ZF Live. Mădălin Roşu, preşedinte BAAR, despre posibila plafonare a tarifelor RCA: Este greu de discutat de plafonare într-o zonă în care nu poţi plafona riscurile. Nu poţi plafona că se va întâmpla sau nu un accident

♦ Asigurătorul nu este obligat să ţină cont de tariful de referinţă atunci când îşi calculează tariful propriu. Tariful unui asigurător este mult mai complex faţă de tariful de referinţă. De exemplu, pentru un vehicul care circulă 16 ore în Bucureşti şi acelaşi vehicul care circulă 2 ore asigurătorul are tarife diferite în timp ce în tariful de referinţă îl vedem cu acelaşi preţ, a explicat Mădălin Roşu.

Mădălin Roşu, preşedinte al Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România (BAAR), este de părere că este greu de discutat de plafonare într-o zonă în care nu poţi plafona riscurile, referindu-se la posibila plafonare a tarifelor RCA, care este luată în calcul din nou de către Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF).

„Nu poţi plafona că se va întâmpla sau nu un accident. În zona de riscuri financiare, a discuta despre un astfel de subiect este cel puţin ciudat. De fapt, cumpărăm o protecţie pe un an de zile de 6 mil. euro în România şi nelimitat în multe ţări din Europa, indiferent de numărul de accidente pe care îl putem produce în anul respectiv. Cine poate oferi o garanţie de genul acesta, la nivelul acesta pentru preţul de 2.000 lei? Asta cumpărăm, nu plătim o taxă. Este un risc pe care cineva şi-l asumă în numele unui client. Dacă avem o frecvenţă mare de accidente, dacă avem un cost mare de despăgubiri vom vedea un impact în preţul final. Nu este nici un secret“, a explicat preşedintele BAAR în cadrul emisiunii de business ZF Live.

În ceea ce priveşte creşterea tarifelor, preşedintele BAAR a mai adăugat că asigurătorii îşi stabilesc o politică comercială pentru anumiţi clienţi sau segmente, iar în momentul în care vine un val de clienţi pentru care compania nu are un istoric sau clienţii fac parte din categorii pentru care asigurătorul nu a fost pregătit să le preia în portofoliu, atunci tariful va reflecta riscul respectiv.

„Dacă există un jucător care deţine aproape jumătate din piaţă, cu prime mult sub jumătate din ce era şi în tariful de referinţă, de ce ne mirăm că în momentul în care dispare, tarifele celorlalţi care erau oricum mult peste ce practica concurentul respectiv este o dublare. Dacă eu asigurător astăzi îmi stabilesc o politică comercială şi vreau să îmi atrag în portofoliu clienţi care pentru mine sunt riscuri bune şi brusc mă trezesc cu un val de clienţi pentru care eu nu am un istoric şi nu ştiu cum să îi tratez pentru că nu este mediul meu de business acolo, normal că este foarte posibil ca preţurile să difere.“

Asigurătorul nu este obligat să ţină cont de tariful de referinţă atunci când îşi calculează propriul tarif, având în vedere că riscurile care contribuie la stabilirea primei presupun un model de calcul mult mai complex decât cel pentru tariful de referinţă, a susţinut Mădălin Roşu, preşedintele BAAR.

„Asigurătorul nu este obligat să ţină cont de tariful de referinţă atunci când îşi calculează tariful propriu. Tariful unui asigurător este mult mai complex faţă de tariful de referinţă. De exemplu, pentru un vehicul care circulă 16 ore în Bucureşti şi acelaşi vehicul care circulă 2 ore asigurătorul are tarife diferite în timp ce în tariful de referinţă îl vedem cu acelaşi preţ. Un asigurător vrea să fie competitiv în anumite zone, segmente şi atunci vom avea preţuri sub tariful de referinţă pe care îl vedem astăzi. La fel, în zonele riscante probabil vom vedea o diferenţă în plus.“

În general, tariful pe care un asigurător şi-l calculează ţine cont de istoricul lui, de modul în care daunele s-au comportat în portofoliul de asiguraţi pe care l-a avut până atunci, a mai adăugat Mădălin Roşu.

„Tariful de referinţă este mai mult pentru client pentru a vedea dacă preţurile pe care le-a obţinut din piaţă sunt sau nu sunt într-un anumit interval. Mai mult decât atât, cel mai important rol pe care îl poate avea un tarif de referinţă este mai degrabă de a identifica dacă un client se află într-o zonă de client cu risc ridicat. Adică dacă tariful pe care îl obţine în piaţă este mai mare decât tariful de referinţă plus 36%, acel factor N, atunci clientul se poate adresa BAAR şi se calculează un tarif de primă şi se alocă un asigurător din piaţă. Încă mai avem un fel de semi-plafonare prin acest mecanism de asigurat cu risc ridicat. Cam acesta ar fi rolul. Informativ pentru client pentru a vedea unde se situeaza cu tariful pe care îl obţine, iar dacă tarifele obţinute sunt mult prea exagerate, există acest mecanism de alocare prin BAAR unde clientul primeşte o primă recalculată.“

Preşedintele BAAR a mai explicat că tariful de referinţă publicat a luat în calcul impactul daunelor din trecut şi vedem impactul daunelor în preţ, dar preţurile în piaţa liberă sunt toal diferite faţă de acel tarif de referinţă.

„Mă gândesc că orice client care poate compara preţurile poate vedea diferenţele. Nu trebuie să uităm că tarifele pe care le vedem în acel tarif de referinţă sunt calculate pentru clasa de bonus 0, clasă de start. Majoritatea clienţilor sunt în clasa de bonus, cam peste 90%. Atunci, preţul final este mult diminuat. Sunt asigurători care au tarife mai mici pe anumite zone sau anumite categorii de clienţi pe care şi le doresc. De exemplu, un client din Satu Mare sau dintr-un alt judeţ unde numărul de accidente este mult mai mic şi severitatea este mult mai mică, cu siguranţă preţul pentru acelaşi vehicul, acelaşi tip de asigurat, va fi mai mic decât în Bucureşti.“

Din perspectiva factorilor care contribuie la creşterea nivelului de prime pe RCA, Mădălin Roşu a explicat că frecvenţa este în continuare în creştere în România, iar greutatea pe costuri şi pe severitatea accidentelor este de asemenea în creştere.

„Noi creştem în toate zonele acestea de costuri pe care un asigurător trebuie să le plătească în zona de daune. Anul trecut au intrat riscuri suplimentare în acoperirea de RCA, aproape s-a dat nelimitat în zona de cost pentru maşina de înlocuire, cu nişte costuri aferente. Toate zonele acestea pun o presiune pe dosarul de daună în sus. Atunci avem o creştere continuă în zona de despăgubire, iar preţul trebuie să reflecte daunele. Dacă scad daunele cu siguranţă vom avea scăderi de prime.“