Opinie Leonardo Badea, viceguvernator BNR: Adaptarea economiei la noile condiţii necesită în continuare o conduită prudentă

Contextul general este încă dominat de un nivel ridicat de incertitudine. Există riscuri cu implicaţii la nivelul tuturor sectoarelor economice, iar acest fapt  subliniază importanţa dezbaterilor pentru identificarea şi testarea soluţiilor de adaptare la transformările actuale induse de crizele suprapuse cu care ne confruntăm.

Din multe puncte de vedere, indiferent de scenarii, anul 2023 va fi în continuare dificil pentru economia globală, iar economia României nu va putea face abstracţie de la tendinţele dominante care se manifestă în zonă.

Evoluţia viitoare a războiul care se derulează în apropierea graniţelor noastre reprezintă un risc consistent pentru dinamica economiei locale, cu efecte indirecte asupra sectorului financiar.

De aceea, trendul inflaţiei rămâne o preocupare importantă pentru băncile centrale, atât în economiile dezvoltate, cât şi în economiile emergente din vecinătate, unde efectele războiului sunt resimţite mai rapid şi la o intensitate mai mare.

Ieşirea bruscă din perioada lungă de inflaţie scăzută şi rate ale dobânzilor foarte reduse a generat tensiuni importante pentru populaţie şi pentru agenţii economici, inclusiv în Europa, unde impactul şocurilor de pe piaţa energiei a fost deosebit de puternic.

În acest context, aşteptările privind creşterea economică pe parcursul acestui an rămân rezervate.

În eventualitatea unui scenariu negativ legat de un conflict prelungit în Ucraina cuplat cu un posibil regim termic mai sever în iarna viitoare, nivelul de incertitudine şi volatilitatea pieţelor financiare ar putea creşte în continuare. Într-un astfel de scenariu cu evoluţie nefavorabilă a factorilor exogeni, deci a căror dinamică nu poate fi influenţată pe termen scurt prin mixul de politici economice, impactul asupra activităţii economice pentru acest an şi pentru anul viitor ar putea fi semnificativ şi ar putea face diferenţa dintre creşterea economică modestă dar pozitivă estimată în prezent pentru anul acesta şi o cvasi-stagnare sau chiar scădere.

Probabil că şi parcursul descendent al inflaţiei, pe întreg cuprinsul spaţiului european, ar putea fi în oarecare măsură încetinit pe termen scurt, în eventualitatea în care riscurile menţionate s-ar produce.

În acest context, vedem că băncile centrale menţin o conduită prudentă şi implicit condiţii monetare în continuare restrictive. Aşadar, condiţiile de creditare vor rămâne probabil semnificativ mai strânse, iar primele de risc mai ridicate comparativ cu perioada de dinaintea declanşării actualului ciclu inflaţionist, chiar dacă majoritatea celor implicaţi anticipează că maximul acestuia a fost deja atins spre finalul anului trecut.

Perioada banilor ieftini este deja încheiată. Aceasta reprezintă o schimbare importantă în raport cu anii precedenţi, care induce dificultăţi şi necesită readaptarea la noile condiţii, pentru toate categoriile de debitori şi pentru instituţiile de credit. Această readaptare nu este lipsită de riscuri. Chiar dacă până în prezent ele nu s-au manifestat ori efectele lor nu au fost foarte vizibile, perioada complicată nu s-a încheiat încă.

La nivelul sistemului bancar, putem observa în continuare îmbunătăţirea calităţii activelor bancare, rata creditelor neperformante situându-se la nivelul de 2,7 la sută în luna ianuarie a anului curent, ceea ce ne plasează în zona verde din perspectiva acestui criteriu în statisticile publicate de Autoritatea Bancară Europeană. Totodată, acoperirea creditelor neperformante de către provizioane înregistrează niveluri semnificativ mai mari decât media europeană.

