Daniel Dăianu, BNR: Aderarea la zona euro este un obiectiv strategic pentru România, dar în lipsa unei consolidări fiscale durabile nu poate avea loc o aderare rapidă. România are de realizat consolidare fiscală într-un mediu internaţional foarte nefavorabil

Aderarea la zona euro este un obiectiv strategic pentru România, aşa cum sunt intrarea în spaţiul Schengen şi eliminarea MCV, dar în lipsa unei consolidări fiscale durabile nu poate avea loc o aderare rapidă, este de părere Daniel Dăianu, consilier BNR, în raportul "România - Zona Euro Monitor” nr. 10/2022.

Astfel, deficitele mari, fragilitatea balanţei externe, reprezintă piedici în calea intrării în MCS2 în perspectiva imediată şi apoi, aderarea la zona euro.

”Economia noastră are de navigat într-un spaţiu global foarte învolburat, cu crize suprapuse. Indicatorii macro de la noi sunt de interpretat în relaţie cu tendinţe şi fenomene din spaţiul UE – inflaţie, dinamică economică, impact al blocajelor în lanţuri de aprovizionare, războiul din Ucraina etc. O vulnerabilitate aparte a României este balanţa externă unde deficitul de cont curent va depăşi în acest an 7 la sută din PIB (circa 7 la sută a fost şi în 2021), iar gradul de acoperire prin fluxuri negeneratoare de datorie va fi probabil circa 50 la sută. Deficitele externe sunt de judecat în raport cu deficitul bugetului public, care este principalul determinant al acestora. România are de realizat consolidare fiscală într-un mediu internaţional foarte nefavorabil”, se precizează în raport.

Având în vedere nivelul redus al veniturilor fiscale, de circa 27% din PIB faţă de media UE de circa 41%, şi nevoia de a reduce cheltuielile publice, fără a afecta investiţiile, singura soluţie care poate contracara efecte contracţioniste ale consolidării fiscale sunt resursele europene – PNRR (Planul naţional de redresare şi rezilienţă) şi CFM (cadrul financiar multianual).

”Aceste resurse sunt vitale pentru România având în vedere starea bugetului public şi vulnerabilităţile balanţei externe, mediul internaţional extrem de nefavorabil”, spune Dăianu.

Decizia Consiliului European din 1 iunie 2022 privind Decizia de aderare a Croaţiei la zona euro reiterează faptul că aderarea la zona euro rămâne o decizie politică, însă problema de fond este aceeaşi ca înainte de pandemie: capacitatea statului membru candidat de a preveni vulnerabilităţile macro-economice şi financiare şi de a avea o capacitate durabilă de absorbţie a şocurilor şi a dezechilibrelor macroeconomice.

Adoptarea euro va costa băncile locale din Croaţia aproximativ 1 miliard kuna (circa 133 milioane euro) pe an sub formă de comisioane de conversie, şi între 80 şi 100 milioane euro – cheltuieli necesare pentru adaptarea serviciilor IT şi a reţelelor de bancomate conform unei evaluări a Asociaţiei Croate a Băncilor (2022).

Concluziile prezentate de Banca Centrală Europeană şi CE în Rapoartele de convergenţă din iunie care evaluează progresele înregistrate de Bulgaria, Cehia, Croaţia, Ungaria, Polonia, România şi Suedia – cele şapte state membre din afara zonei euro care s-au angajat legal să adopte moneda euro – arată că:

• numai Croaţia şi Suedia îndeplinesc criteriul de stabilitate a preţurilor;
• toate statele membre îndeplinesc criteriul privind finanţele publice, cu excepţia României, care este singurul stat membru aflat în Procedură de Deficit Excesiv (PDE);
• Bulgaria şi Croaţia îndeplinesc criteriul cursului de schimb;
• Bulgaria, Croaţia, Cehia şi Suedia îndeplinesc criteriul ratei dobânzii pe termen lung;
• Croaţia îndeplineşte cele patru criterii de convergenţă nominală, iar legislaţia sa este pe deplin compatibilă cu cerinţele TFUE