La 164 de ani de la la Unirea Principatelor, moldovenii se simt abandonaţi: nu au autostrăzi care să-i lege de ţară iar nivelul veniturilor este la jumătate faţă de Bucureşti. Cum arată PIB-urile actuale pe cele trei regiuni istorice

♦ Moldova, depopulată din cauza sărăciei, a sărbătorit ieri Unirea Principtelor Române, odată cu restul ţării.

Nivelul de trai din Mol­dova, principat care s-a unit sub Alexandru Ioan Cuza cu Ţara Ro­mânească şi a format mai târziu România, se găseşte, la 164 de ani de atunci, într-o situaţie cu mult sub sub alte regiuni ale ţării.

Defavorizată în alocarea de fonduri pentru dezvoltarea infras­truc­turii, Moldova s-a depopulat. În ace­eaşi vreme, autostrăzile se duc spre Vest şi, fără discuţie, ajută judeţele din regiune să se dezvolte. În lipsa unei autostrăzi solide, doar polii de dezvoltare economică – Bacăul şi, mai ales, Iaşiul, duc în spate economia regiunii. 

„Prin unificarea şi aducerea la Bucureşti a instituţiilor centrale din Moldova a existat un stimul pentru dezvoltarea Bucureştilor, care în cazul Iaşilor a pierdut din viteză. Dezvol­tarea Iaşilor a continuat şi după 1859, dar a fost mai lentă decât ar fi fost dacă era o capitală de stat”, povesteşte Bogdan Murgescu, profesor universitar de istorie economică.

Unirea nu a adus şi uniformizarea economică, pentru că sunt câţiva ani în care locuitorii din zona Moldovei protestează pentru că ei spun că sunt defavorizaţi în alocarea fondurilor în ceea ce priveşte autostrăzile care să o lege de restul ţării, în vreme ce autostrăzile sunt construite în majoritate în zona de Vest şi, fără discuţie, ajută Vestul să se dezvolte, dar în lipsa unei infrastructuri solide, Moldova rămâne în urmă. Este esenţială construcţia autostrăzii A8, care ar lega Moldova de Târgu-Mureş şi de Vest. Acest lucru ar face posibilă o mai rapidă conectare a Moldovei de piaţa de desfacere occidentală.

In vremea unirii de la 1859 înţelegerea dintre cele două principate a fost ca Bucureştiul să fie capitala administrativă şi capitala religioasă să fie Iaşiul şi de aceea tocmai patriarhul Bisericii Ortodoxe Române vine din Mitropolia Moldovei.

Bogdan Murgescu, istoric:

Cum arăta economia Principatelor Unite Române în 1859?

► Cerealele au fost principala marfă căutată de occident. Creşterea exporturilor de cereale a fost rapidă după 1846 şi continuat până în Primul Război Mondial. România exporta grâu şi într-o oarecare măsură porumb. Cantităţile totale de cereale exportate au ajuns la 500.000 de tone, adică o treime din producţia internă.

► Cele mai multe cereale treceau prin Imperiul Otoman, dar nu mai era destinaţia finală. Nu avem statistici bune pentru unde ajungeau exact. Pe datele mai târzii şi ceea ce mai ştim din informaţii calitative, principalul partener comercial era Marea Britanie.

► Înspre 1900 creşte foarte mult rolul pieţei belgiene ca redistribuitor.

► Pe locul al doilea era exportul de animale şi derivate animaliere, care se realiza înspre Austria şi Europa Centrală. Ponderea agriculturii în export era de peste 80% şi restul era lemn sau mărunţişuri.

► Dacă luăm în calcul PIB-ul de 862 mil. lei în 1862, înseamnă că exporturile erau de cam 10% din PIB.

► Importurile României erau în cea mai mare parte pentru consumul elitelor. Este vorba de haine, ceasuri caleşti, încălţăminte, cafea, diverse alte lucruri deosebite. Erau relativ multe pentru o mică parte din populaţia ţării.

► Într-o primă fază majoritatea importurilor veneau din Austria, Franţa şi Marea Britanie, care era atelierul lumii.

► Importurile au fost regulat mai mici decât exporturile. Principatele aveau un comerţ exterior excedentar, dar erau multe alte elemente care făceau să fie nevoie

► Finanţele statului erau relativ slabe sau subdezvoltate. Pe latura de venituri, au fost 20-30 mil. lei pe an, adică sub 5% din PIB. Edificarea statului modern a costat. Nu poţi să faci stat modern, dacă nu pui nişte bani la mijloc. Cheltuielile din primul an de domnie a fost de 42 mil. de lei. Asta a generat o problemă de deficit major şi a îngreunat lucrurile.

► A început practica apelurilor la împrumuturile externe şi primul împrumut a fost făcut la Londra, la banca Stern Brothers. Deficitul bugetar era acoperit prin împrumut. Atunci dominau impozitele directe. De departe pe primul loc, peste 70% din venituri, era capitaţia, deci impozitul pe persoană. Mai erau impozite legate de patente, permise de a vinde băuturi, dar erau mult mai mici ca pondere. Accizele, taxele de piaţă erau mici şi aveau să crească mai târziu.