Opinie PwC România: Raportarea SAF-T, la următorul nivel. Cum se poate asigura o companie că declaraţia este corectă şi completă?

După un an de pregătiri intense pentru raportarea SAF-T, companiile - mari contribuabili - au ajuns în etapa în care dificultatea nu mai este legată de identificarea datelor în sisteme sau de implementarea setărilor aferente, ci de a asigura o rutină de lucru funcţională şi de a obţine confortul necesar pentru ca declaraţia SAF-T depusă lună de lună să fie corectă şi completă, după cum prevede legislaţia.

Cum se poate asigura o companie că declaraţia SAF-T în format XML care conţine un volum mare sau foarte mare de date, este corectă şi completă?

Pe lângă validarea cu DUK (i.e. validatorul pus la dispoziţie de ANAF pentru a verifica dacă structura şi conţinutul XML sunt conform schemei implementate în România), declaraţia SAF-T trebuie să treacă şi alte teste de calitate.

În primul rând, companiile ar trebui să se asigure că datele transmise prin declaraţia SAF-T corespund cu datele din ERP şi/sau din alte sisteme ce au fost utilizate pentru pregătirea declaraţiei. Astfel, se recomandă un minim de reconciliere între declaraţiile SAF-T depuse la ANAF şi datele sursă.

În al doilea rând, reconcilierea dintre declaraţia SAF-T (D406) şi celelalte declaraţii periodice depuse de contribuabil (în special D300 şi D390) este necesară pentru a identifica eventualele discrepanţe generate de multe ori de excepţii de înregistrare în sisteme sau de corecţii manuale realizate după închiderea lunii de raportare. O astfel de reconciliere, şi arhivarea explicaţiilor pentru diferenţele identificate, se poate dovedi extrem de utilă în viitoarele inspecţii fiscale în care contribuabilii vor trebui să justifice acurateţea datelor raportate.

Nu în ultimul rând, companiile ar trebui să se asigure că aplică testele de consistenţă publicate recent de ANAF într-un comunicat, în data de 9 martie a.c. Aceste teste erau intuite de contribuabili, iar o parte din acestea ţin de regulile contabile care sunt automat respectate în sistemele ERP. Însă, atragem atenţia că testele de consistenţă trebuie aplicate nu asupra datelor din ERP, ci asupra modului în care au fost acestea transpuse în declaraţia SAF-T, astfel:

• În secţiunea 2.1 General Ledger Accounts, totalul soldurilor debitoare trebuie să fie egal cu totalul soldurilor creditoare după excluderea claselor 8 şi 9.
• În secţiunea 2.1. General Ledger Accounts, soldurile iniţiale pentru o lună trebuie să fie egale cu soldurile finale din luna precedentă.
• În secţiunea 2.1. General Ledger Accounts, soldul final pentru fiecare cont contabil trebuie să fie compus din soldul iniţial şi rulajele declarate în secţiunea 3 General Ledger Entries.
• În secţiunea 3, totalul rulajelor debitoare trebuie să fie egal cu totalul rulajelor creditoare.
• În secţiunile 3 şi 4.1 / 4.2, suma de taxă trebuie să coincidă cu rezultatul din aplicarea procentului de taxă (aferent codului de taxă din Nomenclatorul ANAF) asupra bazei impozabile declarată la nivel de linie.

Bineînţeles, toate aceste verificări trebuie eficientizate în rutina lunară a entităţilor raportoare, prin “traducerea” datelor din .xml, concomitent cu prezentarea automată a indicatorilor cheie rezultaţi din prelucrarea datelor din declaraţia SAF-T.

Într-o declaraţie în cadrul Conferinţei Anuale de Taxe PwC România, preşedintele ANAF, Lucian Heiuş, arăta că 2.256 de contribuabili mari şi 1.567 de contribuabili mijlocii au depus deja declaraţia SAF-T. Procentual, înseamnă că aproape 70% din totalul marilor contribuabili, respectiv circa 10% din contribuabilii mijlocii, au depus declaraţia SAF-T. Este de asemenea o realitate că o parte semnificativă din marii contribuabili au depus declaraţia pe zero sau incompletă.

Treptat, este de aşteptat ca entităţile raportoare să completeze şi să îmbunătăţească raportarea, cât şi să înglobeze în procedurile interne de lucru cel puţin verificările discutate mai sus.

Autori:  Anca Macovei, Director Tax Technology, Izabela Stoicescu, Senior Manager