Nadia Oanea, consultant fiscal: Tax time! 25 mai 2023 – termenul pentru depunerea declaraţiei anuale de impozit pe venit

Care sunt regulile după care calculăm şi declarăm impozitul pe venit şi contribuţiile aferente veniturilor realizate în 2022 şi pe cele aferente veniturilor estimate la 2023?

Declaraţia unica se depune până la 25 mai 2023, pentru  declararea impozitului pe veniturile realizate şi a contribuţiilor sociale datorate pentru anul 2022, respectiv pentru stabilirea şi declararea impozitului pe venitul estimat/norma de venit pentru anul 2023. Declaraţia de anul acesta este una încă şi mai complexă, deoarece avem reguli fiscale diferite pentru venitul realizat la 2022, şi pentru venitul estimat la 2023.

Deoarece regulile de impozitare a veniturilor persoanelor fizice sunt complexe şi diferă în funcţie de tipul de venit, am considerat util să realizez o sistematizare a acestor reguli, în corelaţie cu obligaţia şi modul de declarare a impozitului anual şi a contribuţiilor sociale prin declaraţia unică.

În funcţie de tipul de venit, calcul şi plată a impozitului pe venit se face prin una din modalităţile de mai jos:

• Calcularea impozitului în sistem real, adică aplicarea cotei de impozit la venitul impozabil, determinat pe baza datelor din contabilitate, cu permiterea deducerii pierderilor reportate (de ex., pentru venituri din activităţi independente, pentru venituri din agricultură şi silvicultură, sau dacă se optează pentru acest sistem, pentru e.g., venituri din cedarea folosinţei bunurilor etc.)
• Calcularea impozitului pe bază de norme de venit, adică aplicarea cotei de impozit la venitul impozabil stabilit pe bază de norme de către autorităţi (e.g., anumite activităţi independente, închirierea în scop turistic a unui număr de până la 5 camere din locuinţa personală)
• Calcularea impozitului prin aplicarea cotei de impozit la venitul brut din care se scade o cotă forfetară de cheltuieli (e.g., veniturile din cedarea folosinţei bunurilor la 2022, veniturile din drepturi de proprietate intelectuală)
• Calcularea impozitului prin aplicarea cotei de impozit la venitul brut (e.g., veniturile din cedarea folosinţei bunurilor din 2023, venituri din alte surse)
• Calcularea impozitului prin aplicarea cotei de impozit la un venit net anual calculat ca o suma de câştiguri şi pierderi din tranzacţiile la nivelul unui an, cu permiterea deducerii pierderilor reportate (e.g., câştigurile din tranzacţii cu titluri de valoare, în 2022)
• Calcularea impozitului prin aplicarea cotei impozitului la venitul brut sau la venitul brut minus deduceri, prin reţinere la sursă de către plătitorul de venit, impozitul fiind final, în sensul că nu se mai recalculează la final de an prin permiterea unor deduceri (e.g.,  veniturile din salarii, dividendele, câştigurile de capital, drepturile de proprietate intelectuală).

Declararea impozitului pe venit face, de regulă, anual, prin declaraţia unică, cu excepţia situaţiei când impozitul se calculează prin reţinere la sursă şi impozitul este final. Totuşi, chiar dacă pentru un anumit tip de venit nu este obligatorie completarea capitolului privind impozitul pe venit din declaraţia unică, el ar putea atrage obligaţia completării capitolului pricind contribuţia de asigurări sociale sau cea privind contribuţia de asigurări sociale de sănătate.

Anul 2023 a adus modificări importante în legislaţie atât la impozit pe venit, cât şi la CAS şi CASS. Deoarece în declaraţia unică pe care o depunem până la 25 mai 2023 declarăm atât veniturile din 2022, cât şi veniturile estimate pentru 2023, trebuie să aplicăm 2 seturi diferite de reguli la acelaşi tip de venit, atunci când calculăm impozitul şi contribuţiile datorate la 2022, respectiv impozitul şi contribuţiile estimate la 2023.

