Îmbrăcăminte, îngrijire personală şi electronice sunt pieţe de consum unde brandurile româneşti lipsesc aproape cu desăvârşire. În aceste domenii, România nu mai are de mulţi ani mărci autohtone puternice

Pasta de dinţi Super Cristal, ţigările Snagov, Mărăşeşti ori Carpaţi, dar şi magazinele de îmbrăcăminte House of Art sau Tina R sunt astăzi doar o amintire.

Spre comparaţie, acum câţiva ani sau zeci de ani fiecare dintre aceste nume cântărea greu în piaţa lui. Competiţia acerbă din partea străinilor, schimbarea comporta­men­tului de consum sau, pur şi simplu, o strategie de business gre­şită au dus la dispariţia acestor branduri. Spre exemplu, pe piaţa de modă, mai exact în retailul de îmbrăcăminte, mărcile autohtone mari au dispărut încet, dar sigur, pe măsură ce nume internaţionale precum Zara, H&M şi Pepco au intrat treptat în România începând cu 2007-2008. Astăzi, sunt câteva zeci sau poate chiar sute de mărci internaţionale prezente local, mărci care au atât notorietate, cât şi o strategie de preţ aproape imbata­bilă, dată de volumele mari de vânzări pe care le pot realiza la nivel internaţional. Asta a făcut ca, în timp, multe branduri locale să intre în insolvenţă şi apoi în faliment.

În alte sectoare unde România nu are mărci locale puternice, motivele din spatele acestei situaţii sunt diferite. Spre exemplu, în piaţa de pastă de dinţi, marca Super Cristal a fost „îngropată“ de gigantul Colgate-Palmolive.

Grupul american a intrat pe piaţa din România în anul 1992, când a înfiinţat, alături de Norvea Braşov, societatea mixtă Colgate-Palmolive România. Compania a deschis în primii ani unităţi de producţie la Braşov şi Bucureşti. La Bucureşti, americanii cumpăraseră fabrica de săpunuri Stela, însă activitatea a fost întreruptă, fabrica demolată, iar pe terenul din zona Obor a fost construit un hipermarket Kaufland.

În 2006, gigantul american a achiziţionat pachetul de 24% din acţiunile companiei Norvea Braşov pentru a-şi majora la 100% participaţia în cadrul filialei din România, tranzacţie evaluată la peste 25 mil. euro la momentul acela.

Doi ani mai târziu, americanii au anunţat închiderea mai multor unităţi de producţie din întreaga lume, printre care şi cea din Braşov.

Fabrica locală producea înainte de închidere pasta de dinţi Super Cristal, crema Norvea şi crema de ras Damaris, branduri destinate consumatorilor cu venituri mici şi medii. Tot la Braşov, americanii realizau, potrivit datelor oferite de companie la acea vreme, şi detergentul de vase Axion.†După închidere, România a rămas fără nicio fabrică mare de pastă de dinţi. Producţia a fost mutată în Bulgaria, însă din datele ZF, brandurile româneşti nu se mai realizează, deşi SuperCristal era unul dintrei cei mai mari trei jucătorii în perioada 2005-2006.

De altfel, există mai multe sectoare ale pieţei de bunuri de îngrjire personală unde nu există niciun brand local puternic, de la săpun solid la deodorant sau şampon.

În unele dintre aceste domenii, România nu mai are de mulţi ani, de la începutul anilor í90 sau chiar de mai devreme, mărci autohtone puternice. Aceeaşi e situaţia şi în sectorul electronicelor.

Se întâmplă însă ca în unele industrii să fie exact invers. Mai exact, România nu a avut un brand local de whiskey până recent, când grupul Alexandrion a pus pe piaţă Carpathian single Malt. Totuşi, marca locală e abia la început de drum într-un sector dominat clar de mărci internaţionale. Similar, pe piaţa de rom nu există mărci autohtone cu renume, spre deosebire de alte segmente din industria tăriilor, cum ar fi vodca (Stalinskaya ñ realizată de Prodal 94)  sau ginul (Wembley ñ Prodal 94 sau Gilmanís ñ Scandic Distilleries). Cert e că, aproape în toate aceste segmente, loc de creştere există pentru numele locale.