Luminile Nordului transilvan

Negresti-Oas nu prea mai este capitala unei provincii patriarhale, desi vestigii inca vii ale exoticei sale mosteniri etno-folclorice ii mai pigmenteaza si azi, la zile de sarbatoare, ulitele, bisericile, pietele, pravaliile... Puzderia celor plecati in lume la lucru a cam schimbat fata locurilor. Peceti de confort occidental si bunastare trufasa, adesea tipatoare au grabit ritmurile vietii si au scos in strada straiele si muzicile altor orizonturi de lume. Ceterasii, tapuritorii si tropotita oseneasca au inceput sa prinda miros de naftalina. Traditiile artistice intra in conservare. Mari catedrale de zid si de piatra au luat locul celor de lemn, iar targul Negrestilor are acum supermarketuri, saloane de infrumusetare, banci si retele de bancomate pentru schimb valutar, restaurante elegante ca in orice alt oras ce adulmeca Europa.
Dar tot in Negresti se dezvolta si o surprinzatoare, prin valoarea ei, Colectie de arta contemporana.
Recent, am participat la un eveniment anume conceput si implinit pentru a spori, in termeni profesionisti si artistici de prima mana, zestrea acestei colectii inchegate timp de doua decenii de grupul local "Buna Vestire". Cel dintai simpozion de pictura, grafica si sculptura monumentala a reunit unsprezece artisti din Satu Mare, Baia Mare, Cluj, Bucuresti si, evident, din asezarea-gazda. Ei au cladit la o dimensiune, de aceasta data, nationala, sub bagheta curatoriala a lui Vasile Pop Negresteanu, o buna temelie pentru un edificiu artistic, pe care alte asezari de acelasi calibru din tara nici nu viseaza sa il aiba.
Simpozionul si-a finalizat lucrarile de Zilele Negrestiului, cand acest centru spiritual, cultural si economic a primit in ospetie multa lume - distinse personalitati ale momentului, oameni de arta si cultura, mesteri faimosi intr-un targ al mestesugurilor locale traditionale (cioplitori in lemn, iconari, ceramisti, pielari, faurari de cergi, straite si paretare, de alese cusaturi sau de inmargelate podoabe si clopuri de sarbatoare).
Acelasi eveniment local a fost, cu inspirat talc cultural, nu lipsit de orgoliu, bine sustinut in latura lui spectaculara de o expozitie de arta plastica menita sa impuna in constiinta negrestenilor un model ridicat pe meleagurile lor. Este vorba de pictorul Ion Tantas (1909-1973), nascut in satul Tur, pe valea raului cu acelasi nume, azi devenit "cartier" al Negrestiului. Este pentru prima oara cand o expozitie cu adevarat semnificativa este organizata in Negresti gratie stradaniilor directorului Muzeului Tarii Oasului, Remus Varnav, si eforilor culturali satmaneni, fratelui pictorului, nonagenarul Vasile Tantas - prezent "eroic" la vernisaj -, ca si celor ce au pus umarul la realizarea proiectului. Aproape 70 de tablouri, multe dezvaluite public pentru prima data, intr-o etalare expozitionala solida, ilustrativa si semnificativa pentru creatia de ansamblu a artistului - cunoscut in epoca drept unul dintre cei mai indragiti si iscusiti manuitori de penel din ceea ce s-a numit "Scoala lui Steriadi!".
Sala de la parterul muzeului, moderna si generoasa in spatiul de expunere, de putine luni renovata si adaptata cerintelor unor astfel de evenimente, pune admirabil in valoare lucrarile acestui artist important al anilor '40-'70. Ne este relevat un bun portretist, virtuoz al desenului si al studiilor de miscare si de expresie, pasionat de peisagistica si de luminile Nordului transilvan, dar intr-o alta abordare, mai cordiala si mai vibrata sensibil decat cea a faimosilor exponenti ai "Scolii baimarene", din vecinatate. Artistul s-a simtit atras - fiind o "cerinta" marcanta a acelor ani de imperative (si aproximari) dogmatice - de problemele compozitiilor tematice, cu aplecare mai mult spre cele animate de personaje si atitudini solemne, patetice si usor eroice. A stiut sa evite servitutile activismului de parada prin mestesug, in acest sens el inscriindu-se pe filiera I. Sima, Ciupe, Ressu, Ghiata, Baba... Muzeul din Negrestii Oasului ar merita sa gazduiasca, pentru ca are unde si cum, in chip permanent, macar o parte a operei lui Tantas, in numele unei clasicitati artistice pe care o cauta si o edifica sub ochii nostri.