ZF/ING Definim Viitorul Sustenabil. Ritmul finanţărilor sustenabile a accelerat în ultimii trei ani, însă companiile din piaţa locală trebuie să-şi construiască mai mult produsele în jurul paradigmei de ecodesign

♦ Companiile din România trebuie să gândească produse a căror durată de viaţă poate fi prelungită fără a fi risipite resurse ♦ Băncile şi companiile mari ar trebui să îi ajute cu informaţii şi pe antreprenorii care sunt la început de drum pe modelul ecodesignului.

Nevoia de finanţare pentru proiecte de reciclare, economie circulară sau alte investiţii care ţin de sustenabilitate a crescut în mod accelerat în ultimii trei ani, însă companiile trebuie să înţeleagă mai bine conceptul de ecodesign şi să îşi construiască produsele în jurul acestuia, după cum au explicat invitaţii emisiunii ZF Definim Viitorul Sustenabil, realizată în parteneriat cu ING Bank. 

„În ultimii ani vedem o accelerare atât a nevoilor de finanţare pe acest domeniu şi ne putem mândri cu câteva finanţări. În 2022 am dat prima astfel de finanţare semnificativă că­tre unul dintre clienţii noştri, grupul Promate­ris, lider pe piaţa de ambalaje biodegradabile şi compostabile, dar am continuat apoi cu mai mult de 11 milioane de euro acordate anul trecut pe zona de sustenabilitate“, a explicat Codin Negovan, head of sales network în cadrul diviziei de Business Banking a ING Bank România. 

În prima parte a anului trecut, ING Bank România a acordat un credit de 8,5 milioane de euro grupului Promateris, astfel încât compania să poată creşte capacităţile de producţie pentru ambalaje biodegradabile şi compostabile.

„Nouă ne place să credem că suntem foarte agili şi că răspundem destul de rapid la ceea ce vedem pe piaţă, dar cred că este important pentru toţi cei care urmăresc această emisiune să înţeleagă că nu există un ambalaj magic, practic ambalajul este sustenabil sau nu în funcţie de sistemul din care face parte, în funcţie de modalitatea prin care ajunge să fie reutilizat, reciclat, compostat“, a subliniat Tudor Georgescu, CEO al Promateris.

El atrage atenţia că dincolo de ceea ce putem produce în România este important să ne uităm şi spre modul în care construim aceste produse, iar paradigma de la care pornim trebuie să fie cea a ecodesignului.

„Pe scurt, ecodesignul înseamnă proiectarea unui produs astfel încât acesta să poată fi cu uşurinţă reutilizat, reparat sau reciclat. Atunci când ne gândim la un ambalaj sau la orice tip de produs electronic, spre exemplu, trebuie să luăm în considerare că are o durată de viaţă limitată, pe care încercăm să o prelungim“, a explicat Alexandru Laibăr, directorul executiv al Coaliţiei pentru Economia Circulară. 

Laibăr a oferit în emisiune exemplul unei producător olandez de telefoane mobile, care construieşte produse modulare, astfel încât fiecare client poate înlocui cu uşurinţă componenta telefonului care nu mai funcţionează, pentru a-i prelungi acestuia durata de viaţă.

„Observăm din ce în ce mai mult că inclusiv companiile din România adoptă metode de ecodesign, în primul rând datorită tranziţiei europene de la economia liniară la economia circulară, şi probabil pentru că doresc să rămână competitive în piaţa în care activează. Nu există limitări în ceea ce priveşte ecodesignul, până la urmă este vorba despre cercetare şi dezvoltare, la care noi românii obişnuiam să fim foarte buni“, a adăugat el.

Dintr-o perspectivă a finanţatorului, Codin Negovan spune că majoritatea companiilor din piaţa locală sunt încă la început de drum, dar că mediul antreprenorial poate împrumuta know-how de la companiile mari care au pornit deja pe acest drum.

„Pe partea de design ecologic al produselor majoritatea companiilor sunt la început de drum şi aici băncile şi companiile mari care au trecut deja prin acest process pot contribui cu informaţie şi cu a învăţa antreprenorii să se uite la acest design de produs de la început, având eco în minte“, a declarat Negovan.

Definim viitorul sustenabil este un proiect editorial al Ziarului Financiar realizat cu susţinerea ING.

