Va produce criza energei o dezindustrializare cum nu s-a mai văzut în Europa? Şefa asociaţiei industriei auto germane (VDA) a criticat UE că duce o „poli­tică antiindustrie“ pentru că face ca producţia auto să fie mai scumpă

VDA nu este o simplă organizaţie de lobby, ci reprezintă cea mai puternică, influentă şi poate controversată industrie din Europa. De industria germană auto depind, de exemplu, economia Ungariei şi Cehiei şi furnizori din multe alte state europene. 

Şefa VDA este Hildegard Müller, fostă parlamentară şi politician conservator. Aver­tis­mente ca ale sale au lansat de când a început criza energiei mai mulţi executivi din sectorul auto european, dar şi din alte industrii. De asemenea, tema pare un subiect preferat în presa de propagandă din China şi cea alar­mistă din Marea Britanie.

În China, industria de export este puternic subvenţională, iar în Marea Britanie politicile de dezindustrializare din epoca Thatcher, când s-a pus accentul pe servicii, în special pe cele financiare, au contribuit la criza mul­tiplă cu care se confruntă econo­mia şi societatea britanică astăzi. Prin urmare, se în­dreaptă industria euro­pea­nă spre colaps?

Teoria spune că părţi ale centrelor in­dustriale s-ar putea confrunta cu o „dez­in­dustrializare necon­trolată“ în condiţiile în care preţurile mari ale energiei şi gazelor natu­rale forţează producătorii de îngrăşăminte chimice, chi­mi­cale, oţel şi aluminiu să-şi o­preas­că operaţiunile, crescând pericolul de re­cesiune, sau să-şi mute producţia în ţări unde au condiţii mai bune de afaceri, după cum explică Eirik Wærness, vice­preşedinte la Equinor, compa­nie norvegiană de energie.

BASF, conglomerat ger­man cu operaţiuni mari în domeniul in­dus­triei chimice, a anunţat în toamna anului trecut că îşi va restrânge per­ma­nent activitatea din Ger­mania şi se va extinde în China. Directorii grupului au spus că piaţa chimicalelor din Europa a crescut foarte slab în ul­ti­mul deceniu, iar picătura care pentru ei a umplut paharul este explozia preţurilor energiei şi gazelor naturale.

Condiţiile de pe piaţa europeană reflectă şi înăsprirea legislaţiei UE, chestiune de care se plâng şi alte industrii, printre care cea a oţelului şi aluminiului. Prin urmare, este vorba de ceea ce pot fi considerate valori europene, cum ar fi protecţia mediului şi înverzirea eco­nomiilor. Müller, de la VDA, spune că po­liticile industriale ale UE „nu se aliniază la nevoile industriei“.

Acestea stabilesc obiective, dar nu oferă companiilor mijloacele necesare pentru a ajunge la ele. „Alte regiuni, cum ar fi SUA, dezlănţuie în timp ce noi restricţionăm“, a explicat lobbyista, menţionând ca exemple clasificările mai stricte privind riscurile pentru sănătate ale litiului, care pot „descuraja producţia de baterii“ pentru maşinile electrice, şi propunerea unor reforme noi pentru maşini fără emisii de CO2. Noile reguli ar obliga pro­ducătorii auto să reorienteze resurse financia­re preţioase destinate maşinilor electrice spre motoarele cu combustie internă pentri a îndeplini standardele mai stricte privind emisiile. „Este o politică antiindustrie şi în cele din urmă anticlimă“, a mai spus şefa VDA. Dar ea reprezintă, până la urmă, un grup al cărui lider, Volkswagen, a fost prins trişând la testele de poluare.

Baza industrială a Europei asigură locuri de muncă pentru 35 de milioane de oameni, ceea ce reprezintă 15% din populaţia cu vârstă activă. Prin urmare, cu problemele din sector nu este de glumit. Au apărut deja dovezi că grupuri mari reduc producţia în anumite sectoare din cauza penuriei de energie. Dacă iarna ar fi fost mai rece, problemele ar fi fost mai mari. Deocamdată, depozitele de gaze ale UE sunt pline ochi.

Penele de curent anunţate în toamnă nu au venit. Preţurile gazelor au mai scăzut. În loc de Rusia, Europa a devenit dependentă pentru gaze de SUA.

Germania arde mai mult cărbune. Recesiunea cruntă se amână. Dezindustrializarea „necontrolată“ despre care au vorbit mulţi s-ar putea să nu se întâmple. Însă procesul de dezindustrializare din ultimul deceniu continuă şi probabil va accelera. Războiul Rusiei contra Ucrainei continuă, SUA, Marea Britanie şi Polonia, şi nu UE ca întreg, având iniţiativa în sprijinirea Kievului. Industria de armament a SUA funcţionezaă la viteză maximă.

Tema dezindustrializării a ajuns şi la politicieni care, scrie Politico, şi-au dezavantajat companiile industriale prioritizând subvenţionarea energiei pentru populaţie. Companiile europene şi-au pierdut din competitivitate. Iar puterea de cumpărare a populaţiei scade din cauza inflaţiei. Companiile chineze profită şi atacă piaţa europeană cu produse ieftine. În schimb, SUA vrea să subvenţioneze producţia industrială din America de Nord dacă aceasta duce la înverzirea economiei. Europenii îi acuză pe americani de populism economic şi se tem că le vor fura fabricile. Dar fabricile lor au plecat de mult în alte părţi. Toţi cei trei mari constructori auto germani au uzine, de exemplu, în China. Despre procesul de dezindustrializare al Europei se discuta şi dinainte de pandemie. Jürgen Rüttgers, fost ministru al cercetării în Germania, vorbea în 2018 de nevoia ca UE să prioritizeze în politicile sale de cercetare inteligenţa artificială şi securitatea cibernetică pentru a revigora industria şi recupera locurile de muncă pierdute prin plecarea companiilor în străinătate. Problema este veche. O arată faptul că din cele mai valoroase 100 de companii din lume, doar 14 sunt din Europa.