Nimeni nu ne iubeste

Autor: Daniel Cristea Enache 13.10.2006
Multi dintre tinerii scriitori de azi urmeaza - cu un savuros conformism al "nonconformismului" - traseul provocarilor de tot felul, mizand pe mizerabilism si pansexualism, cuvinte tari spuse pe sleau si o arta literara egala cu zero. E formula castigatoare, reteta succesului de piata pe care criticii mai varstnici, intepeniti in prejudecati, nu o pot nicidecum intelege. Nici criticii tineri nu se afla intr-o postura prea comoda: ei trebuie sa se plieze si sa le placa aceasta noua literatura, fiindca, altfel, ne vor aparea ca niste comentatori imbatraniti inainte de vreme, ruginiti, noi tombatere sacrificand spiritul viu al prozei romanesti...
Se intampla insa ca autorii cei mai valorosi ai noului val prozastic (de la Dan Lungu la Sorin Stoica si de la Bogdan Popescu la Lucian Dan Teodorovici) au putine lucruri in comun cu membrii vocali ai generatiei. Emb lema pentru altii definitorie (un penis si un mat gros, incrucisate ca niste halebarde) nu li se potriveste defel, iar provocarile pe care le pun in pagina sunt de ordin artistic, nu porno-scatologic. In romanul lui Lucian Dan Teodorovici, Cu putin timp inaintea coborarii extraterestrilor printre noi*, avem chiar o fina parodie a modelului underground, o satira din interiorul realist al lumii studentesti, cu rasfrangerea eroului "damnat" in oglinda propriului ridicol. Prima editie a acestei carti reprezenta debutul editorial al autorului. Acum, el revine cu o versiune revazuta si consistent adaugita, cu acelasi titlu simpatic-extravagant si cu fragmente explicand si mai bine structura psihologica si motivatiile protagonistului.
Prozatorul risca printr-o revizuire care nu este una strict stilistica sau punctuala, cu slefuirea unor fraze si adaugarea unor detalii de atmosfera. El scrie, practic, un alt roman decat cel initial, deruland aceeasi istorie, dar schimband cu dexteritate grila ei de interpretare. In prima versiune, din intinsul monolog al protagonistului se contura o figura memorabila, de erou cu ghilimele, loser perfect, indragostit fara speranta de o hipiota bine ancorata in realitate, student, amant si prieten mediocru. Un om al vorbelor mari, nedigerate bine si al faptelor de un demonism marunt, penibil: arunca in vitrinele magazinelor cu pietre pentru a creste in consideratia amicilor, se imagineaza bolnav, sau mort, ca sa ajunga in centrul atentiei, se rade in cap in toiul iernii si isi tatueaza pe teasta un desen hidos, bea pana la pierderea mintilor si vomita pe el... Acesta era marele "erou" al microromanului initial. Episoadele cu bun efect comic sunt pastrate: sinusoidala relatiei amoroase cu pragmatica hipiota, care ii da periodic papucii si tot periodic revine la el ca la un suflet (si un portofel) stabil, concursul ad-hoc de sani dezgoliti purtat de iubita en titre cu blonda si blanda liceana, uimitoarea prelegere a nasei paranormale, avand contact cu extraterestrii... Daca insa in vechiul roman ele se inlantuiau intr-un mod mai degraba expozitiv, ca o succesiune stransa de tablouri vii, in noua editie formeaza o trama mai bine sustinuta si motivata din unghiul particular al personajului principal.
E mai intai acest fundal pseudofilozofic, o mixtura de clisee pedaland pe insingurarea si disperarea tinerei generatii, ratacind fara scop intr-o lume cinica. La asemenea amare concluzii se ajunge treptat, prin ingurgitarea unor cantitati apreciabile de votca; iar dupa formularea lor, intretaiata de suspine, cei doi damnati, el si ea, trec repejor la acte sexuale in toata puterea cuvantului. "Nimeni nu ne iubeste", sigiliul de indiferenta colectiva ce apasa tanara si idealista generatie se transforma in "Hai sa facem dragoste", un indemn mobilizator si o consolare intotdeauna la indemana. Trairismul milenarist, ca si cel al framantatilor ani '30, e inteligent mimat si parodiat, prin mecanica desavarsita cu care se rezolva marile probleme spirituale. Dar problema capitala a personajului masculin e alta, si anume frica teribila de ridicol, groaza ca o anumita atitudine sau un simplu gest vor starni hohotele de ras ale celor din jur. Precum Sandu al lui Anton Holban, jalnicul erou performeaza tot felul de fanfaronade pentru a atrage atentia si fuge disperat de sine insusi cand lumina in care e privit ii este nefavorabila. El are totusi o nota in plus de umilinta si ajunge, in final, sa nu ii mai pese ca se face de ras in public, cazand in genunchi si sarutand piciorusele aprigei hipiote.
De unde vine insa aceasta predispozitie pentru situatii si incurcaturi jenante, comportamente bizare, scalambaieli de bufon si tentative de sinucidere? Dincolo de ridicolul iubirii sale, observam acum o motivare pe care prima editie a cartii nu o oferea. Acolo, parcurgeam un roman savuros, dar fara mari adancimi, un desen animat cu un personaj tragicomic. Aici, e mai mult decat atat: prozatorul reconstituie, din farame biografice, copilaria eroului nostru, traumatizat de o bunica "ostasa a Domnului" si o mama habotnica, fanatica si autoritara. Copilul tinut sub cheie va deveni tanarul tinut sub papuc, corectiile primite la varste fragede fragezindu-l pana la limita patologica a voluptatilor masochiste.
"Esti nebun, omule, prin tot ceea ce faci": iata o caracterizare pe care protagonistul o primeste cu delectare. Nebunia aceasta jalnica, orientata cu fata catre exterior, devine un blazon purtat cu mandrie. Tanarul trebuie sa munceasca din greu ca sa intretina rumoarea publica, prin provocari puerile si scandaluri puberale. Arderea lui e totusi scurta, si abia tentativele de sinucidere ii aduc mai multa lume in preajma. Profilul nasei sonate intregeste comic ansamblul, stabilind totodata legaturile intre planul mundan si cel extraterestru, vesela Romanie postrevolutionara si Cosmosul enigmatic. Daca nebunia finului este una relativa, mimetica, autoprovocata, cea a nasei e consistenta, autentica si cu lucirile marilor dereglari.
O Apocalipsa derizorie, schitata in registrul alienarii, dar si al alienatiei; un roman excelent construit si scris, exploatand viata unui erou de rasu'-plansu'.

* Lucian Dan Teodorovici, Cu putin timp inaintea coborarii extraterestrilor printre noi, editia a II-a, Editura Polirom, Iasi, 2005, 208 p.