În acest sens, este important să reamintim câteva principalele diferenţe între cum calculăm impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate pentru veniturile realizate în 2022, şi cum declarăm impozitul şi contribuţiile estimate pe 2023, deoarece legislaţia fiscală s-a schimbat în această privinţă.

Impozitul pe venit

În ceea ce priveşte impozitul pe venit, cele mai importante schimbări au intervenit la impozitarea veniturilor pasive.

1. Închirieri de imobile sau de maşini

Astfel, pentru veniturile din cedarea folosinţei bunurilor din patrimonial personal (i.e., adică atunci când închiriem un imobil sau o maşină), pentru anul 2022, impozitul pe venit se calculează prin aplicarea cotei de 10% asupra diferenţei dintre venitul brut din chirii şi o cotă forfetară de cheltuieli de 40% din venituri. Începând cu 2023, venitul impozabil este egal cu venitul brut, fără deducerea de 40% aplicată în trecut. 

Sunt exceptate de la această regulă:

• Proprietarii care, la sfârşitul anului precedent, au venituri din mai mult de 5 contracte de închiriere şi proprietarii care închiriază mai mult de 5 camere în scop turistic (în imobile altele decât cele din unităţi de primire specializate) – pentru aceştia, calculul impozitului se face în sistem real, la fel ca pentru veniturile din activităţi independente.
• Proprietarii care închiriază între 1 şi 5 camere în scop turistic (în imobile altele decât cele din unităţi de primire specializate) – pentru ei impozitul se calculează la norme de venit.
• Proprietarii care obţin venituri din arendă, pentru care impozitul continua să fie calculate ca 10% din venitul brut minus cota forfetară de cheltuieli de 40% din venit, impozitul datorându-se prin reţinere la sursă.

2. Vânzarea de imobile

La impozitarea veniturilor din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal (adică atunci când vindem un bun imobil), din 2023 nu mai deducem suma neimpozabilă de 450.000 lei din valoarea tranzacţiei. Totuşi, cota de impozit poate scădea de la 3% la 1% din valoarea tranzacţiei dacă vindem imobilul după 3 ani sau mai mult de la dobândire. Totuşi, aceste venituri se impozitează la data tranzacţiei, impozitul este final şi nu se declară în declaraţia unică, nefiind nici incluse în baza de calcul a CAS sau a CASS.

3. Venituri din drepturi de proprietate intelectuală

În cazul veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală (de ex., atunci când scriem un articol, o carte, o piesă, sau livrăm un curs etc.), se depune declaraţia unică doar dacă impozitul nu se plăteşte prin reţinere la sursă. Reţinerea la sursă intervine când plătitorii venitului sunt persoane juridice sau alte entităţi care au obligaţia de a conduce evidenţă contabilă. Impozitul se calculează prin aplicarea unei cote de 10% asupra diferenţei dintre venitul brut şi o cotă forfetară de cheltuieli de 40%, sau asupra venitului net determinat în sistem real, dacă persoana fizică optează şi ţine contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor în partidă simplă.

4. Dividende

Dividendele distribuite până la 31 decembrie 2022 au fost impozabile cu cota de 5%, în timp ce dividendele distribuite începând cu 1 ianuarie 2023 sunt supuse cotei de impozit de 8%. Impozitul se plăteşte prin reţinere la sursă, impozitul fiind final, deci pentru dividendele din România nu se completează declaraţia unică la rubrica de impozit pe venit ci, eventual, se iau în considerare la calculul CASS. Dividendele din străinătate, însă, se declară de beneficiarii rezidenţi fiscali români, la rubrica de venituri din străinătate.

5. Tranzacţionarea titlurilor de valoare

În declaraţia unică se declară şi impozitul pe câştigurile sau pierderile din transferul titlurilor de valoare şi orice alte operaţiuni cu instrumente financiare, inclusiv instrumente financiare derivate, precum şi din transferul aurului de investiţii. Atât în 2022, cât şi în 2023, câştigul/pierderea din transferul titlurilor de valoare, altele decât instrumentele financiare derivate, se calculează, după caz:

• la data încheierii tranzacţiei, pe baza documentelor justificative, de către intermediar dacă operaţiunea se efectuează printr-un intermediar, sau
• la data efectuării plăţilor preţului tranzacţiei, pe baza documentelor justificative, de către beneficiarul de venit, dacă operaţiunea nu se efectuează printr-un intermediar.

