Gen Z. Tribe lifestyle. Joburile generaţiei Z: „Am ajuns barista pentru că mă simt foarte bine atunci când cunosc oameni noi. Îmi place să le fac oaspeţilor ziua mai bună“

Trei tineri, toţi din generaţia Z, vorbesc despre cum meseria de barista, una nou-creată în piaţa muncii, le-a schimbat traiectoria profesională, dar şi despre cum îşi văd ei viitorul când vine vorba de joburile la care aspiră.

Într-o capitală care se dezvoltă din ce în ce mai mult când vine vorba de cafenelele de specialitate, să găseşti un barista bun şi de încredere a devenit la fel de greu cum este să găseşti un muncitor în construcţii. Deşi condiţiile de lucru sunt mult diferite, predispoziţia tinerilor de a migra dintr-o profesie în alta este la fel de mare. Există totuşi şi cei pe care aromele cafelei i-au atras atât de tare încât spun că, orice ar fi, tot în această lume se văd lucrând şi pe termen lung, chiar dacă ar fi să se retragă din spatele barului.

Care sunt poveştile celor care ne servesc cafeaua de specialitate din fiecare dimineaţă? Citiţi-le În continuare!

Andrei Manea este barista şi barman la Mugshot, o cafenea deschisă cu câteva luni în urmă pe strada Aurel Vlaicu din Bucureşti la numărul 20, la intersecţia cu Dumbrava Roşie. Are 24 de ani şi îşi aminteşte că, la început, relaţia lui cu domeniul cafelei de specialitate era una destul de stingheră deoarece nu era deloc consumator de cafea.

► „La primul job, mi-am pus bazele tehnicilor de preparare, iar mai apoi, cu trecerea timpului şi cu experienţa dobândită în mai multe locaţii, mi-am aprofundat cunoştinţele despre gust şi miros. De asemenea, am fost autodidact din punctul de vedere al gustului şi al practicării anumitor tehnici de preparare, din dorinţa de a învăţa cât mai multe, într-o perioadă cât mai scurtă“, spune Andrei Manea.

► S-a specializat în meseria de barista prin intermediul cursurilor şi al echipamentelor disponibile la locul de muncă, prin intermediul cărţilor, dar şi al nenumăratelor videoclipuri de la competiţiile internaţionale.

► „Mi-am dorit să fac ceva nou, dintr-o arie diferită faţă de ce alegeau ceilalţi tineri de vârsta mea. A fost un job care îmi oferea un program flexibil şi mă ajuta să cunosc tot mai multă lume, datorită contactului direct şi feedbackului constant.“

► Andrei spune că, din punctul lui de vedere, nu există o cafea perfectă, gustul fiind ceva relativ. Totuşi, fiecare barista are anumiţi parametri în care ar putea să încadreze preparatul perfect. „Consider că o cafea bună trebuie să-ţi provoace o emoţie, un sentiment, să aibă o dulceaţă aparte. Pentru mine, această cafea a fost una din Guatemala, gustată la începutul carierei de barista, o cafea prăjită mai light decât ce se utilizează în general pentru espresso. Această cafea avea gust şi miros de miere de albine, fapt ce m-a transpus direct în bucătăria bunicii, unde gătea deasupra sobei prăjituri cu miere.“

► Arta din cafea, cunoscută ca „latte art“, nelipsită din preparatele cu lapte cald, este primul impact pe care un client îl are cu produsul, iar acesta, crede Andrei Manea, trebuie să fie mereu clar, contrastant, fără a fi neapărat unul complicat. Din latte art se poate deduce calitatea şi tehnica preparării laptelui utilizat. „Iar pe lângă acestea, un latte art frumos poate aduce şi tips. :)“

La Mugshot, consumatorii de cafea de specialitate preferă în general varietăţile din zona Americii de Sud şi Centrale, precum Columbia, Costa Rica, Peru, dar şi din Africa, reprezentată de Ethiopia. Sunt cafele cu acidităţi crescute şi note de fructe coapte, citrice, nuci. Complexitatea crescută şi dulceaţa pe care o oferă aceste cafele este justificarea cel mai des întâlnită în rândul clienţilor atunci când îşi aleg cafeaua. Există însă şi unii consumatori care ies din această zonă de confort, dorindu-şi să experimenteze cafele precum cele din Tanzania, Yemen, Kenya, Indonezia.

Deşi profesia actuală îi aduce multe satisfacţii şi este şi prilej pentru a acumula noi cunoştinţe, Andrei Manea spune că, „în momentul de faţă, mai sunt lucruri de învăţat în ceea ce priveşte procesul realizării unei locaţii în domeniul Horeca, lucruri care fac pare din planul meu de viitor“.

