Cristian Gavril şi Corneliu Muşat, PwC: Noua procedură a concordatului preventiv facilitează companiilor aflate în dificultate obţinerea aprobării unui Plan de restructurare

Reducerea fenomenului insolvenţei companiilor constituie o preocupare la nivelul tuturor statelor, în special în condiţiile crizelor economice, când numărul companiilor aflate în dificultate creşte. Odată cu transpunerea în legislaţia naţională a Directivei UE nr. 1023/2019 prin Legea nr. 216/2022 a fost modificată şi completată Legea nr. 85/2014, cadrele de restructurare preventivă fiind reconfigurate cu scopul asigurării unor pârghii mai eficiente de salvare a companiilor ce înregistrează dificultăţi financiare, pentru a-şi putea restructura afacerile şi a evita insolvenţa. În acest context, procedura concordatului preventiv a fost ajustată, facilitând obţinerea de către societăţile aflate în dificultate a aprobării Planului de restructurare de către creditori.

Ce este concordatul preventiv şi cine poate cere deschiderea procedurii

Concordatul este o procedură judiciară de prevenire a insolvenţei, a cărei deschidere suspendă executările silite, iar debitorul îşi redresează activitatea şi îşi achită total sau parţial creanţele afectate în baza unui plan de restructurare votat de creditorii ale căror creanţe sunt afectate şi care va fi omologat de judecătorul-sindic, după verificarea îndeplinirii condiţiilor de legalitate. Acesta oferă societăţii aflate în dificultate posibilitatea de redresare pe baza unui Plan de restructurare, care trebuie să prevadă şi modalitatea de achitare a creanţelor faţă de toţi sau o parte dintre creditori (creditorii afectaţi prin concordat) şi care, după ce va fi aprobat de aceşti creditori, va fi omologat de către judecătorul sindic.

Procedura poate fi accesată de debitorii aflaţi în dificultate, respectiv în orice împrejurare care determină o afectare temporară a activităţii ce dă naştere unei ameninţări reale şi grave la adresa capacităţii viitoare de a-şi plăti datoriile la scadenţă, dacă nu sunt luate măsuri adecvate. Administratorul concordatar va atesta starea de dificultate, judecătorul sindic urmând să pronunţe hotărârea de deschidere a procedurii de concordat şi în funcţie de îndeplinirea acestui criteriu. Creditorii dobândesc dreptul de a formula cererea de deschidere a procedurii concordatului, dacă obţin acordul debitorului.

Planul de restructurare, documentul care stă la baza procedurii Concordatului

După deschiderea procedurii, Administratorul concordatar sau Debitorul, asistat de acesta, întocmeşte Planul, care va conţine măsurile adecvate pentru redresare şi o analiză privind situaţia economică a debitorului, situaţia salariaţilor precum şi o descriere a cauzelor şi a nivelului stării de dificultate. Pot fi abordate mai multe tipuri de măsuri cum ar fi: restructurarea operaţională, valorificarea activelor, a întreprinderii ca ansamblu independent, reorganizarea persoanei juridice (fuziune sau divizare), modificarea structurii capitalului social (majorare de capital, cooptarea de noi asociaţi, conversia creanţelor în acţiuni cu majorarea capitalului social). Programul de plăţi către creditori se poate proiecta pe maxim 48 de luni (majorată cu 24 de luni faţă de reglementarea anterioară), termen ce poate fi prelungit cu 12 luni de judecătorul sindic pe baza unei solicitări motivate. Procentul minim de achitare a creanţelor în primul an a fost redus de la 20% la 10%.

Alte avantaje oferite de noul Concordat preventiv societăţilor în dificultate

Îndată după deschiderea procedurii şi până la omologarea Planului de către judecător, procedurii concordatului i se ataşează de drept efectul suspensiv al tuturor executărilor silite, în condiţiile legii, pentru un termen de 4 luni, ce poate fi prelungit motivat până la 12 luni în anumite condiţii, cu anumite excepţii prevăzute de lege. Pe durata suspendării executărilor silite, nu se poate deschide procedura insolvenţei debitorului. În aceeaşi perioadă se suspendă curgerea dobânzilor, penalităţilor de întârziere şi a oricăror altor cheltuieli aferente creanţelor afectate, până la data omologării Planului. Partenerii contractuali din contractele esenţiale, necesare pentru continuarea activităţii curente a căror suspendare ar duce la întreruperea acesteia nu pot refuza executarea contractelor, cere rezilierea, executarea în mod anticipat sau modifica aceste contracte în detrimentul debitorului, pentru creanţe născute anterior intervenirii suspendării executării, exclusiv pentru neplata creanţelor, cu condiţia ca debitorul să respecte obligaţiile care ajung la scadenţă în cursul suspendării executării silite. Finanţările intermediare, oferite până la omologarea unui Plan precum şi finanţările noi dobândesc un privilegiu asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, libere de sarcini.