Însă, impozitul pe câştig se calculează diferit în 2023 faţă de 2022. Dacă în 2022 contribuabilul îşi declară venitul anual (câştigurile şi pierderile cumulate pe întregul an din tranzacţii cu titluri de valoare, influenţate de pierderi reportate, dacă este cazul) şi impozitul pe venit aferent, din 2023, intermediarii reţin impozitul la sursă, impozitul fiind final. De asemenea, cota de impozitare scade de la 10% la 1% sau 3%, în funcţie de durata de deţinere a titlurilor tranzacţionate. Doar pentru tranzacţiile care nu sunt făcute printr-un intermediar se menţin şi în 2023 regulile de calculare, declarare şi plată a impozitului valabile la 2022 (adică prin autodeclarare în declaraţia unică, impozitul fiind de 10% din câştigul net anual).

Pentru anul 2022, intermediarii rezidenţi fiscal în România, societăţile de administrare a investiţiilor sau societăţile de investiţii autoadministrate, au avut următoarele obligaţii: 

• să calculeze câştigul/pierderea pentru fiecare tranzacţie efectuată pentru contribuabil;
• să îi transmită contribuabilului informaţii privind totalul câştigurilor/pierderilor, în formă scrisă, pentru tranzacţiile efectuate în cursul anului fiscal, până la data de 31 ianuarie inclusiv a anului curent pentru anul anterior;
• să depună anual, până la data de 31 ianuarie inclusiv a anului curent, pentru anul anterior, la organul fiscal competent, o declaraţie informativă privind totalul câştigurilor/pierderilor, pentru fiecare contribuabil.

Contribuabilul trebuie să declare în declaraţia unică cu termen 25 mai 2023 câştigul net anual/pierderea netă anuală şi impozitul de 10% la câştigul anual net din tranzacţii, determinat ca diferenţă între câştigurile şi pierderile înregistrate în cursul anului fiscal respectiv, cumulat de la începutul anului, din transferul titlurilor de valoare.

Începând din 2023, intermediarii definiţi potrivit legislaţiei în materie, societăţile de administrare a investiţiilor, societăţile de investiţii autoadministrate, administratorii de fonduri de investiţii alternative pot fi atât rezidenţi fiscali români, cât şi nerezidenţi care au în România un sediu permanent ce are calitatea de intermediar. Aceşti intermediari au următoarele obligaţii:

• să calculeze câştigul/pierderea pentru fiecare transfer/operaţiune efectuat/efectuată pentru contribuabil;
• să calculeze, reţină la sursă, declare şi să plătească impozitul pe venit reţinut la sursă, până la 25 a lunii următoare celei în care a fost reţinut, impozitul fiind final;
• să transmită către fiecare contribuabil informaţii privind totalul câştigurilor/pierderilor şi a impozitului calculat şi reţinut la sursă, în formă scrisă sau prin mijloace electronice, pentru tranzacţiile efectuate în cursul anului fiscal, până în ultima zi a lunii februarie inclusiv a anului curent pentru anul anterior;
• să depună, anual, declaraţia informativă privind plăţile cu reţinere la sursă, până în ultima zi a lunii februarie a anului următor.

