Opinie Noerr: Raportarea publică pentru fiecare ţară în parte implementată în România începând cu 1 ianuarie 2023

Ziarul Financiar 11.07.2023

Prin Ordinul nr. 2.048/2022 privind completarea reglementărilor contabile aplicabile operatorilor economici ("Ordinul"), publicat în Monitorul Oficial nr. 878/07.09.2022, autorităţile române au transpus în legislaţia naţională prevederile Directivei UE 2021/2101 a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 noiembrie 2021 ("Directiva UE") de modificare a Directivei 2013/34/UE în ceea ce priveşte prezentarea, de către anumite întreprinderi şi sucursale, de informaţii privind impozitul pe profit (”raport CbC”).

Dispoziţiile Ordinului au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2023.  Deşi Directiva UE impune statelor membre ale UE să o transpună în legislaţia naţională până la 22 iunie 2023, având primul exerciţiu financiar de raportare cel care debutează la sau după 22 iunie 2024, România a optat pentru o implementare anticipată a Directivei. Prin urmare, noile norme au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2023, iar primul raport va trebui depus în 2024 pentru situaţiile financiare corespunzătoare exerciţiului financiar 2023.

Controverse privind implementarea anticipată

Implementarea anticipată a Directivei UE a generat unele îngrijorări în mediul de afaceri din România din cauza următoarelor motive:

Societăţile româneşti care fac obiectul obligaţiilor de raportare

  1. Societăţile-mamă finale şi societăţile autonome româneşti cu o cifră de afaceri consolidată care depăşeşte în total 3,7 miliarde RON (echivalentul a 747.474.740 EUR la cursul de schimb publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 21 decembrie 2021) pentru fiecare dintre cei doi ani financiari consecutivi anteriori, aşa cum reiese din situaţiile financiare consolidate ale acestora;
  2. Filialele româneşti mijlocii şi mari controlate de o societate-mamă finală din afara UE, a căror cifră de afaceri din bilanţ depăşeşte în total 3,7 miliarde RON pentru fiecare dintre cei doi ani financiari consecutivi anteriori, astfel cum este reflectată în situaţiile financiare consolidate ale acestora;
  3. Sucursalele din România, înfiinţate de societăţi din afara UE cu o cifră de afaceri netă care depăşeşte pragul de 3,7 de miliarde RON pentru fiecare dintre ultimii doi ani financiari consecutivi.

În cazul în care cifra de afaceri totală consolidată scade sub 3,7 miliarde RON pentru fiecare dintre cei doi ani financiari consecutivi anteriori, aşa cum este reflectată în situaţiile financiare consolidate ale acestora, societăţile menţionate mai sus nu mai au obligaţia de a prezenta raportul CbC.

Conţinutul raportului public CbC

Raportul public CbC include informaţii privind toate activităţile societăţilor, inclusiv cele ale tuturor entităţilor afiliate consolidate în situaţiile financiare pentru exerciţiul financiar în cauză.

Raportul cuprinde:

România permite ca una sau mai multe informaţii să fie omise temporar din raport, în cazul în care divulgarea lor ar aduce un prejudiciu grav poziţiei comerciale a societăţilor la care se referă raportul. Orice omisiune trebuie să fie indicată în mod clar în raport, împreună cu o explicaţie motivată corespunzător. Cu toate acestea, toate informaţiile omise sunt făcute publice într-un raport ulterior, în termen de cel mult cinci ani de la omiterea iniţială.

Metode de publicare

Raportul CbC trebuie să fie pus la dispoziţia publicului în mod gratuit pe site-ul web al societăţilor raportoare, în cel puţin una dintre limbile oficiale ale UE, în termen de cel mult 12 luni de la încheierea exerciţiului financiar pentru care a fost întocmit raportul.

În cazul în care raportul este pus simultan la dispoziţia publicului pe site-ul web al Registrului Comerţului din România, site-ul web al societăţilor raportoare trebuie să conţină o trimitere la site-ul web al Registrului Comerţului din România unde poate fi accesat raportul.

Raportul trebuie să rămână accesibil pe site-ul web timp de cel puţin cinci ani consecutivi.

Concluzii

Adoptarea anticipată a raportării publice CbC a creat agitaţie în mediul de afaceri românesc din cauza motivelor detaliate mai sus, dar şi din cauza faptului că multe companii încă se luptă să implementeze în sistemele lor ERP/contabilitate raportarea SAF-Tşi să se conformeze cerinţelor de facturare electronică.  În ultima vreme, se pare că tot ceea ce fac companiile româneşti este să pregătească un raport nou după altul. Şi, ca şi cum acest lucru nu ar fi fost de ajuns, există o frustrare tot mai mare din cauza faptului că autorităţile române încă nu au încă infrastructura şi capacitatea IT de a corela toate datele pe care le primesc prin mijloace electronice şi, prin urmare, acestea nu pot fi examinate şi procesate în mod corespunzător. Acest lucru înseamnă că efortul depus pentru a respecta toate noile cerinţe nu îşi ating obiectivul de a reduce evaziunea fiscală şi transferul profiturilor, ci mai degrabă va pune presiune asupra companiilor care se conformează.