Deloitte România: Ce s-a schimbat în fiscalitate pentru a stimula activităţile de cercetare-dezvoltare în industria auto din România

Material de opinie de Gabriel Pătru, Manager, Paul Evi, Manager, şi Alex Rotariu, Senior Consultant, Taxe Directe

Activităţile de cercetare-dezvoltare au reintrat, în ultimii ani, în sfera de interes a companiilor ce activează în industria auto din România, în special sub impulsul politicii derulate la nivel european, de stimulare a retehnologizării, a reducerii emisiilor poluante şi, tot mai accentuat, de electrificare a întregului sector. Vorbim însă şi despre beneficii concrete atât la nivelul companiilor – valoarea adăugată a produselor şi menţinerea statutului de jucători competitivi în piaţă -, cât şi la nivelul angajaţilor, reflectate în salarii mai mari şi stimularea cercetătorilor să se implice în astfel de activităţi în România.

Industria auto este unul din cele mai importante sectoare pentru economia românească, având o contribuţie semnificativă la produsul intern brut. Mai mult, numeroase companii din România desfăşoară activităţi de cercetare-dezvoltare în domeniul auto, fie că vorbim despre producătorii de autovehicule, fie de producătorii de elemente componente necesare acestora sau inginerii de software şi electronică.

Din perspectivă fiscală, în prezent, legislaţia românească prevede o serie de facilităţi pentru companiile care investesc în proiecte de cercetare-dezvoltare, facilităţi a căror aplicare este observată tot mai des în piaţă. Mai exact, vorbim despre un beneficiu fiscal de 8% din valoarea cheltuielilor aferente, precum şi de scutirea de la plata impozitului pe venit, de 10%, pentru angajaţii implicaţi în astfel de activităţi. Aşadar, facilităţile fiscale disponibile au în vedere stimularea activităţilor de acest gen la nivelul companiilor, precum şi pentru stimularea forţei de muncă necesare în acest scop.

Schimbări recente pentru simplificarea accesării facilităţilor fiscale

Având în vedere tendinţele pieţei, domeniul de cercetare-dezvoltare a devenit o temă importantă de discuţie pentru autorităţile publice. Recent, Ministrul Cercetării, Inovării şi Digitalizării, Sebastian Burduja, declara, în cadrul unui eveniment Deloitte, că aportul mediului privat în domeniul cercetării este mai mare decât cel al fondurilor publice, astfel că are în vedere anumite măsuri care să stimuleze suplimentar creşterea investiţiilor private în activitatea de cercetare-dezvoltare.

În acest sens, au fost deja aduse modificări importante cadrului de aplicare a facilităţilor fiscale privind proiectele de cercetare-dezvoltare, noile reguli fiind aplicabile de la 1 ianuarie 2023. Acestea vin să înlăture mai multe neclarităţi care, până acum, au limitat accesarea facilităţilor fiscale pentru cercetare-dezvoltare, şi să simplifice procedura de aplicare.

Este vorba, în primul rând, despre clarificări care privesc definirea proiectelor eligibile (prin introducerea scopului şi a obiectivelor unui proiect), dar şi condiţiile în care este necesară expertizarea acestor activităţi. Marii contribuabili sunt obligaţi, potrivit noilor prevederi, să apeleze la expertiza externă în vederea evaluării eligibilităţii proiectelor şi a activităţilor pentru a beneficia de stimulentele fiscale amintite, dar, pentru celelalte tipuri de contribuabili, expertiza externă va fi opţională, sub rezerva îndeplinirii condiţiilor de formă şi de fond ce pot fi verificate în timpul unei inspecţii fiscale, ulterior aplicării acestor facilităţi.

Urmare a acestor clarificări şi simplificări, este de aşteptat ca jucătorii din industria auto ce desfăşoară activităţi de cercetare-dezvoltare să se îndrepte cu mai multă încredere către aplicarea facilităţilor fiscale specifice.

Nu în ultimul rând, pare că următorii cinci ani vor aduce şi o multitudine de opţiuni de finanţare în sfera cercetării-dezvoltării-inovării, cu aplicabilitate inerentă şi în sectorul auto, şi care vor putea fi cumulate cu facilităţile fiscale specifice activităţii de cercetare. Ghidurile de implementare pentru aceste scheme de finanţare sunt aşteptate în următoarele luni. Însă deja se poate observa o creştere a accentului pus pe colaborarea între mediul privat şi mediul academic, precum şi pe cea între întreprinderile mari, ca deţinători de expertiză (know-how) în domeniu, şi întreprinderile mici şi mijlocii, în calitate de beneficiare/destinatare ale acestui know-how şi ale finanţărilor disponibile, în cea mai mare parte. Întreprinderile mari, cel mai probabil, nu vor beneficia în mod direct de finanţare pentru proiecte de cercetare-dezvoltare, astfel că cea mai bună variantă de finanţare directă în acest caz va rămâne cea a schemelor de ajutor de stat derulate de Ministerul de Finanţe, care permit o flexibilitate mult mai mare în abordare şi sunt, de regulă, aplicabile şi sectorului de cercetare-dezvoltare.

În concluzie, există perspective promiţătoare privind activităţile de cercetare-dezvoltare, atât din punctul de vedere al finanţărilor, cât şi din cel al accesării facilităţilor fiscale disponibile, inclusiv pentru jucătorii din industria auto.