Buget 2022. România începe să joace cu numere mari: 110 miliarde de euro cheltuieli bugetare totale. Statul cumpără anual bunuri şi servicii de 32 miliarde de euro, dar fără curăţenie în achiziţii publice acest sector nu poate deveni un motor de creştere pentru firmele locale
România a trecut un prag în 2022: bugetul general consolidat a depăşit 100 miliarde de euro. Mai precis, cheltuielile bugetului au fost de 541 mld. lei, adică aproape 110 miliarde de euro, faţă de 93 miliarde de euro în anul anterior.
110 miliarde de euro cheltuieli e o sumă. PIB-ul până la urmă este un indicator calculat într-un birou la Institutul de Statistică. Veniturile şi cheltuielile bugetare sunt bani reali. Iar execuţia bugetară a anului 2022 publicată în această săptămână de Finanţe arată aşa: cheltuieli ale bugetului general consolidat de aproape 110 miliarde de euro, venituri de 93 de miliarde de euro.
Deci un deficit de 17 miliarde de euro care s-a adăugat la datoria publică. Macroeconomiştii raportează deficitul la PIB. Însă dacă ai privi din punctul de vedere al unei companii, 17 miliarde de euro împrumuturi la 110 miliarde de euro cheltuieli înseamnă un deficit de 15%.
Adică la fiecare şapte euro cheltuială, un euro este din împrumuturi. Ca să funcţioneze, să-şi acopere cheltuielile, România a trebuit să se împrumute în 2022 cu mai mult de un miliard de euro pe lună, datorie nouă. Astfel, datoria publică s-a apropiat de 50% din PIB, adică a ajuns la 145 miliarde de euro.
Cu un PIB de 290 miliarde de euro în 2022 şi cheltuieli bugetare de 110 miliarde de euro, România începe să conteze în Europa de Est ca şi greutate economică.
Grecia este la 182 miliarde de euro PIB (în 2021), dar cheltuielile bugetare sunt la 106 mld. euro, mai mari ca ale României, pentru că strânge mai mult din venituri. Ungaria, cu un PIB de 183 mld. euro în 2021, are cheltuieli anuale de 104 mld. euro în 2021, pentru că are pe ce să se bazeze la venituri.
România nu poate cheltui mai mult de 37%-38% din PIB pentru că nu strânge la buget decât maximum 32% din PIB. Iar de acum încolo cheltuiala va trebui să fie şi mai mică pentru că deficitul bugetar trebuie redus spre 3% la PIB.
De la buget lipsesc de fapt 10% din PIB, diferenţa până la 43%-45% din PIB cât strâng statele din UE din regiune, ceea ce la un PIB de circa 300 miliarde de euro înseamnă că lipsesc 30 miliarde de euro.
Cu toată incapacitatea de a strânge taxe şi contribuţii sociale conform mediei din Uniunea Europeană, o creştere a veniturilor cu 80 miliarde de lei în 2022 (16 miliarde de euro) arată că se poate capta din creşterea economică, dar într-un ritm foarte redus de îmbunătăţire a raportului venituri/PIB.
Ponderea în PIB a veniturilor a crescut marginal, până la 32,2% din PIB în 2022, faţă de 32% în 2021. 0,2% din PIB înseamnă aproape 600 milioane de euro. Destul de mică creşterea veniturilor. Probabil că digitalizarea ANAF, adică legarea caselor de marcat la serverele Fiscului, a costat mai mult decât suma suplimentară adusă în primul an de funcţionare a sistemului.
Dar unde s-au dus cele 110 mld. euro cheltuieli în 2022? Pe salarii au mers 22% din cheltuieli, adică 24 mld. euro. Pentru pensii merge o treime din suma totală a cheltuielilor, în total 35 mld. euro. Dacă se mai adaugă bunuri şi servicii (13% din total) şi dobânzi (5% din cheltuieli) rămân pentru cheltuielile de capital, adică investiţii, doar 7,5% din totalul cheltuielilor bugetare.
La investiţii se adaugă însă sumele din fonduri europene, în total 10 miliarde de euro în 2022, adică un plus de 9% din total.
Cheltuielile pentru bunuri şi servicii, cheltuielile de capital şi pentru proiecte din fonduri europene, în total de 32 de miliarde euro pe an, pot fi un motor pentru economie şi pentru producţia locală. Până să meargă la export, companiile locale au o cerere guvernamentală anuală de bunuri şi servicii de peste 30 miliarde de euro.
Deocamdată această piaţă este o mocirlă unde politicienii şi tot felul de oameni cu relaţii în diverse structuri decid cine şi de la cine cumpără, după cum se vede în ultimele anchete în cazurile Bădălău sau Piţurcă. Curăţarea acestei pieţe, aşa cum a început în urmă cu zece ani pe piaţa de software pentru instituţiile publice, ar putea reprezenta o gură de oxigen pentru companiile cu adevărat competitive.