Poziţia prudenţială şi financiară a sectorului bancar românesc este adecvată la momentul actual, aceasta fiind reflectată inclusiv de rata fondurilor proprii totale de 21,7 la sută, situată la rândul său peste media europeană. În contextul nivelului în continuare redus al intermedierii financiare, raportul dintre credite şi depozite este de numai 71 la sută ceea ce arată că, per ansamblu, sistemul bancar românesc are resurse ample pentru a continua să extindă creditul acolo unde cererea este solidă şi solvabilă.

Cu toate acestea, aşa cum menţionam, riscurile sunt în creştere atât la nivel local, cât şi internaţional, iar un eventual scenariu nefavorabil de evoluţie a condiţiilor externe sau a economiei locale poate avea implicaţii inclusiv asupra poziţiei băncilor şi a accesibilităţii sectorului real la creditare.

Efortul de adaptare la noile condiţii este unul de durată, iar nevoia de finanţare pe piaţă este tot mai mare, atât din partea companiilor nefinanciare, cât şi a bugetelor naţionale confruntate cu dezechilibre fiscale dificil de stăpânit şi cu creşterea datoriei publice.

Pieţele sunt însă la rândul lor sub presiune ca urmare a incertitudinii generate de şocurile exogene din ultimii ani, a ieşirii bruşte din perioada lungă de inflaţie şi dobânzi scăzute, a încetinirii economice, precum şi a suprapunerii cu o etapă de intensificare a ciclului de reglementare ca răspuns la provocările introduse de transformările structurale endogene, de avansul tehnologic şi de dinamica shadow banking.

Încă dinaintea declanşării pandemiei, episoadele de volatilitate ridicată au fost predominante pe pieţele financiare, deopotrivă pentru cotaţiile acţiunilor, obligaţiunilor sau ale altor clase de active. În cazul activelor criptografice şi a instrumentelor financiare derivate au fost numeroase episoade de criză care au condus la pierderi de mare magnitudine pentru investitori şi la falimente.

Cred că atât timp cât vom continua să avem un nivel ridicat de incertitudine şi riscuri importante la nivel geopolitic şi economic, volatilitatea pieţelor financiare nu se poate diminua semnificativ. Acesta este încă un factor nefavorabil la care mediul economic şi financiar trebuie să se adapteze şi să-şi crească rezilienţa. Însă adaptarea la un mediu cu volatilitate ridicată nu este deloc uşoară. Ea implică noi costuri, atât din perspectiva unor prime de risc crescute, cât şi din cea a nevoii de a menţine rezerve ample de lichiditate care comportă costuri de oportunitate cu atât mai mari cu cât ratele de dobândă se menţin pe un palier mai ridicat pentru o perioadă mai lungă de timp.

Dincolo de provocările curente, anul 2023 aduce şi oportunităţi pentru dezvoltare. Odată cu transformarea digitală în curs de desfăşurare şi avansul noilor tehnologii, ne putem aştepta să vedem schimbări semnificative în modul în care operează întreprinderile, în modul în care sunt livrate produsele şi serviciile şi în modul în care consumatorii interacţionează cu piaţa. Pandemia de COVID-19 a avut, de asemenea, un impact semnificativ asupra economiei globale, accelerând anumite tendinţe şi generând întrebări importante, ca spre exemplu, cum va arăta economia post-pandemie, cum va afecta utilizarea în creştere a inteligenţei artificiale şi a automatizării ocuparea forţei de muncă şi distribuţia veniturilor, care va fi viitorul comerţului şi al investiţiilor internaţionale.

Consider că există în continuare mult potenţial nefructificat pentru colaborare de tip win-win, construind pe modelul solidarităţii dovedite în perioada pandemică şi în cadrul arhitecturii de programe Next Generation EU, care să accelereze implementarea soluţiilor comune pentru crizele majore pe termen lung cu care se confruntă toate statele, precum criza climatică, migraţia şi declinul demografic