ZF Agropower. Cum putem acţiona efiecient pentru a preveni şi a gestiona perioadele de secetă? „Trebuie să facem o strategie, de la zero, în ceea ce priveşte gestionarea secetei şi riscului de secetă din România.“

Autor: Florentina Niţu 31.01.2023

România a cunoscut tot mai multe perioade de secetă în ultimii ani, 2020 şi 2022 fiind doi ani agricoli foarte încercaţi din cauza vremii. Astfel, în contextul schimbărilor climatice, fermierii consideră că investiţiile în sisteme de irigaţii, în tehnologii de monitorizare a culturilor, în hibrizi mai toleranţi la temperaturi ridicate ori în asigurarea culturilor în cazul în care vor fi afectate de secetă sunt câteva măsuri necesare pentru a nu rămâne în incapacitate de plată sau a nu intra în faliment ca urmare a unui an secetos, cu producţii minime sau zero, a fost una dintre concluziile ediţiei din 30 ianuarie a emisiunii ZF Agropower, un proiect susţinut de Banca Transilvania şi Penny.

„Trebuie să facem o strategie, de la zero, în ceea ce priveşte gestionarea secetei şi ris­cului de secetă din România. Teoretic, în România sau în mare parte a ţării problema secetei n-ar trebui să existe datorită reţelei hidrografice pe care o avem. Acum, mă aflu la 2 km distanţă de râul Timiş, un râu care are un debit normal de 100 m3/s, dar în tim­pul primăverilor târzii, al verii şi al toamnei, vor­bim de câteva sute m3/s, un râu care acum este umflat şi a ieşit bine în albia mi­noră, iar pe terasamentul acestui râu s-ar putea construi bazine de acumulare a apei şi nu este un caz singular râul Timiş, ci pentru toate râurile ţării, dacă s-ar dori, s-ar putea face o astfel de infrastructură şi ar salva sute de mii de hectare de secetă“, a spus  Alexander Degianski, board director Forest & Biomass România, în cadrul emisiunii ZF Agropower.

Forest & Biomass România, companie din judeţul Timiş care are aproximativ 5.000 de hectare de teren agricol pe care produce cereale şi în prezent irigă aproape 500 de hectare doar din excesul de umiditate care se acumulează în canalele de acumulare a apei gestionate de Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare (ANIF). „Închipuiţi-vă, dacă din doi în doi kilometri s-ar face bazine de retenţie a apei, ce suprafeţe importante s-ar putea iriga.“

În 2020, seceta a afectat peste 1 milion de hectare, iar producţia de cereale a scăzut cu 40%, iar anul trecut, din nou, seceta a afectat 1,27 milioane de hectare, astfel că încălzirea globală şi efectele schimbărilor cli­matice se văd, fizic, tot mai clar în România. În acest fel, fermierii caută soluţii să fie pregătiţi pentru a face faţă noilor provocări şi a putea face agricultură în acest context.

Adaptarea tehnologiilor şi a culturilor este un alt lucru important în ceea ce priveşte gestionarea riscului de secetă şi a secetei. Astfel, deşi cultura tradiţională de porumb, care reprezintă aproape jumătate din suprafaţa totală cultivată cu cereale din România, a început să fie înlocuită parţial şi treptat, deoarece necesită multă apă şi din cauza secetei de anul trecut s-a înjumătăţit. „Din păcate, trăim efectele schimbărilor climatice şi degeaba avem precipitaţii dacă nu sunt uniform repartizate de-a lungul anului. Noi, în Satu Mare, secetă acută am avut doar în anul 2022 şi cu zece ani în urmă, în 2012. În ceea ce priveşte adaptarea la noile schimbări, eu ca tehnolog recomand să încercăm să cultivăm hibrizi cât mai toleranţi la secetă. De exemplu, sorgul ar putea înlocui cu brio cultura de porumb şi poate fi folosit în hrana animalelor“, a afirmat Radu Soldubanu, proprietarul companiei Agro Radu, din localitatea Păuleşti (Satu Mare).

Agro Radu cultivă şi comercializează cereale şi distribuie seminţe pentru diverse plante. Compania deţine peste 600 de hectare în judeţul Satu Mare, cultivate cu grâu, porumb, rapiţă, floarea-soarelui şi soia. 

De asemenea, Gheorghe Lămureanu, proprietarul Agroterra, companie ce deţine 1.500 de hectare de teren în judeţul Constanţa, pe care le cultivă în principal cu cereale, dar produce şi sămânţă grâu, orz şi culturi aromatice, susţine la rândul său că este necesară adaptarea culturilor la condiţiile meteo actuale.

„Fermierii s-au acomodat cu seceta şi au aranjat structura culturilor astfel încât să treacă peste perioade ca acelea din 2019 şi 2020, când noi din cele 1.500 de hectare pe care le cultivăm n-am recoltat decât de pe 500 de hectare pe care le irigam, deşi am avut culturi şi de muştar, năut sau soia, mai rezistente la temperaturi ridicate, dar nu cum au fost cele din 2019 şi 2020“, a afirmat Lămureanu.

