#superstories. Pariul ZF pe viitorii campioni. Alexandru Prâsneac, atletism, 16 ani: Tot ce fac e din pasiune pentru sport şi acest lucru mă ajută cel mai mult să continui

♦ Alexandru Prâsneac face atletism de performanţă de trei ani, însă legătura sa cu sportul este mai veche, avându-l model chiar pe tatăl său, care îi este şi antrenor în prezent. Tânărul sportiv vrea să doboare recordurile naţionale la alergare şi crede că munca este peste talent în sport.

1. Cum ai început să practici acest sport, atletismul?

Tatăl meu, care îmi este şi antrenor, a fost atlet şi de mic am vrut să fac asta. Am vrut să îi calc pe urmele tatălui meu (Cristian Prâsneac - n.red.).

 2. Ce îţi place cel mai mult la atletism?

Mi se pare că tot ce fac e din pasiune pentru sport şi acest lucru mă ajută cel mai mult să continui. Am început de mic să alerg, prima cursă a fost la 2 ani şi 10 luni, dar performanţa am început-o de vreo trei ani. Ca orice copil, am fost atras şi de fotbal, dar am ales să fac atletism şi acum nu regret această alegere.

 3. E mai uşor, fiind un sport individual, sau dincontră?

Consider că un sport individual este mult mai greu decât unul de echipă, pentru că aici te antrenezi pentru tine, iar la un sport de echipă te ajută foarte mult şi coechipierii.

 4. La ce club practici/eşti legitimat in prezent?

Sunt legitimat la CSM Dorna Vatra Dornei, dar am şi dublă legitimare la CSM Bucureşti.

 5. Cine te-a susţinut cel mai mult în acest sport?

Parinţii m-au susţinut. Am avut susţinere şi din partea federaţiei. Ne-a ajutat cu un cantonament înainte de Campionatul European anul acesta.

6. Este scump acest sport?

Se investeşte foarte mult în suplimente, cantonamente, consider că fără ele nu poţi face performanţă.

7. Cum arată o zi din viaţa ta de sportiv?

Merg la şcoală, încerc să nu lipsesc foarte mult, chiar dacă nu prea îmi permite timpul, având antrenamente şi concursuri. Apoi plec la antrenament, cele principale sunt de alergare, intensitate, volum, depinde de zi.

8. Cât de dificil este parcursul în acest sport, din punctul tău de vedere?

Depinde foarte mult şi de susţinerea pe care o ai, eu am avut foarte mult noroc cu tatăl meu care îmi este antrenor şi consider că nu aş fi progresat cu alt antrenor cum am facut-o cu el.

9. E mai greu sau mai uşor să fii antrenat de propriul părinte, este mai strict cu tine?

Este strict şi apreciez asta pentru că nu mă menajează pentru că sunt copilul lui, la concurs sunt egal cu ceilalţi sportivi pentru el, la antrenament la fel şi asta consider că este un plus pentru mine.

10. Cât de mult te-a ajutat sportul până acum?

M-a ajutat foarte mult, în dezvoltare, atât fizic, cât şi ca persoană.

11. Cum arată sportivul ideal, ce calităţi are?

Trebuie să aibă pasiune pentru sport, dar şi să aibă titluri. Munca este peste talent oricând, dacă nu munceşti, degeaba ai talent.

12. Care este sportivul preferat?

Ca sportiv din orice sport, ca idol îl am pe Cristiano Ronaldo, mă motivează foarte mult ceea ce a reuşit să facă şi stilul lui de viaţă. În atletism, este David Rudisha, deţinătorul recordului mondial la proba pe care o practic. Aş spera ca pe viitor să mă apropii cât mai mult de acel record.

13. Care sunt obiectivele tale? Ce titluri/ medalii îţi doreşti să obţii?

Anul viitor aş dori ca atât în sezonul de sală, dar şi în cel de aer liber, să dobor cele două recorduri naţionale, care consider că nu sunt aşa de greu de făcut. Aş vrea să iau o medalie la Festivalul Olimpic al Tineretului European.

14. Care este titlul la care ţii cel mai mult dintre rezultatele tale?

Cea mai valoroasă medalie a mea până acum este titlul de vice-campion balcanic în sală, la o categorie superioară.