Adrian Vasilescu, BNR: Dobânda-cheie, ROBOR-ul şi IRCC-ul au fost intens mediatizate. Un răspuns către directorul editorial al ZF
Directorul editorial al ZF, Cristian Hostiuc, şi-a axat comentariul din ediţia de luni pe un fapt o sută la sută real. Acela că în România sunt puţine familii, mai cu seamă tinere, care îşi pot cumpăra o locuinţă „cu banii jos”. Soluţia, în majoritatea covârşitoare a cazurilor, este creditul bancar.
Un alt adevăr pe care îl remarcă Cristian Hostiuc: „ROBOR-ul a crescut de trei ori, IRCC-ul de patru ori. Într-un an. De aici pleacă discuţiile aprinse din cercurile celor care s-au împrumutat la bănci să-şi cumpere o locuinţă. Ce cred ei acum? Că le-au explodat ratele!”
În alte privinţe însă, mai cu seamă în cele referitoare la cauze, opiniile noastre se despart. Mai mult: cei care i-au citit comentariile lui Cristian Hostiuc, din lunile din urmă, vor fi observat diferenţa de abordare. Comentariile lui, de regulă, sunt bazate pe analize economice obiective. De această dată, în schimb, într-o analiză împinsă pe coordonate emoţionale, ajunge la funcţia creditului de a reduce tensiunile sociale.
Motivând că tinerii vor să aibă viaţa lor, să aibă propriul lor apartament şi că, din această perspectivă, dacă nu ar avea de unde să ia credite s-ar întreba când mor bunicii ca să se multe în casele lor. Dintr-o altă perspectivă însă, aceea a scumpirii dramatice a ratelor acestor credite, pe care le achită lunar, ei au multe întrebări la care nu primesc răspunsuri. Ori, dacă le primesc, nu cred în ele.
Cauza?! „Nu le-a spus nimeni, atunci când au luat credite cu dobânzi mici, ce va urma!”… Şi că BNR s-ar ascunde în spatele inflaţiei!
Adevărul e altul! Din toamna lui 2017, de când ROBOR-ul a început să urce împins de inflaţie - după ce ani buni nici inflaţia şi nici ROBOR-ul n-au deranjat pe nimeni în România - strategia de comunicare a BNR a înscris în prim-plan explicarea publică a acestui fenomen. În raport cu dinamica evenimentelor, a împrejurărilor, pe măsură ce inflaţia a urcat până când România a ajuns să măsoare cea mai mare creştere a preţurilor din Uniunea Europeană, Banca Naţională a fost continuu prezentă în spaţiul public cu explicaţii detaliate. Rând pe rând, în timp ce treptat erau activate, pe lângă ROBOR, dobânda de politică monetară, controlul strict al lichidităţii în sistemul bancar, ratele rezervelor minime obligatorii şi după ce, prin lege, a fost introdus IRCC-ul în mai 2019, toţi aceşti indicatori financiari au dobândit un grad foarte înalt de mediatizare. Explicaţiile şi avertismentele - fie privind riscurile de creditare sau de dobândă, fie privind vulnerabilităţile ce pot interveni într-o ţară cu cicluri inflaţioniste frecvente - au ajuns la public prin documente oficiale, prin vocea guvernatorului sau prin vocile comunicatorilor invitaţi frecvent să-şi spună opiniile la TV, la radio, în ziare sau pe platforme online.
Directorul editorial al ZF crede că guvernatorul BNR ar trebui să încerce să explice mai mult cum este cu această creştere a dobânzilor. Şi să facă mai mult pentru ca oamenii să nu creadă că această creştere de dobânzi e îndreptată împotriva lor! Oricând, într-un astfel de demers, e loc pentru a face mai mult, pentru a explica mai mult. Cum e loc şi pentru a fi analizat, în toată complexitatea lui, dialogul BNR cu societatea pe tema actualului ciclu inflaţionist, care este de sorginte globală.
BNR a a subliniat apăsat, deseori, că în România majoritatea banilor în circulaţie reprezintă o datorie a băncilor creditorii lor. La cei care deţin conturi de depozite. Mai bine de jumătate din populaţia ţării, cam 60 la sută. Ei au suportat şi încă suportă „represiunea financiară” impusă de inflaţie. Banii lor, din care se dau credite, îi apără întâi şi întâi BNR. Debitorii, cei cu împrumuturi luate de la bănci, sunt în jur de
2,1 milioane. Dintre care doar vreo 600.000 la credite pentru locuinţe. Dezbaterea despre această categorie de clinţi ai băncilor e universală. Nu doar în ţările bogate, ci şi la noi, dacă s-au calificat pentru credite înseamnă că au un venit sigur şi că au avut posibilitatea să adune suma necesară, care nu e deloc mică, pentru a-şi fi acoperit avansul cerut de bancă. Mulţi sunt, cum notează Cristian Hostiuc, corporatişti. Tineri cu posibilitate să înţeleagă corect explicaţiile date de BNR. Plus ce exprimă în realitate sprijinul primit, posiblitatea de a renunţa la ROBOR şi de a opta pentru IRCC ori pentru dobânzi fixe.
Citându-l pe guvernator, Cristian Hostiuc aminteşte o subliniere dintr-o recentă conferinţă de presă, în care reamintea că atât timp cât inflaţia nu scade, nici dobânda nu are cum să scadă. „Dar inflaţia, notează în final, este princilala responsabilitate a BNR”. Aşa este! Mizând înasă pe o „linie strategică bine calibrată”. Ceea ce înseamnă că va ridica dobânda până la înălţimea unei linii care să nu fie nici mai sus, dar nici mai jos de nivelul la care inflaţia să poată fi neutralizată. E un pariu greu.