Începând din 2023, pentru tranzacţionarea prin intermediarii menţionaţi mai sus, se aplică următoarele cote de impozitare a câştigurilor de capital:

1. în cazul titlurilor de valoare:
   1. prin aplicarea unei cote de 1% asupra fiecărui câştig din transferul titlurilor de valoare care au fost dobândite şi înstrăinate într-o perioadă mai mare de 365 de zile, inclusiv, de la data dobândirii;
   2. prin aplicarea unei cote de 3% asupra fiecărui câştig din transferul titlurilor de valoare care au fost dobândite şi înstrăinate într-o perioadă mai mică de 365 de zile de la data dobândirii;
2. în cazul operaţiunilor cu instrumente financiare derivate:
   3. prin aplicarea unei cote de 1% asupra fiecărui câştig din efectuarea de operaţiuni cu instrumente financiare derivate deţinute o perioadă mai mare de 365 de zile, inclusiv, de la data dobândirii;
   4. prin aplicarea unei cote de 3% asupra fiecărui câştig din efectuarea de operaţiuni cu instrumente financiare derivate deţinute o perioadă mai mică de 365 de zile de la data dobândirii.

Pentru determinarea perioadei în care au fost deţinute se consideră că titlurile de valoare şi instrumentele financiare sunt înstrăinate/răscumpărate în aceeaşi ordine în care au fost dobândite, respectiv primul intrat - primul ieşit, pe fiecare simbol. Pentru calculul câştigului, valoarea fiscală se determină prin aplicarea metodei preţului mediu ponderat, cuprinzând şi costurile aferente transferului/operaţiunii, pe fiecare simbol, indiferent de perioada de deţinere.

Pierderile obţinute din transferul titlurilor de valoare şi din operaţiuni cu instrumente financiare derivate, efectuate prin intermediari, nu se reportează şi nu se compensează, acestea reprezentând pierderi definitive ale contribuabilului.

6. Tranzacţii cu crypto monede

Şi câştigurile din tranzacţii cu crypto monede se declară prin declaraţia unică. Câştigul din transferul de monedă virtuală este egal cu preţul de vânzare minus preţul de achiziţie (inclusiv costurile directe aferente tranzacţiei). Câştigul sub 200 lei/tranzacţie nu se impozitează, cu condiţia ca totalul câştigurilor din transferul de monedă virtuală într-un an fiscal să nu depăşească  600 lei. Regulile sunt neschimbate din 2019.

Rezidenţii fiscali în România declară atât veniturile din România, cât şi cele din străinătate. Pentru veniturile din străinătate, contribuabilii includ în declaraţie atât venitul din străinătate, cât şi impozitul plătit în statul sursă, şi aplică metoda de evitare a dublei impuneri din convenţia încheiată între România şi statul sursă (adică metoda creditului fiscal sau metoda scutirii). Nu vom declara în declaraţia unică veniturile din salarii obţinute de la un angajator nerezident, pentru muncă desfăşurată în străinătate, pentru care dreptul de impunere aparţine statului străin, care este statul sursă al acestor venituri din salarii.

Nerezidenţii au obligaţia să declare venituri realizate din România ca ţară sursă, atunci când România are drept de impozitare conform legislaţiei domestice, iar impozitul nu se calculează şi nu se plăteşte prin reţinere la sursă. Dacă impozitul se datorează doar în ţara de rezidenţă, conform convenţiilor, nerezidentul depune declaraţia unică şi anexează certificatul de rezidenţă fiscală pentru a proba motivul pentru care declară impozit de plată zero în România. Dacă, însă, România are drept de impozitare asupra veniturilor conform convenţiilor, sau nu există o asemenea convenţie, atunci impozitul este datorat în România.

De exemplu, dacă persoana fizică care tranzacţionează titluri de valoare este nerezidentă fiscal în România, aceasta are obligaţia de depune declaraţia unică astfel:

• Veniturile din transferul titlurilor de valoare, altele decât instrumente financiare derivate, emise de rezidenţi români,   veniturile din operaţiuni cu instrumente financiare derivate realizate printr-un intermediar, rezident fiscal român la care persoana fizică are deschis contul, sunt considerate ca fiind obţinute din România, indiferent dacă sunt primite în România sau în străinătate.
•  Persoana fizică nerezidentă are obligaţia de a declara câştigurile/pierderile pentru tranzacţiile care nu sunt efectuate printr-un intermediar, rezident în România, cu anexarea la declaraţia unică a certificatului de rezidenţă fiscală, însoţit de  traducerea autorizată  în limba română, pentru aplicarea prevederilor convenţiei de evitare a dublei impuneri. Când tranzacţia este efectuată prin intermediar rezident în România, certificatul de rezidenţă se prezintă intermediarului.
• Pentru tranzacţiile efectuate prin intermediari rezidenţi fiscal în România, persoana fizică nerezidentă are obligaţia declarării doar dacă România nu are drept de impozitare pe câştigurile de capital, conform convenţiei de evitare a dublei impuneri între România şi ţara de rezidenţă a persoanei fizice sau dacă nu există o asemenea convenţie de evitare a dublei impuneri.

