Iulian Anghel, ZF: Ce au mai facut şi ce mai fac alţii cu banii

Iuda „l-a vândut” pe Isus, spune legenda, pentru 30 de arginţi. Deşi creştinii îl condamnă, Iuda nu are nicio vină, judecând la rece. Crezând în destin, lumea creştină admite, asemena lumii antice, că nu ai unde să fugi de el. Altfel zis: chiar dacă voia sau nu voia, Iuda tot l-ar fi vândut pe Isus, pentru că aşa „i-a fost scris”. Leonardo Da Vinci îl pictează în „Cina cea de taină” cu o pungă de bani în mână. Este o sugestie clară a vinei lui, doar că puţini îşi amintesc sau ştiu că Iuda era „vistiernicul” echipei şi, poate, din acei bani plătea mâncarea şi vinul la „Cina cea de taina”. Iuda, auzind de condamnarea lui Isus, a aruncat banii şi s-a spânzurat.

Împăratul Carol Qintul a domnit peste Spania, Sfântul Imperiu Roman de Naţiune Germană, Ţările de Jos, Aragon, Castilia, Sicilia, domeniile din  „Lumea noua”. Era moştenitor a patru dinastii din Europa. Veneau, din „Lumea nouă”, convoaie de corăbii încărcate cu aur, dar aurul nu ajungea în visteria imperiului, ci la creditori, pentru că imperiul era îndatorat peste măsură. Carol Qintul, care a stăpânit cel mai mare imperiu european, a fost împăratul sărac domnind peste un imperiu bogat.

Împăratul roman Marcus Aurelius, ultimul dintre marii stoici, şi-a scris opera într-un cort de război, deşi Imperiul Roman era în vremea lui foarte bogat.

“Pauperes commilitones Christi Templique Solomonici” (Soldaţii săraci ai lui Hristos şi ai Templului lui Solomon) sau „Cavalerii templieri”, cum îi ştim noi azi, a fost un ordin militar-religios, în vremea cruciadelor. Ceva de felul „Batalionul Azov” al Ucrainei, din zilele noastre. Cum regele Filip al IV-lea al Franţei era îndatorat peste măsură, a pus ochii pe averile templierilor. Şi, în acord cu Papa de la Roma, i-a aruncat pe rug pe şefii templierilor, le-a desfiinţat ordinul şi le-a furat averea, o avere mare, în ciuda titlului ordinului „Pauperes commilitones...”

Când Iulius Cezar, primul împărat roman, cel care a distrus Republica Romană, a început, în tinereţea lui, să urce pe “scara onorurilor” (Cursus honorum) a dat mită, spune Suetonius, 3 coşuri pline cu dinari de argint, împrumutaţi de la prieteni şi cămătari. Pentru o funcţie nesemnificativă. Dar scara onorurilor trebuia urcată. La preţul argintului de azi, asta ar însemna 3 milioane de euro. În Roma antică, mita era condamnată de filosofi, dar nu era ilegală.

Expresia „Pâine şi circ” vine tot din Roma antica. După „circ”, oamenilor li se împărţea pâine sau li se dădea de mâncare. Obişnuinţa a fost păstrată încă 1.000 de ani după căderea Imperiului Roman de Apus - în Constantinopole (capitala Imperiului Roman de Răsărit) pâinea era distribuită gratis. Nimeni nu poate calcula costul, dar administraţia avea grijă ca poporul, care era sărac, să nu se revolte. Un fel de compensare a preţului la energie în Europa şi România zilelor noastre.

Credincioşii mergeau la Catedrala Notre Dame din Paris – până ce ea să fie distrusă de incendiu - nu doar ca să-i vadă frumuseţea şi să-i admire vitraliile ci şi să vadă „coroana de spini” ce i-ar fi fost pusă pe cap lui Isus, înainte de răstignire. Doar că, ceea ce vedeau ei, era o reproducere. Adevărata coroană este ţinuta într-un seif al catedralei. Când catedrala a luat foc, custodele „coroanei de spini” era la Versailles, la o petrecere. Povestea este relatată de regizorul Jean-Jacques Annaud care a documentat dezastrul. Custodele „Coroanei lui Isus”  fost găsit, într-un târziu, iar când a ajuns la catedrală să salveze „coroana”, şi-a dat seama că nu mai ştie cifrul. De aici urmează o poveste pe care doar Umberto Eco ar fi putut să şi-o imagineze. Ludovic al IX a cumparat „coroana de spini” de la Constantinopole (prin intermediul neguţătorilor veneţieni), în anul 1238, cu 13.134 de monede de aur. O suma care însemna întreg bugetul regatului Franţei pe un an de zile. Achiziţia a falimentat bugetul regatului şi a îndatorat Franţa pentru 35 de ani. Pentru o imagine mai clara – spune Annaud -, în banii de acum, preţul "Coroanei lui Isus" s-ar ridica la 2.000 de miliarde de lire sterline, adică cât PIB-ul de azi al Marii Britanii.

Un miliarde de euro au fost strânşi din donaţii pentru refacerea catedralei Notre Dame în doar câteva săptămâni de la dezastru.

Războiul din Ucraina îl costă pe Vladimir Putin un miliard de dolari pe zi.

Cehii au deschis un cont în care pot fi donate fix 1968 de coroane (80 de dolari) pentru spijinirea Ucrainei în războiul cu Rusia. Este o cifră simbolică: 1968 este anul în care Uniunea Sovietică a invadat Cehoslovacia şi a zdrobit „Primăvara de la Praga”. Nu ştim ce sumă s-a strâns, dar cehii donează puternic, spune ambasada Ucrainei la Praga.

Media speranţei de viaţă la naştere, la nivel mondial, este de 70 de ani.