Ioji Zifceak, Grupul Maxagro: Vaca de lapte e ca un Ferrari, produce mulţi bani, dar trebuie să ai grijă de el. Astăzi zootehnia asigură salariile la tot grupul Maxagro

Zootehnia reprezintă un pas din ce în ce mai necesari pentru producătorii de cereale care vor să se dezvolte, să reziste în piaţă şi să îşi valorifice mai bine marfa, crede Ioji Zifceak, acţionar al Grupului Maxagro, prezent în conferinţa ZF Investiţi în România, organizată miercuri la Timişoara alături de CEC Bank.

„Investim şi anul acesta în agricultură, dar mai puţin. Anul acesta ne dorim să investim mai mult în zootehnie, dorim să dezvoltăm proiectul de zootehnie, pentru că dacă vom rămâne doar să producem cereale vom muri”.

Grupul Maxagro din Timiş cultivă astăzi peste 10.000 de hectare în vestul ţării şi are una dintre cele mai mari ferme de vaci de lapte din Banat, cu un efectiv de 3.000 de capete de bovine, dintre care peste 1.100 de vaci de muls.

„În anii în care preţul cerealelor fluctuează, partea de procesare este practic un beneficiu care îţi aduce plus valoare şi de un an şi ceva zootehnia ne aduce un profit destul de bun. Practic, când merge mai rău la agricultură merge mai bine în zootehnie. Pentru că dacă sunt preţuri mai mici, câştigi mai mult pe zootehnie”.

Maxagro vrea investească în 2024 într-o nouă fermă pentru a-şi mări efectivele cu încă 500 de vaci.

„Vaca de lapte e ca un Ferrari, produce mulţi bani, dar trebuie să ai grijă de el. (...) Astăzi zootehnia asigură salariile la tot grupul Maxagro pentru că sunt preţuri mici şi atunci laptele e la un preţ destul de bun şi cu un profit destul de OK. Avem undeva la 1,2 lei costul pe litru de lapte şi noi îl vindem undeva la 2,2 lei”.

Ce a mai declarat în cadrul conferinţei:

• Avem o concurenţă neloială. Nu poţi concura în zootehnie când Ungaria are 800 de euro subvenţie pe cap de vacă şi noi nu avem nimic. Şi trebuie să ne adaptăm şi să ne descurcăm.
• Ne gândim cum să producem mai ieftin ca cei din Polonia sau ca cei din Ungaria şi încercăm să ne gândim cum putem supravieţui să putem concura cu ei. Deşi este rău, este şi un lucru pozitiv pentru că ştii cum să te descurci şi să faci profit şi să te uiţi mai atent la cheltuieli. Şi la agricultură la fel, încercăm să facem producţii maxime, dar cu cheltuieli minime.
• În 2022 am avut cel mai bun an în agricultură, în 2023 cel mai prost an, iar anul acesta suntem pozitivi. Eu cred că se va mai schimba ceva pe la sfârşitul anului, sperăm ca rapiţa să ne scoată din problemele agriculturii.
• Am învăţat foarte mult să nu mai cheltuim aiurea.
• Am avut şi anul trecut producţii foarte bune şi anul acesta se prevăd producţii foarte bune, în special la rapiţă, grâu, arată un an extraordinar, spre deosebire de sud, unde din păcate e al doilea an de secetă.
• Tot laptele pe care îl producem rămâne în ţară, am vândut până acum nu demult în Timiş. Vindem în ţară. La cereale nu este o regulă, la multinaţionale, la Smithfield, noi consumăm undeva la vreo 4.000 de tone pe an cu zootehnia. Nu e o regulă, cine plăteşte mai bine.
• Am luat în calcul şi investiţii în procesarea laptelui. Este destul de greu să intri pe piaţa asta. Nu este imposibil. Noi ne-am gândit prima dată să fim cea mai eficientă fermă din Româna pentru a reduce cheltuielile şi a creşte producţia. Avem o producţie medie de 36 de litri pe cap de vacă. Ne-am gândit la procesare, dar cred că nu prea avem curaj anul acesta. Anul trecut am avut un curaj mai mare, credem că anul viitor o să avem un curaj mai mare decât acum.
• Avem o instalaţie de biogaz care produce 1 MWh curent electric. Suntem o fermă prietenoasă cu mediul. La noi dacă intri în fermă nu miroase deloc a vacă. Toate dejecţiile sunt dirijate automat în subteran, intră în biogaz, se prelucrează gazul din dejecţii şi iese un îngrăşământ care reduce undeva cu 40% din îngrăşămintele pe care le cumpăram până acum 2-3 ani de zile.