Opinie Sorin Pâslaru, ZF: „We need to make Europe strong again”. A apărut un nou Trump în Europa? De ce spune unul din liderii de business ai Europei de Vest că anii cei buni s-au dus şi ce poate face România pentru a rămâne pe drumul dezvoltării

„We need to make Europe strong again – Trebuie să facem Europa din nou puternică”. Cine s-ar fi aşteptat ca în ajunul Zilei Naţionale, când toată România se uită spre vest cu întrebarea când vom fi şi noi ca ei, unul din liderii de business ai Europei de Vest să spună că anii cei buni ai Europei s-au dus?

Şi ce-ar trebui să se întâmple ca să revină? Andreas Treichl, fostul şef al Erste Bank, proprietarul BCR, acum preşedinte al Fundaţiei Erste, spune că fără o nouă integrare locul Europei în lume ca prosperitate şi putere este ameninţat.

„În anii ‘90 Europa (de Vest – n.red.) era pe locul 1 în lume în industrie, în exporturi, în inovaţie. Problema este că am acumulat bogăţie bazându-ne pe lanţuri de aprovizionare de energie sau materii prime din ţări cu care acum relaţiile sunt altele. Avem doar integrare industrială. Dar integrare a apărării, a datelor, a transporturilor, a pieţelor financiare şi a burselor nu avem”. Da, nu avem. Austria nu e încă în NATO :).

La 104 ani de la Marea Unire, România nu poate să-şi imagineze viitorul fără Uniunea Europeană, iar când la forumul Aspen, organizat la Bucureşti în această săptămână odată cu reuniunea miniştrilor de externe ai NATO, unul din liderii de business din Austria, care a gândit expansiunea băncii în Europa de Est, vorbeşte de vremurile bune la timpul trecut mulţi ridică din sprâncene.

Cum adică, abia am venit şi noi la masă şi petrecerea s-a terminat? Nici nu am terminat cu integrarea, cu MCV-ul, cu Schengenul şi globalizarea şi acum vorbim de „deglobalizare”, „reglobalizare”, „globalizare localizată - localised globalised world” şi „friendly shoring – investiţii în vecinătăţi prietene”?

De ce a ajuns businessul să depindă atât de mult de politică? De ce a intervenit atât de mult politica în business? Cum de au devenit gazul şi 5G-ul arme? În anii ‘90, libertatea comerţului şi a investiţiilor erau conceptele sfinte în noile manuale de economie de la ASE, astăzi este tot pus sub semnul întrebării.

În urmă cu 2-3 decenii, politica şi businessul erau separate. Căderea Zidului Berlinului şi a graniţelor de comunicare a determinat mutarea investiţiilor spre est. Cu burta goală, China tăcea. Tăcea şi acumula investiţii de mii de miliarde de euro. Toată lumea era aparent fericită. Capitalul internaţional a avut de câştigat, consumatorul american sau vest-european a câştigat din preţuri mai mici pentru mărfuri. Puterea de cumpărare creştea.

Încet-încet, Estul a prins glas. Când abia prinzi un loc în picioare la masă, nu iei cuvântul. Nici nu exişti pe ordinea de zi. Uite că între timp puterea economică conduce la cerinţe politice. Estul prinde glas. Şi dintr-o dată Vestul se întreabă: cum am ajuns noi dependenţi de China şi de India la medicamente, cipuri sau 5G sau de Rusia la gaz şi petrol?

Întrebarea principală care se pune acum în centrele de putere ale Occidentului este cine va rămâne la masă după ce noile formule ale globalizării vor fi materializate într-o şi mai mare proporţie decât până acum.

„Pentru noi anii ‘90 nu au fost atât de fericiţi. Ne-am revenit, dar avem acum o economie în care 50% din exporturi sunt făcute de multinaţionale. Este bine pentru crearea de locuri de muncă, dar nu la fel de bine pentru crearea de bogăţie. Nu la fel de bine pentru acumularea de capital”, spune Marek Dietl, consilier al preşedintelui Poloniei, prezent la aceeaşi dezbatere.

Polonezul are aplombul unui reprezentant al unei mari puteri economice. „România şi Polonia vor câştiga din deglobalizare şi re-globalizare. Iată exemplul UiPath, de reglobalizare în spaţiul digital. Noi vom câştiga din competiţia dintre Statele Unite şi China”, spune el.

Ce va fi în locul globalizării? Unii vorbesc de regiuni integrate – aceasta ar fi „globalizarea localizată”, alţii de „friendly shoring” – investiţii în ţări prietenoase. Dacă ani de zile am învăţat că naţionalul nu contează în business, că regele este clientul şi consumatorul, o luăm de la capăt acum?

România păşeşte în anul său

105 de existenţă după Marea Unire într-o lume în care tensiunile comerciale şi de securitate s-au transformat într-un război real desfăşurat la doar câteva sute de kilometri şi în alte războaie comerciale de peste mări.

Probabil că este în ADN-ul umanităţii această pendulare între cooperare şi antagonism, între înţelegere şi agresivitate. Speranţa este că raţionalul va triumfa şi că nu intrăm într-o lume care are nevoie să fie dezechilibrată prin războaie pentru a funcţiona.