 

În ceea ce priveşte contribuţiile sociale, avem plafoane diferite de venituri pentru care ele se datorează şi baze de calcul diferite în 2022 şi 2023.

Contribuţia de asigurări sociale (CAS)

Astfel, în ceea ce priveşte plafonul minim al veniturilor de la care în sus se datorează CAS la veniturile din activităţi independente şi / sau venituri din drepturi de proprietate intelectuală, atât în 2022, cât şi în 2023, contribuţia de asigurări sociale se datorează de către persoanele fizice care obţin venituri din activităţi independente şi venituri din drepturi de proprietate intelectuală, dacă veniturile nete cumulate au o valoare cel puţin egală cu 12 salarii minime brute pe ţară, în vigoare la termenul de depunere a declaraţiei privind veniturile estimate. Dacă veniturile estimate pentru 2022 au fost mai mici, persoanele fizice au avut posibilitatea să opteze să plătească CAS.

Sunt scutiţi de la plata CAS pensionarii care obţin şi venituri din drepturi de proprietate intelectuală sau din activităţi independente. Nici salariaţii care obţin şi venituri din drepturi de proprietate intelectuală nu vor plăti CAS pentru veniturile din drepturi de proprietate intelectuală.

Baza anuală de calcul al CAS o reprezintă venitul ales de contribuabil, dar nu mai puţin de un anumit prag, şi aici avem modificări. Pentru anul 2012, baza de calcul al CAS nu poate fi mai mică decât nivelul a 12 salarii minime brute pe ţară, în vigoare la termenul de depunere a declaraţiei privind venitul estimat (adică 12*2550 lei=30.600 lei).

Pentru anul 2023, baza anuală de calcul al CAS, pentru veniturile din activităţi independente, contracte de activitate sportivă şi drepturi de proprietate intelectuală, o reprezintă venitul ales de contribuabil, care nu poate fi mai mic decât:

• nivelul de 12 salarii minime brute pe ţară, în vigoare la termenul de depunere a declaraţiei estimative pe 2023 (adică 3.000 lei/lună *12 = 36.000 lei), în cazul veniturilor realizate cuprinse între 12 salarii minime brute pe ţară inclusiv şi 24 de salarii minime brute pe ţară,
• nivelul de 24 de salarii minime brute pe ţară, în vigoare la termenul de depunere a declaraţiei estimative pe 2023 (adică 3.000 lei/lună * 24 = 72.000 lei), în cazul veniturilor realizate cel puţin egale cu 24 de salarii minime brute pe ţară.

În concluzie, persoanele fizice care obţin venituri din activităţi independente vor declara până la 25 mai 2023 astfel:

• Pentru anul 2022, CAS de 25% din baza de calcul aleasă, care nu putea fi mai mică decât 30.600 lei, doar dacă în declaraţia de venit estimat la 2022 (depusă până la 25 mai 2022) au declarat un venit net impozabil mai mic de 30.600 lei şi nici nu au optat pentru plata CAS.
• Pentru anul 2022, nu se mai completează rubrica de CAS, dacă persoana fizică a estimat până la 25 mai 2022 (sau în 30 de zile de la începerea activităţii în 2022) un venit net peste 12 salarii minime (corespunzător numărului de luni de funcţionare, pentru cei care au început activitatea în cursul anului), şi venitul efectiv la 2022 a depăşit acest plafon.
• Pentru anul 2022, se completează CAS datorat zero, dacă persoana fizică a estimat până la 25 mai 2022 (sau în 30 de zile de la începerea activităţii în 2022) venit net peste 12 salarii minime, dar venitul net realizat efectiv a fost sub acest plafon.
• Pentru anul 2023, se completează estimarea la CAS, ca CAS de 25% din baza de calcul aleasă, dar care nu poate fi mai mică de 12 salarii minime (adică 36.000 lei) sau 24 de salarii minime (adică 72.000 lei), în funcţie de cât se estimează că va fi venitul net la 2023.

