Reportaj. De-a lungul şi de-a latul Poloniei, cu trenul şi cu bicicleta. Şi cu bicicleta în tren

Autor: Bogdan Cojocaru 11.11.2022

Pandemia sau mai degrabă libertatea de după lockdownuri, a accelerat două tendinţe: călătoria şi mersul pe bicicletă. Dacă cele două pasiuni se pot împleti, cu atât mai bine. Polonezii călătoresc din ce în ce mai mult, iar statul îi încurajează. Un rol principal în acest sens îl joacă companiile de căi ferate. În Polonia, bicicleta poate fi transportată cu trenul de la un capăt la altul al ţării. Pe linia nord-sud mai lejer, pe direcţia est-vest, unde distanţa este mult mai mare, un pic mai greu, dar totuşi se poate. Despre aceste lucruri povesteşte Nicolae, român stabilit în Polonia, unde are doi copii şi a schimbat mai multe joburi pe la multinaţionale:

Deseori pot fi observaţi pensionari care merg la cumpărături pe bicicletă sau, în zile libere cu vreme bună, familii întregi cu copiii care parcurg distanţe bune pentru a petrece timpul în mod plăcut şi sănătos. Aceasta pentru că în oraşele din Polonia infrastructura de ciclism se dezvoltă din ce în ce mai mult, dar nu este încă la un nivel comparabil cu cel din, spre exemplu, Olanda. În oraşele mari călătoria cu bicicleta nu este tocmai plăcută din cauza aglomeraţiei. Din jurul oraşelor mici, al satelor sau chiar din marile oraşe pornesc mii de trasee pentru bicicletă marcate care pot fi parcurse în diferite moduri: traseu în circuit sau trasee care pot fi începute într-un punct pentru ca, mai apoi, să te poţi întoarce cu trenul. Sau diferite alte combinaţii de traseu pentru biciclete în care transportarea bicicletei cu trenul să reprezinte o componentă importantă a întregii excursii cicliste. Nu toate localităţile care dispun de astfel de trasee dispun însă şi de o gară, însă foarte multe au. Unele dintre aceste trasee sunt amenajate cu pistă (porţiuni din traseul care merge de-a lungul Vistulei) sau trasee tematice care combină drumuri prin pădure, sate, şosele asfaltate cum este Traseul Cuiburilor de Vulturi (Szlak Orlich Gniazd). Mai sunt şi trasee special amenajate în zona montană, a munţilor Beskizi, Beskizii Silezieni.

Aici se poate face o menţiune mai puţin plăcută totuşi: multe din aceste trasee se intersectează cu traseele turistice ale drumeţilor unde cicliştii sunt obligaţi să acorde prioritate „pietonilor“ dar unde mulţi decid să nu o facă. În alegerea traseului, a obiectivelor ce pot fi vizitate sau a altor activităţi ce pot fi combinate cu mersul pe bicicletă în natură sunt o sumedenie de grupuri create pe Facebook, bloguri sau site-uri dedicate acestor activităţi, diferite hărţi şi ghiduri de călătorii cu bicicleta publicate şi reînnoite an de an (Editura Compass de exemplu), precum şi diferite aplicaţii. Pentru călătorii scurte, trenurile locale au locuri speciale amenajate chiar din fabrică pentru transportul unui număr limitat de biciclete, iar dacă aceste locuri sunt ocupate, atunci se poate călători cu bicicleta în zona uşilor vagoanelor unde spaţiul este generos, cu excepţia poate a câtorva garnituri de tren mai vechi încă în circulaţie.

În Polonia există o mulţime de operatori feroviari locali. Pentru încurajarea folosirii bicicletelor, Koleje Slaskie (Căile ferate din Silezia) a oferit posibilitatea transportului gratuit bicicletelor în fiecare weekend timp de câteva săptămâni la rând sau, cu diferite ocazii, posesorii de automobile care alegeau trenul în locul maşinii prezentând permisul de conducere şi talonul maşinii aveau în ziua respectivă transportul gratuit pentru călător. Preţurile biletelor de tren variază în funcţie de compania de transport şi de distanţa solicitată, iar pentru biciclete, în perioada de dinainte de restricţiile impuse de pandemia de coronavirus, porneau de la 5 zloţi iar acum pot ajunge şi la 10-15 zloţi, zlotul fiind aproape la paritate cu leul românesc.

Preţurile acum se tot modifică datorită inflaţiei. înainte de pandemie, plăteam pentru o călătorie fără bicicletă pentru o distanţă de 25 de km 5 zloţi iar acum dau10 zloţi î dar sunt multe oportunităţi pentru a nu plăti şi pentru bicicletă. însă, pentru distanţe mai lungi, de exemplu Cracovia î Gdansk, cel mai potrivit este trenul InterCity al PKP (Căile Ferate Naţionale Poloneze). în funcţie de data la care este cumpărat biletul şi pentru traseul pe care îl are trenul, pentru că aceste două puncte pot fi unite prin trasee diferite, preţul pentru un călător poate varia de la 50 de zloţi şi până la 150, în timpul sezonului existând tot felul de oferte. Iar pentru bicicletă trebuie neapărat rezervat loc şi acesta costă în jur de 10 zloţi. Mersul trenurilor este actualizat o dată la trei luni, iar fiecare sezon are traseele lui lungi adaptate la necesităţile călătorilor. Ca o concluzie, transportarea bicicletei cu trenul este posibilă şi este încurajată.

Critici există, desigur î lipsa spaţiului, personal neînţelegător (deşi personalul căilor ferate ce îşi desfăşoară activitatea în trenuri şi în contact direct cu călătorul se comportă profesionist şi politicos), lipsa înţelegerii din partea celorlalţi călători î de multe ori este vorba doar de nemulţumirea specifică îpolonezuluiî cu privire la orice serviciu public, de orice calitate ar fi el. Au fost cazuri când garniturii de tren de la Gdansk la Zakopane i s-a alăturat un vagon special pentru transport biciclete, iar vagonul a fost utilizat doar pentru o singură bicicletă, sau când nu exista nici un loc special amenajat pentru biciclete în tot trenul, administratorii au luat decizia utilizării câtorva cuşete pentru a transporta un număr limitat de biciclete.

De menţionat, de exemplu, este activitatea Căilor ferate din Silezia pe reţelele de socializare unde prezintă diverse oferte de călătorie dar şi diverse posibilităţi de a călători în scop turistic: îi sunt propuse călătorului variante de călătorie cu trenul la dus şi întors împreună cu un traseu turistic cu sau fără bicicletă. Deci, călătorul are deja la dispoziţie un plan întocmit de care poate să ţină cont. Astfel, scuteşte timp în a selecta transportul dar şi traseul turistic. Iar recomandările Căilor Ferate din Silezia nu sunt dintre cele mai rele, ba, chiar le-am putea recomanda la rândul nostru. Departamentul care se ocupă de această activitate a ştiut să se adapteze la noile condiţii, încearcă să ţină pasul cu noile tendinţe tehnologice şi a reuşit să creeze un conţinut profesionist dar şi plăcut pentru consumator.