ZF România irigabilă. În zece ani, putem să ajungem la o suprafaţă pregătită pentru irigat de 2 mil. ha, care ne-ar ajuta la creşterea producţiei de cereale cu 30%, până la peste 40 mil. tone
♦ Pentru anul 2023, Agenţia Naţională pentru Îmbunătăţiri Funciare (ANIF) a pregătit o suprafaţă de 1,35 milioane de hectare pentru irigat, însă efectiv într-un an se irigă circa 500.000 de hectare, ceea ce înseamnă mai puţin de 10% din suprafaţa cultivată cu cereale.
În următorii zece ani, România are şansa să ajungă la o producţie de cereale de peste 40 de milioane de tone, cu 30% mai mult decât are acum într-un an normal, dacă investiţiile fermierilor şi ale autorităţilor vor fi canalizate spre irigaţii şi suprafaţa pregătită pentru irigat va ajunge la 2 milioane de hectare, a fost una dintre concluziile conferinţei România Irigabilă.
„Vedem o creştere sustenabilă de 30% a producţiei de cereale dacă vom face investiţii în irigaţii să ajungem la 2 milioane de hectare şi în reducerea suprafeţelor pe care se face agricultură de subzistenţă“, au spus în cor speakerii conferinţei România irigabilă. Ziarul Financiar împreună cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Banca Transilvania îşi propun să organizeze o serie de conferinţe în zonele agricole puternice, la nivel regional, la care să pună pe masa discuţiilor subiectele la zi din agrobusiness.
Invitaţii conferinţei au spus că nu este sustenabil să se irige o suprafaţă de peste 2 milioane de hectare, dar nu văd nicio creştere a suprafeţei cultivate cu cereale, dar văd necesare investiţiile în irigaţii pentru creşterea producţiei atât la nivel naţional, cât şi pe hectar. „Nu putem să dublăm producţia de cereale în zece ani, dacă luăm în calcul limitarea folosirii anumitor fertilizanţi, adaptarea geneticii şi schimbările climatice“, au precizat ei.
Pentru anul 2023, Agenţia Naţională pentru Îmbunătăţiri Funciare (ANIF) a pregătit o suprafaţă de 1,35 milioane de hectare pentru irigat, însă efectiv într-un an se irigă circa 500.000 de hectare, ceea ce înseamnă mai puţin de 10% din suprafaţa cultivată cu cereale. Potrivit decanului Facultăţii de Agricultură din Timişoara, Florin Imbrea, din cele 5 milioane de hectare pe care România le cultivă cu cereale, doar 2 milioane ar putea ajunge să fie irigate în următorii 10 ani, dacă se vor folosi fondurile disponibile în acest sens.
Investiţiile în irigaţii au devenit o necesitate pentru România şi prin prisma secetelor care au redus producţiile de cereale semnificativ în 2020 şi în 2022, chiar şi în zone în care anterior erau precipitaţii sbundente, cum sunt centrul şi vestul ţării.
În cel mai bun an agricol, 2021, România a avut o producţie de cereale de peste 30 de milioane de tone, iar anul trecut a scăzut cu 20%, potrivit datelor oferite de Codruţ Călin Ancheş, director al Direcţiei de Agricultură Judeţeană Timiş.
„Din totalul de 5,4 milioane hectare de teren agricol cultivat cu cereale, circa 1,2 milioane hectare au fost afectate de secetă în anul agricol trecut. Producţiile au fost cu 20% mai mici“, a spus Codruţ Călin Ancheş. Astfel, într-un an secetos şi cu o suprafaţă de peste 1 milion de hectare afectată de această calamitate, producţia a fost de circa 25 de milioane de tone.
Fermierii prezenţi la dezbatere au subliniat nevoia de irigaţii. Ianco Zifceak, proprietar al Maxagro, şi-a propus să irige până la 1.500 hectare până anul viitor, din cele 11.700 pe care le deţine. „Anul trecut, costul irigaţiilor s-ar fi plătit doar din diferenţa de producţie pe care am pierdut-o. Investiţia per hectar este de 3.000 euro“, a subliniat el.
Fermierii au adus în discuţie şi dificultăţile cu care se confruntă, situaţia fiind îngreunată şi de faptul că infrastructura principală aferentă se află în proprietatea ANIF. „Canelele nu sunt ale noastre, sunt la ANIF. Ele ar trebuie să fie date în exploatare femierului. Dacă erau la mine, le gospodăream, le curăţam“.