Persoanele fizice care realizează venituri din contracte de activitate sportivă (o formă particulară de venituri din activităţi independente) sau din drepturi de proprietate intelectuală, pentru care impozitul se reţine la sursă, au obligaţia de a completa Subsecţiunea 1 ”Date privind CAS datorată” din declaraţia unică, dacă nivelul venitului realizat pe fiecare sursă de venit în 2022, estimat şi realizat efectiv, este mai mic de 12 salarii minime brute pe ţară în vigoare în anul 2022, însă nivelul venitului net/brut cumulat este mai mare de 12 salarii minime brute pe ţară.

 

Contribuţia de asigurări sociale de sănătate (CASS)

În ceea ce priveşte contribuţia la asigurările de sănătate (CASS), aceasta se datorează în 2022, prin autodeclarare, de persoanele fizice care obţin venituri nete impozabile cumulate din orice fel de venituri, altele decât veniturile de natură salarială, de cel puţin 12 salarii minime brute pe ţară, CASS datorată fiind de 10% din 12 salarii minime în vigoare la termenul de depunere a declaraţiei estimative pe 2022 (adică 12 luni*2.550 lei/lună=30.600 lei).

La 2023, plafonul veniturilor de la care se datorează CASS prin autodeclarare scade la 6 salarii minime brute pe ţară în vigoare la data depunerii declaraţiei estimative pe 2023 (adică 3.000lei/lună*6=18.000 lei), iar baza de calcul a CASS se modifică:

• la nivelul a 6 salarii minime brute pe ţară, în vigoare la termenul de depunere a declaraţiei estimative pe 2023 (adică 3.000lei/lună*6=18.000 lei), în cazul veniturilor realizate cuprinse între 6 salarii minime brute pe ţară inclusiv şi 12 salarii minime brute pe ţară,
• la nivelul de 12 salarii minime brute pe ţară, în vigoare la termenul de depunere a declaraţiei estimative pe 2023 (adică 3000lei/lună*12=36.000 lei), în cazul veniturilor realizate cuprinse între 12 salarii minime brute pe ţară inclusiv şi 24 de salarii minime brute pe ţară,
• la nivelul de 24 de salarii minime brute pe ţară, în vigoare la termenul de depunere a declaraţiei estimative pe 2023 (adică 3000lei/lună*24 luni = 72.000 lei), în cazul veniturilor realizate cel puţin egale cu 24 de salarii minime brute pe ţară.

Următoarele categorii de venituri sunt incluse în obligaţia de a declara CASS în declaraţia unică, cu termen 25 mai 2023:

• venituri din activităţi independente
• venituri din drepturi de proprietate intelectuale
• venituri din asocierea cu o persoană juridică
• venituri din cedarea folosinţei bunurilor
• venituri din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură
• venituri din investiţii
• venituri din alte surse.

În ceea ce priveşte veniturile din dividende, se iau în considerare dividendele încasate în an, distribuite după 1 ianuarie 2018.

Rubrica dedicată CASS se completează în următoarele situaţii:

• Pentru anul 2022, se completează cu CASS datorată de 10% din baza de calcul de 12 salarii minime (adică 30.600 lei), doar dacă în declaraţia de venit estimat la 2022 (depusă până la 25 mai 2022) s-a declarat un venit net impozabil mai mic de 30.600 lei şi nici nu s-a optat pentru plata CASS.
• Pentru anul 2022, nu se mai completează rubrica de CASS, dacă persoana fizică a estimat până la 25 mai 2022 (sau în 30 de zile de la începerea activităţii în 2022) un venit net peste 12 salarii minime, şi venitul efectiv la 2022 a depăşit acest plafon.
• Pentru anul 2022, se completează CASS datorată de 10% din 6 salarii minime, dacă persoana fizică a estimat până la 25 mai 2022 (sau în 30 de zile de la începerea activităţii în 2022) un venit net peste 12 salarii minime, dar venitul net realizat efectiv a fost sub acest plafon. Regula se aplică şi dacă persoana fizică nu a avut calitatea de asigurat în anul anterior şi nici nu se încadrează în situaţiile de exceptare de la plata CASS.
• Pentru anul 2023, se completează CASS estimată, de 10% din baza de calcul, care nu poate fi mai mică de 6 salarii minime (adică 18.000 lei), sau 12 salarii minime (adică 36.000 lei), sau 24 de salarii minime (adică 72.000 lei), în funcţie de cât se estimează că va fi venitul net la 2023.

Fac excepţie veniturile pentru care CASS se calculează şi plăteşte de către plătitorul venitului, prin reţinere la sursă: veniturile drepturi de proprietate intelectuală, veniturile în baza contractelor de activitate sportivă, veniturile din arendă sau din asocieri cu persoane juridice, dacă la începutul anului fiscal relevant se estimează de la un singur plătitor venituri mai mari de 6 salarii minime, cu regularizarea calculului CASS prin declaraţia unică, de către beneficiarul venitului, dacă estimarea diferă de venitul efectiv realizat la sfârşit de an.

Când depunem declaraţia şi când plătim impozitul pe venit şi contribuţiile sociale

Termenul de plată pentru impozitul pe venitul anual al anului 2022 şi pentru CAS şi CASS aferente anului 2022 este 25 mai 2023. Pentru impozitul pe venit şi contribuţiile sociale aferente veniturilor estimate pentru anul 2023, termenul de plată este 25 mai 2024, iar contribuabilii pot efectua plata acestui impozit oricând până la acest termen.

Reamintesc, de asemenea, ca prin declaraţia unică putem să redirecţionăm până la 3,5% din impozitul datorat pe venitul net anual impozabil/câştigul net anual impozabil aferent anului 2022, pentru susţinerea entităţilor nonprofit şi a unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de burse private.

 

Despre Nadia Oanea  Tax & Training

Nadia Oanea este consultant fiscal cu o experienţă profesională de peste 20 de ani, din care 8 ani ca inspector de control fiscal şi rambursări de TVA în cadrul ANAF şi 15 ani în firme de consultanţă fiscală membre ale unor reţele şi asociaţii internaţionale.

Nadia Oanea este membru al Camerei Consultanţilor Fiscali şi al Corpului Experţilor Contabili şi al Contabililor Autorizaţi din România, deţine calificarea Advanced Diploma in International Taxation şi este, de asemenea, trainer autorizat pentru formarea adulţilor, cu o vastă experienţă în livrarea de cursuri şi prezentări pe teme de fiscalitate şi contabilitate. În 2022, Nadia Oanea a absolvit cursurile Henley Business School – Post Graduate Certificate in Board Practice and Directorship.

În prezent, este fondatorul proiectului antreprenorial Tax & Training, care îşi propune să ofere asistenţă membrilor din conducerea companiilor româneşti şi străine în gestionarea problemelor fiscale cu care acestea se confruntă. De asemenea, prin divizia de training, proiectul îşi propune să vină în sprijinul firmelor de contabilitate şi consultanţă, şi al departamentelor financiar-contabile, cu programe de pregătire dedicate pentru înţelegerea aspectelor complexe din fiscalitate.

 

***

Prezenta informare nu reprezintă consultanţă fiscală. NOA Tax &Training SRL nu îşi asumă răspunderea pentru modul de aplicare a prevederilor fiscale pe cazurile particulare ale fiecărui contribuabil în parte. Prezenta informare nu este furnizată cu intenţia de a ajuta la evitarea sau diminuarea în mod nelegal a impozitelor, taxelor sau accesoriile care ar putea fi impuse de autorităţi.