Culoarea verde în construcţii – de unde începe totul

Implementarea standardelor de sustenabilitate la nivelul companiilor este o temă ce prezintă o complexitate din ce în ce mai ridicată, dat fiind că acestea nu vor mai fi analizate doar pe baza propriilor rezultate, ci şi prin asociere cu partenerii de pe întregul lanţ valoric, de la furnizorii de materiale, la beneficiarii finali. Iar în construcţii aceste implicaţii sunt cu atât mai importante, având în vedere spectrul larg de influenţă a activităţilor din domeniu asupra elementelor care definesc conceptul ESG, respectiv protecţia mediului, impactul social şi guvernanţa. Dintre acestea, cu siguranţă cel mai important, dar şi cel mai costisitor, este elementul de protecţie a mediului.

Sectorul construcţiilor a evoluat, în ultimii ani, în climatul global dominat de incertitudini, manifestat prin blocaje în lanţurile de aprovizionare, facturi exorbitante la energie, inflaţie şi, implicit, diminuarea puterii de cumpărare şi un apetit redus de consum şi investiţii. Toate acestea au la bază efectele generate de pandemia de COVID-19, amplificate ulterior de războiul din Ucraina.

Cu toate acestea, în România cel puţin, construcţiile au evoluat pozitiv, potrivit Eurostat, cu o creştere anuală de 23% în trimestrul IV din 2022, mult peste media UE, de 1,2%. Pentru întregul an, avansul a fost de 13%, pe baza majorării investiţiilor, inclusiv din fonduri europene.

Pe de altă parte, în acest domeniu există numeroase presiuni din perspectiva factorilor de mediu, întrucât toate activităţile aferente unei construcţii sunt influenţate de calitatea procesului şi a materialelor folosite. Potrivit unor analize ale Deloitte, în 2020, clădirile au fost responsabile pentru 37% din emisiile de carbon din consumul de energie. Doar industria cimentului generează aproape 10% din totalitatea emisiilor de carbon.

Dacă, pentru clădirile noi, standardele de mediu sunt relativ clare, pentru cele vechi, procesul de modernizare poate fi atât de costisitor, încât, în unele cazuri, este mai ieftin să demolezi clădirea pentru a face loc uneia noi. Şi utilizatorii construcţiilor au devenit mai sofisticaţi şi sunt dispuşi să plătească mai mult pentru acestea - se estimează că preţul unei clădiri cu un standard ridicat (de exemplu BREEAM) poate fi chiar şi cu 10% peste medie.

Însă, în prezent, nu mai este suficient ca doar produsul final să fie verde, iar clădirea în cauză să aibă emisii de carbon net zero, ci se analizează întregul lanţ de producţie. Materialele de construcţie, în special oţelul, sticla şi betonul, provin din procese extrem de poluante, iar aici pot fi identificate soluţii de îmbunătăţire a proceselor de fabricaţie, dar şi de reciclare a materialelor din demolări. În contextul economiei circulare, ar putea chiar să apară burse pentru materiale de construcţii la mâna a doua, care, pentru a adăuga şi elementul high-tech, ar putea avea amprentă de provenienţă digitală. Conform Comisiei Europene, deşeurile din demolări reprezintă o treime din total la nivelul UE.

În acest context, investitorii, proprietarii şi administratorii de active, dar şi alţi jucători din imobiliare se confruntă cu transformări impuse de piaţă şi cu noi reglementări, astfel că, pentru a construi sustenabil, sunt necesare investiţii substanţiale, cu beneficii pe termen lung. De asemenea, gradul de sustenabilitate ar putea deveni criteriu de atragere a finanţărilor pentru dezvoltare, rambursabile sau nerambursabile.

Pe fondul acestor presiuni, în special în zona de protecţie a mediului, se dezvoltă şi practicile de greenwashing, care constau în acţiuni prin care companiile încearcă să convingă publicul că produsele, serviciile, politicile sau obiectivele lor sunt prietenoase cu mediul, folosind argumente incomplete sau irelevante. În timp, acţionarii, clienţii şi angajaţii vor taxa aceste companii pentru lipsa de transparenţă.

Pe de altă parte, guvernele analizează cu atenţie măsuri tranzitorii, cum ar fi subvenţionarea proceselor nepoluante sau cu consum redus de energie în construcţii, facilităţi pentru investiţii în cercetare şi dezvoltare, dar şi penalităţi pentru cei care poluează (de exemplu, taxa pe emisiile de carbon). Scopul final este acela de a asigura o tranziţie cât mai lină spre construcţii „verzi”.

În concluzie, constructorii trebuie să acorde o atenţie sporită strategiilor ESG, care îi ajută nu doar să respecte cerinţele de reglementare, ci şi în relaţia cu investitorii, finanţatorii, clienţii şi angajaţii. Nu în ultimul rând, este indicat ca aceştia să evidenţieze impactul pozitiv pe care îl au în comunitate, prin atragerea şi perfecţionarea forţei de muncă din proximitate, prin implicarea în programe de educaţie la nivel comunitar etc.