Iulia Pinu are tot 24 de ani şi a ajuns să fie barista dintr-o dorinţă de a socializa mai mult şi de a ieşi din zona ei de confort, în care era destul de prinsă. A cunoscut-o pe Silvia Constantin, fondatoarea cafenelei First Coffee din apropierea Spitalului Colţea din Capitală, a devenit cursantă la şcoala ei Barista School România şi a căpătat încredere în tehnicile pe care le-a învăţat de la o zi la alta.

► „Cred că m-a atras mult faptul că ai o oarecare libertate în a experimenta reţete, gusturi şi mirosuri. De asemenea, mă simt foarte bine atunci când cunosc oameni noi, de multe ori turişti“, spune Iulia Pinu, în prezent barista la First Coffee.

Pentru ea, cafeaua perfectă este aromată, plăcută la gust şi cu o culoare ciocolatie. Arta de a crea mesaje în cafea este, din punctul ei de vedere, o etapă importantă în stabilirea unei conexiuni cu cei care cumpără, pentru că de fiecare dată vede surprindere pe faţa celor cărora le oferă băutura. Când vine vorba de cafeaua pe care o aleg clienţii...

► „Din câte am observat, preferă de obicei o Brazilia bine extrasă în espressoul lor sau caută de multe ori Etiopia. Cred că justificarea ar fi că preferă un gust echilibrat în cafea, nu foarte acid, dar nici foarte basic“.

Meseria de barista îi aduce Iuliei Pinu multă satisfacţie în prezent, mai ales că simte că face parte dintr-o comunitate la crearea căreia a contribuit şi ea. Totuşi, pentru viitor, visează la o altă cale în profesie.

„Mi-aş dori să lucrez cu copii, am mai făcut asta în trecut şi e ceva ce mi se potriveşte. Poate, cine ştie, urmează şi nişte cursuri de babyccino în care le-aş putea preda bebeluşilor paşii prin care ar ajunge la temperatura potrivită a laptelui.“

Vlad Liceac, în vârstă de 27 de ani, are deja o experienţă de barista de cinci ani şi spune că se vede făcând asta pentru încă alţi câţiva. Îl tentează şi alte profesii, dar legate tot de lumea cafelei de specialitate.

► „Îmi place să le fac oaspeţilor ziua mai bună. Aş fi vrut să fiu artist, să dau energie oamenilor aşa, dar sunt total afon.“

De altfel, pornind de la această dorinţă a şi ajuns la meseria pe care o are astăzi. Era în ultimul an de facultate când a mers la un eveniment, iar acolo, în hol, era un bar de espresso.

► „M-au fascinat energia şi atitudinea baristului şi mi-am zis: «Vreau să fiu şi eu cel care zâmbeşte şi zice bună dimineaţa!»“. A ajuns barista după ce a decis să se angajeze într-o cafenea şi a muncit după tejghea. S-a specializat citind şi făcând cursuri, dar şi experimentând.

► „Spre exemplu, la început, setam temperatura caloriferelor din casă la 50 de grade, pentru că asta e temperatura potrivită pentru crema de lapte. Atingând caloriferele, am ajuns să pot recunoaşte cu mâna atunci când latiera atingea temperatura potrivită. Totuşi, cele mai multe lucruri pe care le ştiu şi le folosesc zilnic sunt învăţate de la colegi şi oameni din domeniu cu care am avut contact de-a lungul timpului“.

După experienţa acumulată până acum, Vlad spune că un espresso bun făcut dintr-o Columbia arată oricând diferit faţă de unul făcut dintr-o Kenya: primul va avea o cremă densă, uniformă, iar celălalt va avea cremă subţire, probabil cu mici pete.

„Personal, apreciez o cafea care miroase a fructe ori flori, are gust mai mult dulce decât acru ori amar, iar dacă după ceva timp după ce beau încă simt un gust plăcut ca de ciocolată neagră, caramele, fructe uscate ori ceva bun ca un desert, pot zice că pentru mine e perfect.“

Clienţii de la MABO, cafeneaua unde lucrează astăzi, a vicecampionului mondial la prăjit cafea Bogdan Georgescu, sunt fani ai cafelei cu lapte, dar Vlad spune că, recent, a remarcat că din ce în ce mai mulţi oameni beau cafea la filtru, în care gusturile sunt mai clare şi se pot distinge mai uşor caracteristicile.