Adrian Vasilescu, BNR: Ne vom obişnui şi cu scumpirea alimentelor...

Mulţi dintre participanţii la aceste dezbateri citesc comunicatele Statisticii sau doar preiau opinii susţinute de  către cei care le-au citit fără să le fi interpretat corect, văd cifrele astronomice din dreptul ratelor anuale la combustibili, electricitate, gaze naturale ori la căldură şi  continuă povestea determinării inflaţiei de către criza energetică. Dacă ar cerceta cu atenţie şi o rubrică alăturată, cu cifre ce exprimă ratele lunare, ar vedea că în februarie 2023 - ultima lună pentru care avem date statistice - tabloul este şocant… în sensul bun al cuvântului. Pentru că în februarie - la fel ca în octombrie, noiembrie şi decembrie 2022 sau în ianuarie 2023 - preţurile fie că au scăzut şi sunt înregistrate cu semnul minus, fie că nu s-au mişcat din loc şi sunt înregistrate cu zero… creştere.

De unde atunci cifrele mari ale ratelor anuale? Din trecut! Pentru că acest indicator, care adună rezultatele din 12 luni… trecute, include şi cifrele ce exprimă şocurile negative din martie, aprilie şi mai 2022, când au explodat  riscurile geopolitice şi energetice. Din iunie însă - iunie 2023! -  când aceste trei luni de foc nu vor mai intra în această bază de calcul, vom vedea că inflaţia (rata anuală a inflaţiei!) va avea o singură cifră. Probabil în jur de 9 la sută. Iar în decembrie ‘23, inflaţia anuală va coborî la 7 la sută, cum a prognozat BNR. Şi aşa va fi dacă nu vor interveni alte riscuri. Marile bănci centrale din lume susţin sus şi tare că nu se angajează să oprească creşterile dobânzilor de politică monetară…pentru că dinamica inflaţiei continuă să fie înceată pe drumul de întoarcere.

Şi cu asta…lista riscurilor şi incertitudinilor nu s-a epuizat. Cine şi-ar fi putut  imagina în primăvara lui 2020 - şi dacă şi-ar fi imaginat ce argumente ar fi avut în  sprijin - că, în cazul în care criza se va prelungi, va fi dublată de cea mai puternică inflaţie globală din ultimele patru decenii?! În 2020, în martie, preţul barilului de petrol coborâse în Europa sub 30 de dolari, cel mai jos nivel din 1999; iar în Statele Unite, pe fondul unei crize a capacităţilor de depozitare, preţurile au căzut dramatic, nivelurile fiind negative (sub zero) timp de câteva zile. În plus, a intervenit şi deflaţia din SUA şi, mai cu seamă, din Zona Euro. În 2020, în aprilie, 13 ţări din Zona Euro au intrat dintr-o dată în deflaţie. Abia după un an - în aprilie 2021 UE 27 şi în mai zona euro -  au ajuns la inflaţia optimă de 2,00 la sută. Din ce să se fi născut, în numai câteva luni, o inflaţie ce a fost caracterizată în presa lumii întâi ca temporară, apoi rampantă, iar în final înrădăcinată?! La această întrebare au fost date, din ianuarie 2021 şi până azi, multe răspunsuri. Dar alte răspunsuri sunt încă aşteptate.

Noi, în România, înainte de a ne dezobişnui de facturile încărcate la energie… vom fi obligaţi să ne obişnuim cu creşterile de preţuri la alimente. Acesta e pariul pe care l-a scos în prim-plan toamna anului 2022. Şi care continuă. Pentru că se scumpesc, înregistrând rate lunare  de 2, 3 şi 4 la sută, pâinea, cartofii, uleiul, carnea, laptele, untul, ouăle, zahărul. 

Au fost remarcate, în 2020, şi câteva exerciţii de imaginaţie referitoare la un posibil galop al inflaţiei, ce au constituit excepţii notabile la judecata generală. Analiştii de la Saxo Bank, bunăoară,  au prevăzut că inevitabil preţurile de consum vor sări din matcă. Au fost opinii, în 2021 şi în 2022, până în toamnă, potrivit cărora Saxo Bank n-ar fi   detectat  corect cauza. Pentru că preţurile nu cresc pentru orice, cum au prezis ei. Cresc pentru că au intervenit în toată lumea scumpiri excentrice la electricitate, la gaze naturale şi la combustibili. Acum cresc pentru orice, în toată lumea, multe  produse şi servicii scumpindu-se ca efect al creşterii preţurilor energiei în cursul anilor 2021-2022.  Acum, într-o lume dominată de riscuri, incertitudini şi vulnerabilităţi,  mai mari şi mai întortocheate, un fapt se dovedeşte a fi de o certitudine absolută: inflaţia nu mai este „după colţ”, ci s-a revărsat pe toate „străzile” planetei. Iar dacă, aşa cum susţin şeful Rezervelor Federale şi şefa BCE, această inflaţie, ce s-a urcat pe neaşteptate în cârca economiei globale, se va dovedi  „trecătoare”, pentru că, totuşi, toate valurile inflaţioniste din istorie au venit şi au trecut, dar nu este mai puţin adevărat că vom suporta o tranziţie care va dura…câţiva ani. Iar preţurile care deja au urcat… nu vor mai coborî.

Viitorul, începând de azi, va putea fi pregătit bine doar cu faţa la populaţia ce va suporta aceste scumpiri. Iar la baza acestei pregătiri nu vor avea cum să fie plafonările de preţuri, pentru că, aşa cum ne-am convins deja, la astfel de măsuri se poate recurge numai pe timp limitat. La fel şi  la creşterile de salarii şi de pensii, care vor depinde de buget şi de sustenabilitatea creşterii economice. Inflaţia actuală ne-a convins că, oriunde pe întinsul planetei, arsenalul băncilor centrale  poate să bareze eficient creşterea preţurilor generale, dar nu şi scumpirea energiei. Într-o mare măsură, nici scumpirea alimentelor.

Va mai fi nevoie, de asemenea, să  înţelegem corect că economia ţării nu se limitează la cele

700.000 de firme înregistrate ca atare. Şi că, sub acest generic, mai trebuie să încapă şi cele 7 milioane de gospodării (economice) ale populaţiei. Restructurarea economiei reale, despre care vorbim mult şi încă nu facem cât este nevoie, ar fi normal ca de la aceste celule sociale să înceapă. De la valorile medii reprezentative pentru acest sector.

Cine a citit cu atenţie comunicatul de după şedinţa de politică monetară din februarie, în care a fost adoptată decizia de a se păstra nivelul dobânzii de referinţă din ianuarie, a văzut că au fost făcute analize comparative cu realităţile din lume, în general, si din Uniunea Europeană, în special, cu deciziile altor bănci centrale, dar întâi şi întâi cu  indicatorii din economia românească. Soluţia  având la bază două considerente: 1) dobânda-cheie de 7 la sută  este în deplin consens cu indicatorii cei mai importanţi din economia românească; 2) acest nivel al dobânzii de politică monetară este de natură să evite o recesiune în România. În aceeaşi măsură ca în 2021 şi în 2022.