoduct submarin polonez care va aduce gaze din apele Norvegiei. Polonia primeşte, de asemenea, gaze din import - în principal din SUA şi Orientul Mijlociu - printr-un terminal de gaze naturale lichefiate (GNL).

Dar depozite mai mari ar oferi o siguranţă mai mare. Riscurile sunt mai mari sau mai mici în funcţie de cât de friguroasă este iarna. Germania, cea mai mare economie europea­nă, este în faza a doua a unei strategii în trei etape aplicate în caz de criză energetică. Rusia, principalul furnizor, livrează mai puţin decât ar trebui şi există pericolul real ca expor­turile de gaze ruseşti să fie oprite complet atunci când nevoia de combustibil va fi mai mare.

Autoritatea de reglementare a reţelei de gaze, care are ca responsabilitate raţionaliza­rea gazelor în cazuri de urgenţă, a anunţat că a pri­mit mai multe cereri pentru exceptarea de la ra­ţionalizare din partea companiilor din indus­trie, ceea ce reflectă temeri că vor urma redu­ceri ale producţiei şi pierderi în diferite sec­toa­re mari consumatoare de gaze, scrie Reuters.

Despre economia germană se spune că se îndreaptă deja spre recesiune. Importurile de gaze din Rusia acoperă un sfert din consumul Germaniei. Anul trecut, dependenţa era de peste 50%, notează revista Foreign Policy. Criza energetică a Germaniei se poate înrăutăţi semnificativ deoarece nivelul apelor Rinului este atât de jos încât circulaţia barjelor cu cărbune poate deveni riscantă.

Rinul este principala autostradă fluvială pentru transportul produselor şi materiilor prime, inclusiv cărbune, către unele dintre cele mai mari centre industriale europene. O reducere a livrărilor de cărbune poate forţa Germania să consume mai multe gaze, ceea ce probabil va îngreuna eforturile ţării de a-şi face suficiente rezerve pentru la iarnă. Iar o cerere mai mare înseamnă preţuri mai mari.

În ultimele zile, preţurile au scăzut mulţumită producţiei de electricitate mai mari. Obiectivul va fi atins de cele mai multe ţări, dar, spun analiştii, la un preţ de 10 ori mai mare decât media istorică. Germania, însă, riscă să rateze ţinta propusă dacă nu ia măsuri adiţionale. Este blestemul dependenţei iraţionale de Rusia.