Spre deosebire de cerinţa din vechea reglementare, privind obţinerea unui prag de minim 75%, care se aplica la totalul creanţelor acceptate şi necontestate, acum aprobarea Planului se obţine doar din partea creanţelor afectate şi este mai facilă având trei paliere de exigenţă: 1) aprobarea Planului de majoritatea absolută în cadrul fiecărei categorii de creanţe, 2) în cazul în care prima exigenţă nu este îndeplinită, Planul este considerat aprobat dacă este votat a) de o majoritate a categoriilor de creanţe, din care una trebuie să fie o categorie de creanţe care beneficiază de cauze de preferinţă sau orice altă categorie decât categoria prevăzută la finalul ierarhiei sau b) de cel puţin o  categorie de creanţe cu drept de vot, alta decât o categorie  care nu ar primi nicio plată în caz de faliment. În aceste două ultime situaţii, Planul se consideră aprobat chiar şi cu votul a minim 30% din valoarea creanţelor afectate echilibrul urmând a se regla prin necesitateau asigurării unui tratament corect şi echitabil. În privinţa voturilor pe categorii, se remarcă: a) o schimbare a ierarhiei creanţelor faţă de cea din reorganizarea judiciară, respectiv creditorii stabiliţi ca fiind indispensabili sunt aşezaţi înaintea creanţelor bugetare; b) faptul că acum, pe baza unor criterii, se pot constitui sub-categorii de creditori care să aibă un tratament diferenţiat în cadrul aceleiaşi categorii de creditori.

După omologarea Planului: a) toate creanţele afectate sunt modificate din punct de vedere al termenului de plată şi/sau al sumei pe care debitorul va fi obligat să o achite din totalul valorii creanţei preexistente, activitatea trebuind restructurată conform măsurilor prevăzute de Plan. Planul va fi opozabil chiar şi creditorilor afectaţi care nu au votat sau au votat împotrivă şi nu va produce efecte directe faţă de creditorii neafectaţi. Pentru ca o reducere a creanţelor să rămână în vigoare, Planul de restructurare trebuie să nu eşueze; b) debitorul menţine conducerea activităţii sale şi îşi va desfăşura activitatea în limitele afacerii sale obişnuite, cu respectarea Planului de restructurare iar administratorul concordatar va avea atribuţii de supraveghere a activităţii debitorului şi a îndeplinirii Planului; c) procedura insolvenţei nu se poate deschide la cererea creditorilor afectaţi; d) executările silite privind creanţele afectate se suspendă de drept; d) creditorul cu creanţă neafectată sau care a acumulat creanţe noi nu poate începe executarea silită individuală fără să notifice în prealabil pe debitor, fiind obligat să participe la negocieri privind condiţiile de aderare la Plan, timp de 30 de zile.

Concluzii

Prin procedura concordatului preventiv companiile îşi pot restructura activitatea, în condiţiile modificării cuantumului sau a termenului de plată a creanţelor păstrând conducerea asupra afacerii şi credibilitatea faţă de clienţi şi furnizori. Modificările legislative cu privire la concordat sunt orientate către: a) sporirea şanselor ca debitorul în stare de dificultate să beneficieze de o aprobare a Planului de restructurare de către creditori, printr-o reconfigurare a mecanismului de vot; b) reglementarea unor instrumente complementare care să sprijine negocierile cu creditorii şi să menţină sau să crească şansele de redresare pe parcursul negocierilor; c) protejarea suplimentară a şanselor de restructurare prin reglementări care aduc în mod obligatoriu la masa negocierilor pe creditorii din afara cadrului concordatului (neafectaţi sau curenţi) înainte de a iniţia o procedură de executare silită. Societăţile în dificultate, cu sprijinul unui practician în insolvenţă experimentat, pot opta, în funcţie de gradul de complexitate, configuraţia masei credale, istoricul relaţiilor cu partenerii săi şi posibilităţile reale pe care le are de negociere cu fiecare dintre creditori, la una dintre cele două proceduri de prevenire a insolvenţei, niciuna dintre acestea neconstituind reţeta universală pentru depăşirea stării de dificultate.

PwC Business Recovery Services S.P.R.L este departamentul de restructurare al PwC România.

Material redactat de Corneliu Muşat, Senior Manager şi Cristian Gavril, Director, PwC Business Recovery Services