Un alt obstacol este birocraţia, fie că este vorba de aducerea apei prin canalele ANIF, fie că fermierul vrea să foreze pe terenul lui. „Cea mai mare problemă pentru noi nu e finanţarea, ci partea birocratică. Nu există ceva omogen, ca un fermier sau o cooperativ să se ducă la o instituţie, cum este ANIF, şi să spună ce vrea şi acel lucru să se facă. E nevoie de nenumărate drumuri la Bucureşti“, comentează Kelo Milan, preşedinte al Cooperativei Agricole Fermierul Nădlăcan.
Diferenţa dintre un teren irigat şi unul care depinde de vreme se vede în statistici. Judeţele cu cele mai mari producţii la hectar sunt Brăila, Galaţi şi Călăraşi, acolo unde sunt şi cele mai mari suprafeţe irigate.
„Aşa se întâmplă în Germania sau în Italia. La porumb de exemplu, dacă vorbim de aceeaşi genetică, am putea depăşi chiar şi Italia (care are o producţie medie de 10,2 t/ha) la producţie. Ei au suprafeţe multe irigate. Sunt zone în România, nu doar cele din top 5, care ar putea cu irigaţii să depăşească aceste ţări, având în vedere calitatea solului“, spune Cosmin Popescu, rector al Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului.
Tiberiu Moisă, director general Adjunct MidCorporate & IMM Banca Transilvania
► Credite pentru irigaţii am dat într-un procent mic. E un cumul de factori. În trecut nu aveam atâtea anomalii legate de climă, nu prea auzeam de secetă, ci mai degrabă de inundaţii. Sistemul de irigaţii e abandonat de 30 de ani, dar discutăm de el doar de câţiva ani.
► Fermierii nu sunt obişnuiţi să finanţeze separat echipamentele de irigaţii. Noi finanţăm uitându-ne la sănătatea financiară a fermei, nu neapărat la echipament.
►2021 a fost atipic şi foarte bun în agricultură şi aşa a fost 2022 pentru noi, în creditarea agricolă. Vedem o creştere de minim 15% a finanţărilor în 2023. Avem la Banca Transilvania un portofoliu de credite agricole de 1 mld. euro, respectiv 20% din totalul finanţărilor pe agricultură din România. A fost un an foarte bun şi nu îl văd repetat prea curând.
► Multe ferme au derulat achiziţii de terenuri, au cumpărat tehnologie, au luat capital de lucru. Piaţa va creşte, dar nu la fel de avântat ca în 2022.
Ianco Zifceak, proprietar, Maxagro
► Noi vindem litrul de lapte cu 2,2lei, în scădere de la 3 lei în decembrie, pentru că este importat mult lapte din Polonia şi alte ţări europene. Cred că dacă am face procesare, nu doar cultură mare, ar fi mai bine. La 3 lei litru am făcut profit. Acum, la 2,2 lei, suntem la limita de subzistenţă.
► Vrem să irigăm minim 1.500 hectare până anul viitor. Anul trecut, costul irigaţiilor s-ar fi plătit doar din diferenţa de producţie. Investiţia per hectar pentru irigaţii este de 3.000 euro.
Culturile arată extraordinar de bine acum. Problema cred că va fi la preţuri. Am cumpărat îngrăşămintele cu 5.000 de lei tona de uree, iar acum e la jumătate. Cred că preţurile la cereale vor mai scădea.
► Vrem să mai cumpărăm terenuri, dar în zona de lucru ca să le comasăm.
Cosmin Micu, fondator, Procereal Agrosan
► 2012 a fost primul an când mi s-a tăiat elanul din cauza secetei. Am făcut pe unele parcele doar 1 tonă/hectar, chiar şi sub 1 tonă/hectar de porumb.
► În 2020, am cumpărat un tambur şi o motopompă şi voi iriga 250 de hectare. Premisele sunt foarte bune pentru 2023. Din toamnă avem 450 litri /mp de apă, deci solul e bine aprovizionat cu apă.
► Apele Române par să lupte împotriva instituţiilor private. Ei spun că fermierii care vor să folosească un pârâu pentru transportul apei sunt predispuşi să contamineze apa. Dar toată apa pluvială ajunge tot în acel pârâu, apoi sunt cei care aruncă deşeuri acolo sau au scurgeri de la băi.
Codruţ Călin Ancheş, director, Direcţia de Agricultură Judeţeană Timiş
► A fost cel mai greu an agricol din ultimii 30 de ani agricoli. Din totalul de 5,4 milioane hectare de teren agricol cultivate cu cereale, circa 1,2 mil. hectare au fost afectate de seceta pedologică. Producţiile au fost cu 20% mai mici faţă de anii anteriori.
► Anul 2022, cumulat cu criza energiei, cu războiul din Ucraina, cu COVID, a dus şi la creşteri ale inputurilor care au afectat toţi fermierii. Importul de cereale din Ucraina a afectat preţurile cerealelor de pe stoc. Ministrul discută azi ce se va întâmpla cu cerealele aflate pe stoc.
