Spionii care au intrat in frig (V)

Constantin Saplacan, Adrian Stefanescu, Willi Spindler, Mathias Bohn si Gheorghe Barsan erau, candva, cinci dintre supravietuitorii celui de-al doilea razboi mondial. Cu totii au nimerit in tabara gresita si, la finele conflictului, se aflau in lagarele de repatriere din Italia. Cu totii, destine triste ale unor adolescenti pierduti prin hatisurile istoriei, incercau un singur lucru: sa se intoarca acasa. Pentru un alt razboi, nici acesta al lor.
Li s-a spus ca pot sa se intoarca drept o avangarda a armatei care ii va elibera pe parintii, fratii si surorile lor de comunism. Ca vor fi socotiti eliberatori. Au acceptat, caci atunci si acolo, in mizeria si foametea care domnea in lagarele de prizonieri, credeau ca era ultima lor sansa. De fapt, a fost ultima lor alegere, pentru un drum fara de intoarcere.
In august 1951, un anume Charles, identificat ulterior de serviciile de contraspionaj ale Securitatii in persoana ofiterului CIA Charles Robinson, responsabil cu organizarea operatiunilor de parasutare a agentilor in tarile comuniste, i-a vizitat la o manastire unde cei cinci fussera adusi pentru a se reface fizic si a urma cursuri de pregatire. Le-a inmanat pasapoarte olandeze false si i-a urcat intr-un camion inchis. La granita cu Olanda, au fost predati "unui barbat cu ochelari", care i-a condus fara prea multe discutii intr-o inchisoare militara, unde fiecare a fost dascalit in legatura cu "legenda" pe care ar trebui sa o spuna in cazul ca ar fi prins in Romania si deconspirat ca spion: "ca noi am fost instruiti in misiune de spionaj in orasul Lech - Austria, de un oarecare maior Dumond si de Fran?ois, din zona franceza de ocupatie", dupa cum avea sa marturiseasca unul dintre ei in ancheta care a sfarsit aceasta aventura trista.
Din Olanda, au fost trimisi cu un avion militar la Frankfurt, unde au facut exercitii de sarituri cu parasuta si s-au destins pentru scurta vreme intr-o vila a ofiterilor americani, de la marginea orasului. Uneori, pretentiile grupului lui Saplacan puneau la grea incercare nervii organizatorilor actiunii de spionaj: "La aceasta vila - povestea Willi Spindler ulterior - Adrian Stefanescu a facut galagie, pentru ca ei nu s-au tinut de cuvant fata de cele fagaduite. A venit un american gras si maruntel care a stat de vorba cu noi. Acest american a organizat un chef, la care a adus si femei. Noi, nemultumiti de acest chef, am protestat din nou si ne-a organizat un al doilea chef si dupa femei au fost trimisi Bohn si Saplacan".
A doua zi dupa petrecere, au fost imbarcati intr-un avion si, dupa sapte ore de zbor, au ajuns in Grecia, langa Atena. Era sfarsitul lunii septembrie a anului 1951. Au continuat antrenamentele de salturi cu parasuta, de orientare in teren si de tragere. Dupa doua saptamani, fiecare a primit acte de identitate false, aparatura radio, arme si bani. O multime de bani - cate 50 de cocosei de aur si 100.000 de lei. Saplacan, ca sef al grupului, primise dublu.
Pe langa aceasta mica avere care le-a furat ochii, ei au intrat, cu indicatiile de rigoare, si in posesia cate unui "suvenir" de rau augur: fiole de cianura, mascate in cartuse goale. Cu asta, totul a luat sfarsit. In seara de 18 spre 19 octombrie 1951, au fost urcati in bimotorul Douglas care ii astepta cu motoarele turate si lansati, cateva ore mai tarziu, deasupra muntilor Fagaras. Nu trecusera nici trei luni de cand Saplacan si tovarasii lui de aventura acceptasera periculoasa oferta a celui care ii recrutase pentru aceasta misiune.
O radiograma din arhivele Securitatii mentiona ca "in noaptea de 18 spre 19 octombrie 1951, la orele 22.06, a fost semnalat un zgomot de avion la Bechet, cu directia nord. Avionul a trecut succesiv peste Olt, Colibasi, Ramnicu Valcea, Calimanesti si Turnu Rosu, cu directia nord-vest". Cu toate acestea, saltul cu parasuta al celor cinci spioni de stransura a decurs fara probleme. Dar, dupa o luna, de misiunea cu care au fost trimisi in Romania s-a ales praful. Iata cum sintetizeaza un raport al Securitatii intamplarile prin care au trecut ei:
"Dupa lansare, Saplacan si-a adunat echipa, au adunat materialele lansate si le-au ascuns in mai multe locuri. Apoi au incercat in mai multe randuri sa stabileasca legatura prin radio, insa fara succes. Dupa aproximativ 15 zile, coboara cu intreaga echipa pentru aprovizionare cu alimente si pentru a incerca sa faca legaturi pentru culegerea de informatiuni. Pentru a nu fi suspecti, echipa se imparte in doua, iar Saplacan cu Bohn se duc la Sibiu, unde intra in legatura cu numitul Socz Gustav, pe care il recruteaza in organizatia de spionaj pentru a le furniza informatii si alimente. Dupa ce a procurat alimente de la Sibiu, Saplacan s-a intors impreuna cu Bohn in munti. Cateva zile mai tarziu, s-a intors si Barsan Gheorghe, care l-a informat despre arestarea lui Spindler Wilhelm la Sibiu". Grupul incepuse sa dispara fara a putea gandi la o alta misiune decat supravietuirea.