Opinie PeliPartners: Excluderea acţionarilor care devin pasivi trebuie prevăzută încă de la fondare, pentru a evita blocaje în activitatea companiei

Acţionarii fondatori ar trebui să aibă în vedere încă de la constituirea unei firme modul în care se pot exclude acţionarii care devin pasivi, pentru a evita blocaje în activitatea companiei, semnalează casa de avocatură PeliPartners.

Excluderea acţionarilor din societăţi, atunci când aceştia devin pasivi, este o problemă cu care s-au confruntat multe companii româneşti, pentru care legile în vigoare nu au soluţii, dar ale căror consecinţe sunt costisitoare. Pentru a evita situaţia în care anumiţi acţionari, deşi inactivi, refuză să se retragă şi să le permită celorlalţi să continue activitatea businessului, cei care intenţionează să fondeze noi societăţi trebuie să aibă în vedere reglementarea unor reguli convenţionale de excludere în actul constitutiv al societăţii încă de la înfiinţarea companiei.

„În ultimii 30 de ani, multe companii s-au confruntat cu blocaje în a adopta anumite schimbări sau de a dezvolta business-ul din cauza imposibilităţii de excludere a asociaţilor inactivi din societatea respectivă. Din acest motiv, este recomandat ca viitorii fondatori să securizeze implicarea activă a tuturor acţionarilor prin introducerea în actele constitutive a unor proceduri detaliate de excludere. Existenţa unor astfel de proceduri este justificată de prevalenţa interesului superior al societăţii asupra interesului individual al fiecărui asociat şi dublate de despăgubirea echitabilă a asociatului exclus”, a explicat Carmen Peli, Partner PeliPartners.

Potrivit casei de avocatură, acest pas este cu atât mai important în contextul în care investiţiile „colaborative” prind avânt în Romania, inclusiv prin intermedierile organizate prin platforme de tip crowdfunding. Astfel, este de interes dezvoltarea unei practici contractuale care să aibă în vedere soluţii echitabile în diferitele etape de dezvoltare ale societăţii.

În prezent, în cazul societăţilor care sunt deja în funcţiune, modificarea actului constitutiv prin introducerea unor prevederi cu privire la excluderea asociaţilor nu este posibilă fără unanimitatea voturilor asociaţilor, pentru că procesul poate afecta dreptul de proprietate al asociatului vizat asupra părţilor sociale.

Acţionarii inactivi blochează activitatea companiilor

În prezent în România sunt multe companii care au sute de acţionari inactivi ca urmare a modului în care şi-au început activitatea ca întreprinderi de stat, fiind ulterior privatizate prin listarea acţiunilor la bursă în cadrul procesului de privatizare din anii 1990. Acţiunile nu au fost vândute către acţionari, ci mai degrabă emise către angajaţi sau către alte persoane. Două decenii mai târziu, multe dintre acestea s-au delistat, rămânând însă cu sute de acţionari inactivi deţinând acţiuni de câţiva euro, majoritatea nefiind interesaţi cu privire la investiţia realizată, neactualizându-şi datele de contact şi neîndeplinind formalităţile succesorale. Uneori aceşti acţionari nici nu mai sunt cunoscuţi de către societate.

Alte companii au început ca societăţi cu răspundere limitată, prin formalizarea unor parteneriate între prieteni, care au crescut şi au generat ulterior neînţelegeri între aceştia în ciuda (sau din cauza) succesului de care s-au bucurat.

Legea 31/1990 privind societăţile nu reglementează o soluţie pentru ieşirea acţionarilor inactivi din societate, în sensul de a-i obliga la vânzarea acţiunilor pe care le deţin către societatea însăşi, către ceilalţi acţionari sau către terţe persoane.

„Activitatea continuă în aceste companii, în timp ce regulile de guvernanţă nu sunt adaptate circumstanţelor actuale. În ciuda pasivităţii unor acţionari, modificarea anumitor reguli din actul constitutiv impune unanimitatea. În alte societăţi acţionarii, deşi inactivi, refuză să se retragă şi să le permită celorlalţi să continue businessul. În acest context, o companie se poate confrunta în mod frecvent cu obligaţii împovărătoare, precum reguli mai restrictive şi costuri mai mari în materie de convocare a adunării generale a acţionarilor, sau chiar situaţii de blocaj în care lipsa unanimităţii cerute prin actul constitutiv fie împiedică cu totul adoptarea unei decizii, fie atrage obligaţii suplimentare”, a explicat Adelina Iordache, Associate PeliPartners.

