(P) Astorium îşi continuă marşul fulminant cu un al patrulea proiect nou creat în mai puţin de cinci ani. Un interviu cu Ulas Dilmac, Director General Astorium

Cine este Astorium, ce experienţă are?

Suntem o companie relativ tânără, cu o istorie scurtă, dar intensă – din 2017, de când ne-am înfiinţat, am dezvoltat deja 3 proiecte – Astorium Residence, Astorium My Village şi Astorium My Home, pe care le-am vândut în linii mari cu casa închisă, chiar înainte să apucăm să le inaugurăm; acum ne pregătim să îl demarăm pe al patrulea – Astorium Garden, un proiect de 160 de apartamente, cu grădină proprie la parter, piscină cu deck amenajat pentru locatari şi pistă de alergare, care se va concentra pe zona “upper premium”.

Lista de mai sus de proiecte reuşite însă nu cred că spune toată povestea. Dincolo de cartiere, încercăm să construim două lucruri – în primul rând comunităţi pentru viitorii locatari ai acestora şi, în secundar, o reputaţie pentru noi; nu întâmplător numele companiei e parte din numele fiecărui proiect pe care îl abordăm. Construim temeinic, şi oamenii ştiu şi înţeleg asta.

Altfel, ne place să spunem despre noi că suntem o companie de tip “think local, act local”, pentru că am ales să nu funcţionăm într-un registru oportunist, ci să dezvoltăm proiecte în sectorul 3 al Bucureştiului, o zonă pe care o cunoaştem bine, şi să fim vecini cu cei care vor alege să locuiască în comunităţile dezvoltate de noi.

Valoarea noastră adăugată vine din faptul că suntem foarte atenţi la tipologiile de viitori proprietari şi la nevoile lor, din parteneriatele de calitate, precum colaborarea noastră pe soluţii de finanţare cu Libra Bank, dar şi din experienţa noastră solidă şi standardele noastre înalte în domeniul construcţiilor.

Încercăm să fim un model de “value for money” optimizând valoarea pe care o oferim viitorilor noştri clienţi şi cred că facem o treabă foarte bună – rezultatele confirmă faptul că suntem pe direcţia corectă.

  Cum priviţi piaţa rezidenţială din România în acest moment? Cum arată cererea? Dar oferta?

E clar o piaţă în scădere, cu excedent de ofertă şi cerere scăzută. Poate nu se simte atât de mult în Bucureşti, unde scăderea per total a fost de doar 6% faţă de anul trecut, dar e un proces de degradare care din păcate accelerează pe acest final de an.

În funcţie de zonă şi tipologia de apartament există zone care în acest trimestru au văzut scăderi şi de 30%. Principala cauză sunt efectele colaterale ale războiului din Ucraina, care a venit la pachet cu instabilitate financiară, cu inflaţie care a devalorizat rezervele monetare ale populaţiei şi cu costuri de creditare mai mari. Oamenii sunt speriaţi şi nu mai iau decizii raţional; preferă să stea o perioadă în chirie până se lămuresc lucrurile, deşi din multe puncte de vedere acesta ar putea fi cel mai bun moment pentru o eventuală achiziţie imobiliară – în momentul acesta TVA-ul e încă la 5%, oferta e mare şi cererea e mică, există presiune pe dezvoltatori să vândă, pentru că efectele se simt şi la ei, deci există potenţial pentru deal-uri.

Mai mult, cumpărarea unui apartament e o metodă foarte bună pentru protejarea la inflaţie a rezervelor financiare. Până la urmă, ce sens are să laşi banii să se devalorizeze într-un cont când îi poţi transforma într-o investiţie utilă? 

Ce aşteptări au cumpărătorii? Cum s-au schimbat cerinţele lor în ultimii ani?

Cred că etapa în care era suficient să construieşti ceva şi să vinzi pur şi simplu parametric, sau bazându-te doar pe localizare se apropie de sfârşit. Există suficientă ofertă pe piaţă încât să-i permită unui eventual cumpărător să adauge criterii suplimentare în pachetul pe baza căruia îşi construieşte lista de preferinţe.

Până acum discutam de un cumpărător educat şi cu discernământ mai mult în zona luxury, dar observăm din ce în ce mai tare o tendinţă de premiumizare şi în celelalte segmente de piaţă.

Vedem din ce în ce mai des cumpărători tineri care cumpără nu doar un apartament, ci un stil de viaţă, un model de vecinătate, cumpărători pentru care buna calitate înseamnă ceva mai mult decât finisaje şi estetică – înseamnă design funcţional, extra servicii, din ce în ce mai mult resource sharing şi foarte important, un ethos şi un model comunitar puternic şi sustenabil, capabil să crească.

Cred că printre câştigătorii acestei curse vor fi cei care sunt capabili să înţeleagă mai bine aceste aşteptări, răspunzându-le în feluri noi, surprinzătoare, care adaugă ceva palpabil caracterului distinct al unui astfel de construct.

De altfel, o reţetă bună de real estate e un lucru foarte util şi pentru dezvoltator – eficientizând vânzarea, îi permite acestuia să vândă mai rapid şi să-şi etapizeze proiectul mai eficient din punct de vedere financiar; e şi o metodă bună pentru a construi credibilitate şi a proiecta predictibilitate financiară, dacă e să ne gândim că finanţatorii sunt al doilea cel mai important public al nostru. “