Pagina verde. ANALIZĂ. Poluarea care nu se vede, dar se aude: Traficul rutier este inamicul liniştii în oraşe. Bucureştiul avea acum patru ani peste 200 de zone cu zgomote peste limitele admise. Ce s-a schimbat?

♦ Pe lângă traficul rutier, alte surse de zgomot din oraşe sunt traficul feroviar, cel aerian şi cel din zonele industriale amplasate în oraşe.

Luni dimineaţă, ora 8, în luna august. Pickhammerele sfredelesc pavelele de sub balcon şi liniştea dintr-o lună a concediilor, în care mulţi au ales să se odihnească acasă sau măcar să înceapă ceva mai târziu ziua de lucru. Claxoane, frâne forţate, motoare care rulează pe asfalt, alarme de tot felul, săpături şi spargeri de trotuare sunt surse de zgomot cu care urechile bucureştenilor – dar nu numai – s-au obişnuit deja, devenind o rutină. Expunerea la surse multiple de zgomot în mod constant generează însă un puternic disconfort, greu – dacă nu chiar imposibil – de evitat. Şi deşi s-ar crede că zgomotul este o problemă întâlnită mai ales ziua, nici orele nopţii nu sunt cu mult mai liniştite.

În mai 2018, Primăria Capitalei a elaborat un raport cu hărţile strategice de zgomot ale Bucureştiului, în care nota că oraşul este principalul nod rutier, feroviar şi aerian al ţării, iar „numărul mare de locuitori, cu nevoi şi cerinţe diverse, pune mare presiune asupra factorilor de mediu, inclusiv asupra zgomotului“.

„Primăria Municipiului Bucureşti este autoritatea administraţiei publice locale responsabilă pentru realizarea cartării zgomotului şi elaborarea hărţilor strategice de zgomot şi a planurilor de acţiune pentru aglomerarea Bucureşti, aflată în administrarea sa, conform prevederilor H.G. nr. 321/2005, art. 4 alin.1“, se arată în raportul amintit, realizat de Enviro Consult SRL, o companie fondată în 2003 care comercializează produse pentru domeniul zgomotului şi al vibraţiilor şi care realizează hărţi de măsurare a nivelului de zgomot.

Reprezentanţii primăriei nu au răspuns solicitării ZF referitoare la măsurile luate până în prezent pentru reducerea nivelului de zgomot din Capitală, precum şi la situaţia la zi privind poluarea fonică a oraşului.

„Din datele de pe site-ul Primăriei Municipiului Bucureşti, nu sunt proble­me legate de zgomot decât în câteva locaţii (Bd. Unirii pe timpul zilei, Bd. Camil Ressu, Bd. Tineretului, Bd. Aviatorilor etc). Practic, toate străzile principale, pe care traficul rutier este concentrat. Din păcate, blocurile înalte, cu mulţi locuitori, sunt expuse zgomo­tului de la strada principală, iar casele, unde densitatea locuitorilor este mai mică, sunt ecranate, iar zgomotul este mai mic. Principala cauză a zgomotului este traficul rutier, fără discuţie. Din păcate, un oraş nu poate funcţiona fără trafic rutier, aşa că putem să aşteptăm cu interes ca primăria să pună în dezbatere publică Planul de acţiune pentru reducerea zgomotului şi, poate, să se şi ţină de el“, spune Bogdan Lazarovici, şef laborator la Enviro Consult.

Printre măsurile pe care le menţiona primăria Bucureştiului în raportul din 2018 pentru reducerea poluării fonice se numărau promovarea utilizării transpor­tului public şi îmbunătăţirea acestuia, gestionarea traficului, realizarea de benzi unice dedicate transportului public şi vehiculelor de intervenţie pentru arterele pe care există trasee de transport în comun, creşterea ponderii utilizării transportului electric public, dezvoltarea zonelor pietonale, introducerea unui sistem de transport public cu biciclete, creşterea numărului de parcări de reşedinţă şi de tip park & ride, anvelo­parea locuinţelor şi altele.