Situaţii punctuale în care legea permite excluderea asociaţilor

În cazul societăţilor cu răspundere limitată, legea reglementează faptul că un asociat poate fi exclus din societate atunci când:

• nu aduce aportul la care s-a obligat, aferent părţilor sociale care i-au fost emise; sau
• asociatul administrator a întreprins acţiuni frauduloase cu privire la creditul sau bunurile societăţii.

Alte forme de societate, precum cele unde asociaţii pot avea răspundere nelimitată, pot, de asemenea, exclude asociaţii atunci când:

• asociatul cu răspundere nelimitată intră în stare de faliment sau devine incapabil; sau
• asociatul cu răspundere nelimitată intervine fără drept în administrarea societăţii sau a întreprins acţiuni frauduloase cu privire la creditul sau bunurile societăţii.

Legea Societăţilor nu cuprinde reglementări însă cu privire la situaţia excluderii acţionarilor din societăţile pe acţiuni, cu excepţia celor listate la bursă, care pot aplica proceduri de excludere în favoarea acţionarului majoritar deţinând peste 90% din acţiuni, în condiţiile unei oferte publice de cumpărare.

În acelaşi timp, legea nu evocă motivul pentru care s-a decis reglementarea excluderii numai cu privire la anumite forme societare (societăţile de persoane). Motivul să fie faptul că proprietatea asupra acţiunilor emise de societăţi de capitaluri nu are nevoie de protecţie suplimentară faţă de părţile sociale emise de societăţile de persoane, ca formă de parteneriate? Se consideră oare că un acţionar minoritar într-o societate pe acţiuni nu poate comite abuz de drept? Sau că viaţa unei societăţi pe acţiuni nu poate fi uşor afectată de acţionarii inactivi şi dezinteresaţi?

În ultimii câţiva ani, doctrina şi practica juridică din România au dezbătut asupra posibilităţii societăţilor de a aplica procedura de excludere cu privire la asociaţi (activi sau inactivi) în alte cazuri decât cele prevăzute de Legea Societăţilor. Unii dintre aceştia şi-au argumentat poziţia pe baza prevederilor generale din Codul civil român, care permit excluderea asociatului pe baza unor motive temeinice, analizate de instanţă de la caz la caz. Doctrina şi jurisprudenţa relevante sunt incongruente, susţinând ambele poziţii.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a clarificat printr-o hotărâre prealabilă faptul că instanţele de judecată nu pot admite o cerere de excludere a unui asociat în temeiul prevederilor din Codul civil. În timp ce soluţia poate părea discutabilă din perspectiva argumentării, relevă poziţia ce va fi adoptată în viitor de instanţele de judecată. Pe de altă parte însă, prin aceeaşi decizie ICCJ a confirmat indirect posibilitatea asociaţilor de a reglementa cazuri convenţionale de excludere, cu condiţia de a ţine cont de principiile şi fundamentele generale ale Legii Societăţilor.

Până la adoptarea unor modificări legislative în acest sens, este recomandabilă includerea în actele constitutive a unor proceduri detaliate de excludere. În măsura în care viitorii fondatori intenţionează să securizeze implicarea activă a tuturor asociaţilor, pot avea în vedere reglementarea încă de la constituire a unor reguli convenţionale de excludere în actul constitutiv al societăţii, justificate de prevalenţa interesului superior al societăţii asupra interesului individual al fiecărui asociat şi dublate de despăgubirea echitabilă a asociatului exclus.

Cât despre societăţile care sunt deja în funcţiune, modificarea actului constitutiv în sensul introducerii unor prevederi cu privire la excluderea asociaţilor poate fi considerată ca aducând atingere dreptului de proprietate al asociatului asupra părţilor sociale, fiind necesară aşadar unanimitatea voturilor asociaţilor pentru modificare.