Astfel, adaptarea culturilor este doar un element din procesul de gestionare a riscului de secetă, dar nu este suficient, ci este nevoie şi de investiţii în sisteme de irigaţii din punctul său de vedere.

„În Constanţa, astăzi avem peste 30 de proiecte de investiţii în irigaţii, aprobate, ce presupun irigarea a peste 1.000 de hectare, fiecare. Sper să ne dea Dumnezeu posibilitatea să le şi implementăm, pentru că s a împământenit în România obiceiul ca atunci când un om se apucă de ceva, alţi zece să se impotrivească şi să pună frână acestor acestor acţiuni. Noi am beneficiat de un proiect de irigaţii cu co-finanţare europeană acum şapte ani am reuşit şi rezultatele pe care le-am avut anul trecut se datorează, în special, faptului că am putut să irigăm“, a mai spus Lămureanu.

Pe de altă parte, Teofil Dascălu, consideră că în plus faţă de adaptarea tehnologiei de culturi şi investiţiile în irigaţii este important şi să monitorizezi culturile, astfel încât să iei decizii bazate pe date istorice.

„Din punctul meu de vedere, există câteva măsuri de mitigare a riscurilor în ceea ce priveşte prevenirea secetei. Cred că în primul rând trebuie să estimăm foarte bine umiditatea din sol şi aici mă refer la realizarea unei statistici de către fiecare fermier pentru a ştii ce să facă pentru anul agricol următor.  Eu am instalat 11 staţii meteo şi verific umiditatea de la 15 până la 50 de cm în sol în diferite parcele şi zone. În plus urmăresc dacă am rezervă de apă în sol, ce reprezintă acea rezervă, ce potenţial de producţie aş putea să am şi în funcţie de aceşti parametri şi alte obligaţii privind obţinerea subvenţiei, creez o rotaţie a culturilor cât mai adecvată condiţiilor anului respectiv. Irigaţiile sunt una dintre componentele importante în perioada de secetă, dar nu sunt suficiente“, a menţionat Teofil Dascălu, CEO al Frizon Group, o companie care lucrează circa 4.500 de hectare în judeţul Vrancea.

El spune că au fost implementate şapte proiecte proiecte de irigaţii a câte 1 milion de euro fiecare în judeţul Vrancea de către Organizaţiile Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii (OUAI), dar nu este „atât de simplu pentru că irigaţiile pe mii de hectare reprezintă o ştiinţă în sine“.

„Trebuie să fim deosebit de flexibili şi să ne asigurăm culturile împotriva secetei, trebuie să facem acest demers şi să acoperim acest cost. Nu putem să eliminăm asigurarea din discuţie, pentru că, deşi nu asigură profitul, măcar acoperă o parte din costurile de producţie. Toate măsurile acestea pot face ca într-un an dezastruos cum a fost 2022 în Vrancea să nu ducă o fermă în incapacitate de plată“, a mai spus Dascălu.

 

Ionuţ Vochin, proprietar, Oxigen Agro Product Company: Anul trecut am avut probleme cu apa din subsol. În speţă, pentru primul strat n-am putut să acoperim necesarul de apă şi a trebuit să facem foraje mult mai mult mai adânci. Cred că un anul 2023 va veni cu veşti foarte bune., aât din punct de vedere al nivelului fluviometric, cât şi al producţiilor. Pare promiţător pentru culturile de legume în câmp.

 

Teofil Dascălu, CEO, Frizon Group: În 2022, am avut o diminuare de venituri de aproximativ 5 milioane de euro, nu e o sumă mică, pe care oricine o poate ţine pe umerii săi, dar luând măsuri de prevenire şi gestionare a secetei am reuşit să mergem mai departe. Schimbările climatice sunt aici şi reprezintă o provocare extraordinar de mare pentru fermierii de acum şi cei care vor mai rămâne în piaţă pe viitor.

 

Alexander Degianski, board director, Forest & Biomass România: Fermierii au două variante: să înveţe, ideal din greşelile altora, şi să reziste, pentru că vedem că e tot mai greu să fim în pas cu tot ce înseamnă schimbările, fie ele climatice sau legislative. Fiecare fermier trebuie să-şi adopte tehnologia şi să îşi facă strategia în funcţie de zonă, de condiţiile naturale, de posibilităţile financiare şi de acea componentă numită noroc sau fler.

 

Radu Soldubanu, proprietar, Agro Radu: În fiecare an în care e secetă ne gândim la irigaţii, dar apoi dacă vine un an bun uităm de ele, uităm că ar trebui să investim. Însă, dacă aceste schimbări climatice vor perpetua va trebui să investim în irigaţii., pentru că altfel nu vom putea să ne mai cultivăm terenurile şi să producem cereale.

 

Gheorghe Lămureanu, proprietar, Agroterra: În Constanţa, astăzi avem peste 30 de proiecte de investiţii în irigaţii, aprobate, ce presupun irigarea a peste 1.000 de hectare, fiecare. Sper să ne dea Dumnezeu posibilitatea să le şi implementăm.