Codin Negovan, head of sales network, Business Banking ING Bank Romania

• Trebuie să spunem că sustenabilitatea este în centrul strategiei şi valorilor ING Bank, atât pe plan global, cât şi pe plan local. Tranziţia către o economie circulară a început acum mai bine de 20 de ani şi astăzi noi putem spune că ING Bank este banca pentru sustenabilitate, iar ING îşi propune ca prin puterea propriului exemplu de a duce propriul model de afaceri către unul sustenabil să sprijine în acelaşi timp prin finanţările sale companiile care îşi propun obiective în zona de sustenabilitate sau pe zona economiei circulare.
• Ce înseamnă această tranziţie? Înseamnă tranziţia de la modelul din perioada industrializării globale, bazat pe principiul cumpărăm, folosim, aruncăm, către principiile care înseamnă reducem, reutilizăm, reciclăm, astfel încât să aliniem creştrea economică locală şi globală cu impactul pozitiv asupra mediului şi asupra societăţii.
• Astăzi ce vedem în principal sunt companii care se uită la modul în care ar recicla produsele sau cele care se uită pe tot lanţul de aprovizonare cum ar trebui materialele să fie reciclate sau reutilizate.
• Noi ca bancă încercăm să dăm şi noi un astfel de model. Noi înşine pe partea de persoane fizice am regândit tot ce înseamnă partea de carduri. Avem carduri care sunt făcute astăzi din plastic reciclat şi promovăm puternic şi e tot mai utilizat cardul virtual, care nu mai presupune plastic, nu mai presupune consumuri de materiale. De asemenea, pe partea de companii am venit şi am introdus un produs complementar POS-ul clasic, este Soft POS, care ne transformă telefonul într-un instrument de acceptare la plată a cardurilor eliminând nevoia de a consuma plastic pe un POS standard.

Tudor Georgescu, CEO Promateris

• Vedem că în comerţul modern legislaţia referitoare la ambalaje se respectă cu stricteţe, pe când în comerţul traditional găseşti probabil zeci de mii de tone de plastic care nu intră în sistem, nu ştie nimeni cum intră în piaţă şi cum ajunge în final la groapa de gunoi.
• Avem o piaţă a ambalajelor la nivel european de 189 de miliarde de euro şi estimarea noastră este că la nivelul ţării este undeva la 1 miliard de euro, dar cuprinde tot ce înseamnă ambalaje, începând de la sticlă, plastic, metal, etc. Este o piaţă în creştere, iar ambalajele pe care astăzi le numim sustenabile vor devein singurele ambalaje legale. Adică ce spuneam mai devreme, bio, post-consumer recycled şi hârtie sunt ambalajele viitorului. Nu avem în acest moment o soluţie mai bună. Şi bineînţeles că aceste tipuri de ambalaje vor avea reşteri în următorii ani pentru că va trebui să înlocuiască volumul de ambalaje care încă se găseşte pe piaţă şi care este din plastic, plastic subţire, importuri din China, etc.
• Ambalajele pe care le consumăm acasă sunt contaminate cu resturi de mâncare, fie că vorbim de cutii de carton în care a fost pizza, de pungi în care a fost mâncare sau de sticle care nu au fost spălate foarte bine. Din punctul meu de vedere, dacă problema contaminării cu resturi de mâncare ar fi rezolvată printr-o separare măcar a resturilor organice de cele reciclabile, ar fi un mare pas înainte. Există cadru legislativ, dar la nivel de punere în practică nu suntem unde trebuie să fim.

Alexandru Laibar, director executiv Coaliţia pentru Economie Circulară

• Din practică, inclusive la Promateris observăm că designul de ambalaje noi, bio, care pot fi reciclate şi compostate foarte uşor, este un mare pas înainte în piaţa de ambalaje. Până la urmă depinde de noi să adoptăm aceste ambalaje noi şi să profităm la maximum de ceea ce avem ca resurse. Practic, aş putea spune că deşeurile sunt nişte resurse foarte importante pe care ar trebui să le valorificăm, dacă vrem să rămânem competitivi pe piaţa europeană.
• Colectarea separate este o problem la nivelul deşeurilor municipal, reciclatorii se confruntă cu această problem a deşeurilor contaminate absolut toate tipurile de deşeuri întâmpină această problemă şi aş vrea să vă dau nişte cifre ca să înţelegem oarecum contextul în care ne aflăm. Rata de reciclare a deşeurilor municipale în România este undeva la 13%, conform Eurostat, în Polonia 44%, iar campioană este Olanda cu 53%. În general, ţările nordice se descurcă foarte bine la capitolul ăsta. Bineînţeles că această rată de reciclare are un impact foarte mare şi asupra ratei de reutilizare a materiilor prime. Astfel, Olanda a ajuns la un grad de reutilizare a materiilor prime de 27%, Polonia este la 13%, iar noi în România ne situăm la un dezonorant procent de 2%.

Elvis Popescu, director comercial Oltenia Electronics

• Dacă vorbim de gradul de reciclare în ţara noastră pot spune că tot timpul am avut un mic decalaj faţă de ţările europene, dar perspectivele sunt din ce în ce mai favorabile şi pentru noi, iar de la an la an se vede o schimbare în acest sens.
• Odată ce un produs şi-a atins durata de viaţă el trebuie să fie colectat şi valorificat ca atare, toate materialele ce se pot recupera trebuie să ajungă la un reciclator şi acesta să îl pună în valoare.
• Sunt anumite deşeuri electronice pe care noi le tratăm aici, pe cealaltă parte deşeurile pe care noi nu le putem trata cu echipamentele şi utilajele specifice le vindem mai departe către colaboratori care sunt dotaţi în acest sens.
• Pentru un deşeu electronic simplu, un aragaz sau o maşină de spălat, procentul de recuperare este destul de ridicat, ajunge undeva între 89% şi 96%. Important este ca fiecare material care este rezultat din dezmembrarea deşeului respectiv să ajungă spre valorificare încât să ajute în acest fel la economia circulară.