Opinie Matei Păun, partener fondator al Black Sea Fund: România nu poate evita o recesiune. Dar dacă se concentrează pe dezvoltarea infrastructurii şi pe educaţia forţei de muncă, poate diminua efectele cele mai nocive ale unei crize economice

Toţi indicatorii economici din Europa Occidentală şi SUA arată că ne apropiem de o recesiune.  Deja sunt indicii foarte clare în Germania, Marea Britanie, dar şi în SUA că aceasta este direcţia. Şi nici nu are cum să fie altfel când tendinţa a fost de a creşte puternic dobânzile. Un factor pozitiv este că Europa a reuşit să îşi umple rezervele de gaze, ceea ce ne dă speranţă că vom trece peste această iarnă fără complicaţii majore. Dar acest lucru nu înseamnă decât că am amânat criza energetică pentru iarna viitoare.

Sectoare întregi ale industriei europene suferă puternic şi astfel asistăm la o reaşezare a industriei Europei. Multe companii s-au mutat în SUA sau iau în serios această opţiune. Zona materialelor de construcţii, a metalelor şi a petrochimiei suferă în mod deosebit. Efectiv, Europa nu mai este competitivă din punct de vedere energetic şi pierde enorm de mult din competitivitatea pe care o avea, în special în faţa unor state care au acces la energie mai ieftină.

În sistemul energetic european nu există ţară care să nu sufere. Îmi este greu sa îmi închipui o industrie românească care să funcţioneze la capacitate maximă în contextul în care Germania şi Franţa suferă. Suntem foarte apropiaţi de aceste economii mari şi este greu de crezut că nu vom fi contaminaţi având în vedere că ei sunt principalii noştri clienţi. Suntem pe o piaţă liberă a energiei, iar acest lucru vine şi cu aspecte mai puţin plăcute. Industria din România suferă la fel de mult ca alte industrii, iar noi suntem încă deficitari la infrastructură şi trebuie să ne pregătim forţa de muncă. Însă, teoretic ar putea exista nişte premise de care să beneficiem în această reaşezare. Nu sunt foarte optimist, dar, dacă avem şi puţin noroc, poate vom reuşi.

Lipsa energiei este problema de bază a acestei posibile crize economice pentru că afectează în mod direct competitivitatea industrială de pe continent. Problema energetică este una fundamentală pentru că din cauza acesteia sectoare întregi nu mai fac faţă. Inflaţia este un factor major de criză, dar ea este determinata şi de această criză energetică.

Şi, din păcate, nu există soluţii clare pentru rezolvarea acestei probleme, ci doar soluţii care se pot implementa pe termen lung şi care vor rezolva problema de producţie, dar nu şi pe cea de preţ. Europa renunţând la gazul rusesc şi folosind gazul lichefiat, automat îşi asumă un cost mai mare. Iar peste câţiva ani, când vom avea infrastructura necesară pentru a utiliza suficient de mult gazul lichefiat, vom avea probleme de costuri. De asemenea, tranziţia către energie verde este un proiect pe termen mediu şi lung, deci, cu siguranţă, nu ne vom bucura de acest tip de energie în următorii ani. Şi energia verde alimentează trendul inflaţionist pentru că este scumpă.

Din păcate, criza energetică nu se va rezolva curând, ba chiar s-ar putea să se rezolve într-un viitor foarte îndepărtat.

Per total, sunt destul de pesimist în ceea ce priveşte prognozele economice pentru Europa.

Astfel, întrebarea care apare este: Ce vom face la nivel de ţară şi de continent? Cum ne vom reaşeza? Ce vom face cu muncitorii disponibilizaţi? Acestea sunt probleme mari pentru că, de exemplu, în Germania întregul sector chimic este în mare pericol. Iar sectorul chimic

alimentează câteva zeci de alte sectoare. Vorbim despre probleme mari la care în acest moment eu nu văd o soluţie pentru că lucrurile sunt destul de complicate.

Este clar că în contextul în care economia europeană intră într-o recesiune, România nu ar putea să evite aceeaşi situaţie. Deja vedem această tendinţă din felul în care oamenii consumă. Sunt sectoare în care se observă o reticenţă, oamenii se gândesc de două ori când fac cumpărături. Cred ca sectorul imobiliar va avea destul de mult de suferit, mai ales dacă creditarea se scumpeşte, iar materialele de construcţii continuă să aibă preţuri tot mai mari. De asemenea, contextul pentru exporturi se complică, iar toate aceste lucruri laolaltă mă fac să văd cu greu o situaţie bună în ceea ce priveşte România.

Un rol esenţial în a evita o posibilă recesiune va consta în capacitatea României de a avea acces şi a cheltui banii disponibili din fonduri europene şi PNRR, sume care pot reprezenta până la 4% din Produsul Intern Brut al ţării. Aceste sume sunt esenţiale mai ales că sunt alocate în special pentru domenii esenţiale pentru România, precum transporturi, dezvoltare regională, educaţie, mediu, sănătate.

României îi lipseşte o infrastructură adecvată, iar acest fapt ne împiedică să fim competitivi în privinţa transporturilor şi a logisticii astfel încât degeaba avem forţă de muncă ieftină dacă nu putem livra într-o manieră decentă ceea ce producem. Motivul pentru care Polonia, Ungaria şi Cehia continuă să domine în a atrage investiţii străine este infrastructura funcţională, eficientă. Pe noi nu ne ajută nici geografia, dar am putea compensa cu o infrastructură bună. Spun de 20 de ani că este nevoie de un program strategic, de interes naţional şi accelerat pentru aîmbunătăţi infrastructura.

De asemenea, cred că este nevoie să punem mai mult accentul pe tot ceea ce înseamnă educaţie, mai ales pe cea de lungă durată, acea aşa-numită lifelong learning. Pentru a fi mai competitivi în arii mai complexe, educaţia forţei de muncă trebuie să fie o prioritate.

Deci m-aş concentra pe infrastructură şi pe educaţia forţei de muncă. Dacă facem aceste lucruri, vom avea o şansă bună de a temporiza efectele cele mai nocive ale unei crize economice”.

Matei Păun este un specialist cu peste 20 de ani de experienţă în domeniul investiţiilor, până acum fiind implicat în zeci de tranzacţii. Din 2018 este cofondator al Black Sea Fund, fond de investitii axat pe tranzacţii cu IMM-uri din România.