După 12 ani de reforme şi austeritate Grecia speră să fie acceptată în lumea bună a datornicilor, iar după un an de război Europa de Est este aliniată cu faţa spre ieşire. Aceasta înseamnă pericol mai mare de finanţare mai scumpă pentru regiune

Autor: Bogdan Cojocaru 19.03.2023

Grecia este la câteva luni dis­tanţă de a-şi recâştiga statutul de economie sigură pentru investitori. O spune şeful băn­cii centrale elene, făcând referire la cei 12 ani în care această ţară s-a chinuit cu un rating suveran aruncat de marile agenţii de evaluare financiară în coşul cu „junk“. Calificativele pe care Fitch, Standard & Poor’s sau Moody’s le dau obligaţiunilor emise de guvernele diferitelor state contează pentru preţul la care se împrumută acestea pe pieţele internaţionale.

Pentru Grecia, un calificativ recomandat pentru investiţii, adică scos din seria „junk“, înseamnă în teorie preţuri mai mici pentru împrumuturi în vremuri în care dobânzile cresc. Grecia a ajuns să fie riscantă din cauza crizei datoriilor care în urmă cu mai bine de un de­ceniu aproape că i-a distrus economia şi şi a fost cât pe aici să o scoată din zona euro.

Dacă Atena pare că se descurcă bine, în Un­garia ecomomiştii au aş­tep­tat cu sufletul la gură ceea părea să fie o con­damnare: decizia referitoare la ratingul suveran dată de Moody’s, după ce de la începutul anului S&P a re­trogradat calificativul, iar Fitch a înrăutăţit per­spectiva ratingului de la „stabilă“ la „ne­gativă“. S&P a menţionat presiuni externe şi inflaţia puternică persistentă, iar Fitch a a­vertizat asupra slăbiciunilor din politicile gu­vernului într-un mediu dificil. Din partea S&P, Ungaria are acum ratingul „BBB-“, ultima treaptă înainte de grupul de calificative nere­comandate investiţiilor, adică „junk“.

Grecia are „BBplus“, cu o treaptă sub seria reco­man­dată pentru investiţii, şi a avut un drum lung şi anevoios până aici, presărat cu bailouturi interna­ţio­nale, austeritate şi privatizări controver­sate făcute sub presiunea creditorilor interna­ţionali. Şi Ungaria a trecut printr-un credit de la FMI, returnat cu mare fast înainte vreme, dar şi prin politici bugetare şi de politică externă considerate cel puţin neortodoxe. Ingnorarea principiilor UE a lăsat-o fără fonduri europene.

Punctul de cotitură îl reprezintă ieşirea din pandemie şi intrarea Europei într-un război economic şi energetic cu Rusia pentru susţi­nerea Ucrainei. Fitch a avertizat că din cauza acestui război proporţia ratingurilor cu per­s­pectivă stabilă din Europa emergentă a ajuns la cel mai scăzut nivel din ultimele două dece­nii. Acest lucru înseamnă că este în creştere numărul de state europene mai sărace decât cele din vest care riscă să se împrumute la cos­turi tot mai mari. Proporţia de care vorbeşte Fitch a scăzut de la 70% în luna februarie a anului trecut, când Rusia a început să invadeze Ucraina, la 36% luna trecută. Economiile s-au mai reechilibrat între timp, dar sfârşitul războiului nu se vede la orizont, inflaţia nu se dă bătută, iar marile bănci centrale nu au ajuns la finalul cursei de creştere a dobânzilor. Ra­portul Fitch arată că dintre economiile emer­gente membre ale Uniunii Europene per­spec­tive negative au România, dar dinainte de răz­boi, şi Cehia, Slovacia, Estonia şi Ungaria, cu ratingurile de credit afectate de riscurile create de criza de energie şi de conflictul din Ucraina. Cel mai mic rating îl are România, plasată pu­ţin mai jos decât Ungaria şi Bulgaria, aflate pe aceeaşi treaptă, iar cele mai bune revin Cehiei şi Estoniei.

În fabruarie, când Fitch a publicat această analiză, Bulgaria era un caz mai special de­oa­rece avea perspectivă pozitivă mulţumită dru­mului deschis spre euro. De atunci, Sofia s-a prăbuşit din nou într-o criză guvernamentală şi şi-a blocat singură drumul spre zona euro.

Mai rău stă Ucraina, ţară care nu face parte din UE, cu economia îngheţată de război şi cu o bună parte din populaţie fugită din calea bombardamentelor. Kievul este încă departe de default, dar, din perspectiva Fitch, prezintă riscuri foarte ridicate de credit.

Ucraina a fost retrogradată anul trecut din cauza războiului şi nu se mai poate finanţa în condiţii normale pe pieţele internaţionale. Randamentele obligaţiunilor cu scadenţa la un an depăşesc 50%, iar cele ale datoriilor pe 10 ani trec de 15%, niveluri enorme după orice standarde. Însă guvernul caută să vândă obligaţiuni de război, adică datorii pe termen scurt emise pentru piaţa locală. Investitorii mari, precum băncile, lipsesc pentru astfel de oferte, neatractive pentru ei din cauza inflaţiei ridicate, de 26% în ianuarie, şi a monedei locale puternic depreciate.

Un interes crescut pentru obligaţiunile de război vine din partea ucraineanului de rând. Băncile de stat preferă să cumpere obligaţiuni în dolari, care epuizează rezervele de valută ale ţării. Potrivit băncii centrale ucrainene, de când Rusia a atacat ţara şi până pe 28 februarie 2023 guvernul de la Kiev a atras 238,8 miliarde de grivne (1 grivnă echivalează cu 0,03 dolari), 2,2 miliarde de dolari şi un miliard de euro prin plasamente pe piaţa internă de obligaţiuni şi a alocat 234,5 miliarde de grivne, 3,1 miliarde dolari şi 663 milioane euro pentru plata obligaţiunilor interne ajunse la scadenţă. Prima licitaţie pentru obligaţiuni de război s-a ţinut pe 1 martie anul trecut, în a cincea zi de invazie. Investitorii au cumpărat atunci titluri în valoare de 8 miliarde grivne cu scadenţa la două luni şi un an, la yielduri de 9,7% respectiv 11%. Pe 1 martie anul acesta, datoriile pe un an au fost achitate. Ratingurile Rusiei sunt adânc în coşul cu „junk“. În aceste condiţii, şi guvernul de la Moscova se bazează pe finanţare de pe piaţa internă de obligaţiuni.