Spionii care au intrat in frig (VII)

Constantin Saplacan, Adrian Stefanescu, Willi Spindler, Mathias Bohn si Gheorghe Barsan, cinci prizonieri de razboi aflati in taberele de repatriere din Italia, au fost parasutati in Romania Populara in septembrie 1951. Nu-si mai vazusera familiile, nu mai stiau nimic din tara de aproape un deceniu. Naivi, debusolati si lipsiti de puterea de a supravietui, fiecare dintre ei a intrat in capcana propriei slabiciuni.
Saplacan a fost prins, beat, intr-un bufet. Adrian Stefanescu (pe numele sau adevarat Puiu Ilie, un fost marunt hot de gaini) a fost arestat intr-un tren in timp ce incerca sa vanda cocoseii de aur cu care fusese platit pentru a deveni "spion". In fine, Willi Spindler a decis ca el se lasa de spionaj si s-a predat organelor de militie. Ace asta "misiune" a fost una dintre "reusitele" contraspionajului romanesc. Pe masura spionilor care intrasera in frig, ofiterii Securitatii s-au impaunat si de asta data cu slabiciunea si prostia semenilor, intr-un razboi rece fara sfarsit.
Singura operatiune directa a Securitatii indreptata impotriva "grupului de spioni" a fost cea declansata in noaptea de 14 spre 15 decembrie 1951 si a avut drept urmare prinderea lui Bohn si sinuciderea lui Barsan. Cei doi se ascundeau de mai multa vreme intr-o sura din Sarata, unde primisera adapost de la un taran. De mai multa vreme, erau insotiti si sprijiniti de doi liceeni din Fagaras, Mircea Coman si Serafim Ilisie, zis Doru. Acestia il intalnisera intamplator pe soseaua dintre Scorei si Porumbacu, la mijlocul lunii noiembrie, pe Puiu Ilie, care le facuse cunoscut faptul "ca sunt venit din Apus cu misiunea de a culege informatii".
Dupa dezmembrarea grupului, tinerii fagaraseni i-au adus pe ultimii doi agenti ramasi in libertate in comuna Sarata. Aici, adapostiti mai intai in locuinta parasita a bunicilor lui Doru Ilisei si apoi in sura lui Gheorghe Comanici, cei doi au trait sub imperiul fricii, din momentul in care, povesteste Bohn, "in ziua de 13 decembrie, Doru si Mircea au venit la noi sa ne aduca stirea ca Saplacan si cu Spindler sunt arestati, aducand cu ei si un ziar, iar eu dupa aceasta veste i-am trimis acasa la Sibiu, deoarece ei voiau sa stea cu noi".
Fara sa vrea, Mathias Bohn i-a trimis pe cei doi liceeni in bratele mortii. De cateva zile, Mircea Coman se afla sub urmarirea Securitatii. Marturisindu-i mamei intentia sa de a pleca in munti, la instigarea concubinului ei, un informator al politiei politice, femeia si-a turnat propriul fiu la Securitate, convinsa ca, astfel, acestuia i se vor baga mintile in cap. La locuinta lui Coman s-a instalat un dispozitiv operativ, care a dus la arestarea lui si a lui Ilisei in 14 decembrie. Tinerii au intrat imediat pe mana anchetatorilor. In noaptea de 14 spre 15 decembrie, Serafim Ilisei a decedat in urma "anchetei operative", concomitent cu momentul in care se forma o echipa "de securisti si ostasi din corpul de garda", sprijiniti de 20 de militieni. "Pe baza planului de actiune", echipa i-a capturat pe cei doi spioni. "In jurul orei 7 dimineata - povestea ulterior Bohn - sura in care eram ascunsi a fost inconjurata de armata. In acelasi timp, a venit proprietarul sa ne anunte ca el a marturisit ca noi suntem in sura. Barsan m-a intrebat daca e cazul sa opunem rezistenta. Eu i-am spus sa faca ce stie. Atunci a scos o pastila cu otrava, a inghitit-o si a murit pe loc". Bohn avea sa fie executat zece zile mai tarziu, alaturi de ceilalti trei supravietuitori ai acestei stranii misiuni de spionaj.
A fost, intr-adevar, cum se remarca la sedinta de judecata in timpul careia au fost condamnati cei patru, o reusita "datorata vigilentei organelor Securitatii"? A esuat aceasta actiune de spionaj pur si simplu datorita intamplarii, sau avem in fata povestea unui esec practic programat, prin precara pregatire a celor trimisi in misiune ori chiar ca urmare a unei tradari?
Un raspuns posibil il ofera un raport al serviciilor de contraspionaj romanesti alcatuit ulterior, care arata ca "pregatirea spionilor a fost precara, mai mult tehnica. A fost neglijata total comportarea lor in RPR, n-au fost invatati sa-si legalizeze situatia, nu li s-au fixat locuri precise de activitate si legaturi. Ca urmare, spionii au vagabondat fara rost, nu au cunoscut date reale despre starea de spirit din RPR, ci au fost supusi mai degraba unor prelucrari politice bazate pe fapte ireale".
Acelasi raport conchidea ca singurul lucru perfect realizat in aceasta actiune de spionaj a fost parasutarea...