Concluziile hărţilor strategice de zgomot arătau că, în 2018, Bucureştiul avea 228 de zone unde zgomotul depăşea limita stabilită de legislaţie, de 70 de decibeli pe timpul zilei şi 60 de decibeli pe timpul nopţii, fiind afectate circa 54.000 de persoane.

Primăria a lansat şi un site, hartiacustice.ro, menit să actualizeze constant situaţia privind poluarea fonică din Capitală. Harta strategică de zgomot rutier publicată pe acest site este majoritar albastră, aceasta fiind culoarea care indică niveluri de zgomot care depăşesc 75 de decibeli, potrivit legendei hărţii.

„Realizarea hărţilor de zgomot este una din metodele moderne de evaluare a poluării acustice urbane. O hartă de zgomot este harta unei aglomerări urbane sau a unei zone geografice colorate în conformitate cu nivelul de zgomot“, notează Incertrans, o companie specializată în astfel de cartări, care a realizat, printre altele, hărţile strategice de zgomot ale municipiului Iaşi.

Problema zgomotului generat de trafic este însă una globală, nu doar locală, după cum constată şi instituţiile europene.

„Traficul rutier este principala sursă de zgomot ambiental în Europa. Se estimează că 125 de milioane de persoane sunt afectate de nivelurile de zgomot generate de traficul rutier, niveluri care depăşesc 55 de decibeli, iar peste 37 de milioane de persoane sunt expuse la niveluri de zgomot de peste 65 de decibeli“, notează Comisia Europeană.

Pe lângă traficul rutier, alte surse de zgomot din oraşe sunt traficul feroviar, cel aerian şi cel din zonele industriale amplasate în oraşe. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a clasificat aceste surse de zgomot din oraşe drept a doua cea mai frecventă cauză ambientală a problemelor de sănătate pe care le dobândesc oamenii, pe primul loc menţinându-se poluarea aerului.

Circa 20% din populaţie europeană este expusă la niveluri de zgomot nocive pentru sănătate, arată studiile europene, iar pe măsură ce dezvoltarea urbană ia amploare, efectele sunt din ce în mai pregnante şi mai rele.

Cât de zgomotoasă e România

Raportul Environmental Noise in Europe, realizat de Agenţia Europeană de Mediu (AEM) şi lansat în 2020, arată că 13,3% din populaţia totală a României care locuieşte în oraşe sunt expuse la niveluri de zgomot de peste 55 de decibeli generate de traficul rutier. Spre comparaţie, aceeaşi sursă de zgomot afectează 49,2% dintre orăşenii din Cipru, 30,6% dintre cei din Elveţia, 28,8% dintre cei din Bulgaria, 27% dintre letoni, 26,3% dintre lituanieni, 24,8% dintre spanioli, 24,5% dintre luxemburghezi, 24,2% dintre austrieci. Mai bine decât România stau croaţii (7,7%), finlandezii (8,8%), germanii (6,9%), grecii (7,9%), polonezii (11,6%), portughezii (5,2%), slovacii (6,7%), slovenii (9,8%) şi suedezii (13,2%). „În unele ţări lipsesc încă destule date, într-o proporţie semnificativă, în ceea ce priveşte hărţile acustice şi planurile de acţiune. Problemele legate de zgomot nu pot fi evaluate şi abordate în mod corespunzător dacă ţările, regiunile şi oraşele nu întocmesc hărţile acustice sau planurile de acţiune impuse de directiva privind zgomotul ambiental (2002/49/CE – n. red.)“, se arată pe site-ul AEM.

Schimbare într-un deceniu

Datele Agenţiei Europene de Mediu arată că dacă în 2007 aproape 2,8 milioane de persoane erau afectate de zgomotele generate de traficul rutier, zece ani mai târziu numărul acestora scăzuse uşor, până la 2,75 de milioane. Astfel, tot în 2017 circa 97.000 de persoane erau expuse zgomotelor generate de traficul feroviar, 3.500 celor care ţin de circulaţia aeronavelor, iar aproape 16.000 celor care implică funcţionarea industriei.