ZF Real Estate by Storia.ro. Gabriel Blăniţă, director asociat al Colliers: România nu mai este „oaia neagră a regiunii“. Piaţa locală a devenit nu doar un cap de linie, ci un punct de plecare pentru investitorii români pe alte pieţe

♦ România şi-a depăşit imaginea de „oaie neagră a regiunii“ - preluată acum de Ungaria - iar asta se vede nu doar în puterea de cumpărare a românilor şi în încrederea acordată de investitorii pieţei locale, ci şi în faptul că ţara noastră este un punct de plecare a investiţiilor în alte ţări - ceea ce se vede deja în piaţa imobiliară, observă Gabriel Blăniţă, director asociat al Colliers, în cea mai recentă ediţie a emisiunii ZF Real Estate by Storia.ro.

„Zona central şi est-europeană creşte cu o rată de două ori mai mare decât zona euro, ceea ce înseamnă că sunt mai multe oportunităţi de dezvoltare în aceste ţări. Procesul de convergenţă economică pe care îl parcurg ţări precum România nu doar că nu a încetat, ci continuă şi va continua şi în viitor“, a spus Gabriel Blăniţă, director asociat la Colliers România, în cea mai recentă ediţie a emisiunii ZF Real Estate by Storia.ro.

Compania pe care o reprezintă a lansat recent un studiu axat pe ţările din Europa Centrală şi de Est - mai exact pe pieţe precum Polonia, Slovacia, Cehia, Ungaria, Bulgaria şi România - care are în vedere atât piaţa imobiliară, în detaliu, cât şi felul în care aceasta poate fi influenţată de con­textul macroeconomic, iar pre­viziunile în ceea ce priveşte regiunea din care facem parte sunt optimiste. Potrivit acestuia, şi în următoarea decadă vom avea o creştere eco­nomică superioară celei din zona euro, ceea ce se traduce prin faptul că din ce în ce mai mulţi investitori se vor uita la această regiune, aducând oportunităţi pe termen mediu şi lung.

Dar cum se poziţionează piaţa locală în acest context, prin comparaţie cu Polonia, de pildă?

„Tot timpul când investitorii vorbesc despre regiune au Polonia în minte, pentru că este o ţară cu o populaţie dublă şi este o ţară care a făcut puţine greşeli dacă ne referim la parcursul politic şi economic din ultimii 20 de ani. Totuşi, nu este mai puţin adevărat faptul că România nu a beneficiat de aceeaşi imagine pozitivă pe care ţări din jurul nostru le-au avut, cum ar fi Ungaria, Polonia, Cehia sau Slovacia, în special în prima parte a crizei financiare din 2009; ce s-a întâmplat atunci a fost că ţara noastră avea o poziţie economică mai puţin favorabilă. Am fost într-o postură mai degrabă de oaie neagră a regiunii şi asta atras destul de multă teamă şi reţinere din partea investitorilor, nu doar pe termen scurt, în timpul crizei financiare, dar şi ulterior.“

Chiar dacă genul acesta de reacţie, ca urmare a unei imagini nefavorabile, se corectează greu, în timp, România a depăşit etapa de „oaie neagră a regiunii“, crede Gabriel Blăniţă. „Vestea bună este că acum nu mai suntem priviţi drept oaia neagră a regiunii, iar această asociere a fost preluată de ţara vecină, de Ungaria, unde inflaţia este mult mai mare, unde deficitele sunt mult mai îngrijorătoare decât cele din România şi unde există un semn de întrebare legat de fondurile europene care vor continua să vină în următorii ani. România şi-a făcut mult mai bine temele în ultimii ani şi asta începe să se vadă. Începe să se vadă şi încrederea pe care investitorii o au, dar începe să se vadă şi în puterea de cumpărare a oamenilor care locuiesc aici şi începe să se vadă şi în investiţiile care încep să apară şi din România către către alte ţări.“

Mai mult decât atât, un semn şi mai important ce indică maturitatea economiei locale, este că a devenit un punct de plecare pentru investitori şi pe alte pieţe.

„Nu mai suntem doar o destinaţie pentru investiţii, ci avem şi investitori care se uită către investiţii în afara României, iar acesta este un lucru încurajator, foarte interesant şi când vorbim despre imobiliare. Avem investitori români care se uită la pieţele din afară, avem  exemple şi pe segmentul rezidenţial, cât şi pe segmentul de birouri. Avem dezvoltatori care vor să dezvolte proiecte pe care le-au început în România şi merg mai departe cu ele în regiune. Avem pe pe zona de birouri, investitori care îşi construiesc portofoliul în România, în paralel cu cel din din regiune. Şi România nu mai este astfel doar un cap de linie, ci este o destinaţie, una din primele destinaţii pentru investitori.“

Ce a a mai spus Gabriel Blăniţă, director asociat, Colliers România, la ZF Real Estate by Storia.ro:

Trendul de nearshoring despre care vorbim de câţiva ani face ca marile companii, cele care au în mai multe ţări activitatea şi depind de fabrici sau de anumite organizaţii din ţări unde nu au tot timpul aceeaşi garanţie a statului de drept, unde pot exista probleme politice, unde în cel mai rău caz există conflicte militare, face ca aceste companii să-şi mute o parte din această activitate către ţări mai prietenoase nu doar politic, dar şi juridic şi economic, şi aici o importanţă foarte mare o au statul de drept şi libera circulaţie a capitalului. Vedem că, deşi sunt nişte condiţii absolut lesne de înţeles pentru ţările din Uniunea Europeană, avem în în jurul nostru ţări care în continuare au anumite probleme în relaţia cu Uniunea Europeană când e vorba de aceste subiecte. Şi vedem că dacă în România ne aşteptăm ca pe lângă fonduri europene din următoarea alocare bugetară să vedem şi fonduri PNRR care aduc prin estimările noastre undeva între 2 şi 3 % din PIB-ul României suplimentar în ţară - parte din din aceşti bani sunt fonduri nerambursabile, iar parte sunt împrumuturi, cu nişte termeni şi condiţii foarte bune pentru pentru România -  asta înseamnă că potenţialul nostru va fi accelerat.

Ţări din  zonă, cum ar fi, de exemplu Ungaria, nu au această perspectivă a fondurilor PNRR, iar dacă o au, ea este redusă, pentru că nu sunt văzuţi că având capacitatea de a asigura un stat de drept, cât şi o domnie a legii care să asigure confortul investitorilor. Ori asta pentru noi aduce avantaje şi un bun exemplu este ce s-a întâmplat anul trecut  în materie de investiţii în imobiliare, când am trecut pragul de 1 miliard de euro investuţii imoiliare - 1,2 miliarde de euro, mai exact, ceea ce nu este puţin deloc, pentru că ne-am chinuit foarte mult timp să trecem de acest prag de 1 miliard, chiar dacă anul acesta ne aşteptăm la o temperare a volumului, pentru că şi condiţiile macroeconomice sunt mai puţin pozitive ca anul trecut, spargerea acestui prag şi dealurile aflate în continuare în lucru, cât şi sentimentul optimist al investitorilor ne dau încredere că avem o confirmare a paşilor buni pe care România i-a parcurs şi continuă să-i parcurgă.

Într-adevăr, în Ungaria avem multe investiţii anunţate, în special în zona de automotive, care este foarte care este foarte puternică în în Ungaria, dacă noi avem doar doi mari producători de autovehicule şi foarte mulţi alţi producători de subansamble, componente, motoare, cutii de viteză şi aşa mai departe. Ungaria a reuşit să atragă mai degrabă mai mulţi producători şi asta asigură o vizibilitate foarte bună şi o încredere a investitorilor că vor găsi acolo aceeaşi ingrediente şi pentru investiţiile lor. Noi suntem în concurenţă nu doar cu Ungaria, ci cu toate ţările din jur pentru pentru aceste investiţii, dar capacitatea acestor mari investiţii de a genera creştere economică şi locuri de muncă nu este localizată doar la nivelul unei singure ţări. Evident, cel mai mult va avea de câştigat ţara gazdă a unei astfel de investiţii, dar faptul că mare parte din aceste investiţii de care am menţionat în Ungaria sunt spre graniţa cu  România, asta asigură şi pentru cei care locuiesc în vestul României oportunităţi, dar şi pentru companiile care produc subansamble, componente pentru aceste fabrici să îşi desfăşoară activitatea în România.

Infrastructura a fost mult timp călcâiul lui Ahile când vorbim despre România, pentru că este în continuare într-adevăr. Dar ce avem acum? Avem perspective mult mai bune că dezvoltarea infrastructurii accelerează şi, dacă până acum ne-am chinuit să ajungem în foarte mulţi ani la borna de 1000 de kilometri de autostrada, avem în prezent circa 500 de kilometri de autostradă în lucru, cu şanse reale să fie livraţi în următorii ani; un mare avantaj este că cea mai mare parte din acest 500 de kilometri este finanţat cu fonduri PNRR, fie nerambursabile, fie cu împrumuturi foarte ieftine. Pentru România, asta înseamnă că avem şansa să apăsăm pedala infrastructurii şi tot timpul infrastructura aatrage după ea creşterea  nivelului de trai, atrage investiţii, atrage salarii mai mari.

O altă componentă foarte importantă pentru investitori, pe lângă infrastructură, este forţa de muncă. România, chiar dacă a înregistrat creşteri salariale important consistente în ultimii 10-12 ani, în continuare este o destinaţie mai ieftină pentru investitori, pentru producători. Dacă ne comparăm cu vestul Europei (şi chiar şi comparaţia cu China sau sud-estul Asiei nu este una care să dezavantajeze România), vedem că din ce în ce mai mulţi investitori nu mai aleg România strict din punctul de vedere al costului scăzut cu forţa de muncă, pentru că am lăsat cumva în urmă paradigmă «România ca forţă de muncă ieftină» şi începem să vedem din ce în ce mai multe investiţii care cresc nivelul de valoare adăugată aici. Şi un bun exemplu este o investiţie de cealaltă parte a graniţei cu Ungaria, de data asta în România, care se va întâmpla la Oradea - o companie care va produce anvelope pentru maşini în Oradea, după o investiţie de foarte multe sute milioane de euro,  o relocare din Rusia în această zonă central şi est-europeană. (Nokyan Tyres n.red.)“.