► Avem 9.000 km canale care aparţin de ANIF în judeţul Timiş, din care 4.000 km sunt colmatate.
► Aş vrea ca fermierii să aloce măcar 10% din câştigul lor anual către irigaţii.
Cosmin Popescu, rector al Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului
► Fermierii trebuie să meargă spre o economie circulară, spre zona procesării. Acesta e viitorul. Aşa cum în horticultură viitorul aparţine asociaţiilor.
► Trebuie să mai lucrăm la partea de genetică, pe care încă o avem, şi la cea de fonduri. Pe PNS sunt fonduri de 500 milioane euro anunţate pentru irigaţii. Avem 9.000 de km de canale de irigaţii, dar nu sunt întabulaţi.
► Schimbările climatice impun schimbarea tehnologiei. În top 5 sunt Brăila, Galaţi şi Călăraşi la producţie. Acolo sunt şi cele mai mari suprafeţe irigate. Aşa se întâmplă în Germania, în Italia. Sunt zone în România care ar putea, cu irigaţii, să depăşească aceste ţări.
Georg Bardeau, proprietar, Bardeau Holding
► Avem mari probleme cu inundaţiile, avem 500 de ha afectate deja în Caraş-Severin, unde canalele de irigaţii de la ANIF nu au fost curăţate.
► Aşteptăm să fie un an agricol bun, dar financiar dificil.
► Pentru noi, limita de profitabilitate la grâu este la 200-210 euro/tonă. Preţul e acum la 230 euro/tonă, deci nu mai avem mult loc. Sper să nu coboare sub 180 euro/tonă la grâu.
► Comasarea terenurilor ar ajuta şi fermierii mici, şi pe cei mari, mai ales când trebuie să faci investiţii, când iei credit.
E nevoie de o lege pe acest domeniu.
► România trebuie să facă mai multă procesare, să folosească materia primă aici. O problemă la achiziţia terenurilor este legată de moşteniri.
Florin Imbrea, decan, Facultatea de Agricultură
► Avem 5 mil. de hectare de cereale în România şi putem avea maximum 2 mil. de hectare irigate în următorii 10 ani.
Cred că o creştere de 30% a producţiei agricole în următorii 10 ani ar fi sustenabilă, din irigaţii şi din suprafeţele care acum nu sunt lucrate modern. Realist, cred că putem creşte cu încă 10 milioane de tone producţia.
► În Timiş avem cea mai mare concentrare a suprafeţelor, 380.000 hectare sunt deţinute de mari exploataţii. Trebuie să consolidăm şi ferma de familie, să nu facem doar marea cultură.
► România nu mai face rotaţia culturilor, s-a blocat în patru mari culturi. Trebuie să aducem material generic care rezistă, mai ales în condiţiile schimbărilor climatice.
Kelo Milan, preşedinte, Cooperativa Agricolă Fermierul Nădlăcan
► Mulţi ani, fermierii au făcut profit doar din culturi, preţul era bun, forţa de muncă ieftină. Nu au fost nevoiţi să facă şi procesare. Cred că lumea se va duce spre procesare acum.
Culturile de toamnă arată foarte bine, dar deja se simte un deficit de apă la noi. Cred că va fi un an mai bun decât 2022.
► În ultimii 10-15 ani, contractele de arendă s-au redus la 3-5 ani, faţă de 10-12 ani cât era în urmă cu câţiva ani. Mulţi prefer să meargă la bancă şi să cumpere teren, decât să ia o arendă instabilă. Dacă legea arendei ar fi mai bine structurată pentru ambele părţi, ar fi stimulate şi investiţiile de lungă durată.
► În vest, fermierii au făcut cooperative. Aşa reuşesc să vândă mult. Ele se pot face şi la noi. Problema este de practică, dacă fermierii vor accepta să respecte nişte reguli, nu mereu convenabile.
Ioan Bohancu, primar, Beba-Veche
► Terenurile bune, cernoziomurile, costă cam 10-12.000 euro hectarul, restul cam 6-8.000 euro.
Agricultura este într-o situaţie grea şi dacă vrem să mai avem agricultură performantă în următorii ani trebuie să ne gândim la irigaţii. Vrem să facem un proiect, să vedem cum se pot face irigaţii în judeţul Timiş. Avem foarte puţine suprafeţe de teren irigate în judeţ.
► Modele de irigaţii: firmele mari, care pot face comasări de teren, cum fac italienii. Şi un model pentru ferme mai mici, cum fac cei de la Procerea Agrosan, care va fi cheia pentru agricultori.
Nu putem supravieţui în condiţiile actuale de schimbări climatice fără apă. Altfel închidem toată afacerea.